Efigia artizanală a lui Manneken Pis a fost demult înlocuită cuo statuetă micuţă, reprezentând-o pe Judith la vârsta copilăriei.Dacă, totuşi, cineva îl vrea musai pe băieţelul obraznic care facepipi, poate să îl găsească într-o versiune nouă, adaptatăvremurilor mutilante pe care le grăieşte acum Belgia. E un puşti cusexul din ghips foarte friabil, care se vinde doar însoţit de unciocan, menit să-i sfârâme, după poftă (adică încetinel ori brusc)însemnul "bărbăţiei".
Cum s-a ajuns la această situaţie? Şi cine este misterioasaJudith, noul simbol al Bruxelles-ului? Bernard Quiriny (născut înBelgia, unul dintre cele mai apreciate tinere talente literare aleFranţei, autor al unor cărţi precum "L'Angoisse de la premièrephrase" sau "Contes carnivores", dar şi cronicar literar laMagazine littéraire) ne explică toată tărăşenia pe întinderea celor400 de pagini ale unei ucronii de factură orwelliană: "LesAssoiffées" ("Însetatele"). Suntem în anii 70 ai secolului trecut,în perioada când o revoluţie aflată în siajul mişcărilor feministea transformat Belgia în Benelux şi a tăiat-o complet de restullumii. Aici s-a instalat o dictatură de factură nord-coreeană,întemeiată însă pe discriminări sexiste. Femeile conduc toată viaţacetăţii, bărbaţii, atunci când nu sunt ucişi, sunt reduşi lacondiţia de sclavi sau sunt plimbaţi în lesă pe străzi (pentru căpolitica oficială recomandă lesbianismul), iar şefa supremă este LaBergère, adică Ciobăniţa, păstoriţa Ingrid (funcţia ei înnomenclatorul de meserii beneluxez este de împărăteasă) şi, dupămoartea acesteia, Judith, fiica sa. Să nu uităm: există o singurăformă tolerată de artă, cea practicată de sculptoriţa oficială aregimului, "expresionista" Solen Jupon-René.
Pătrunderea cititorului în această lume (în care amazoanele noastrese numesc brigadiere şi se organizează în plutoane) se face pe douăcăi: 1. descrierea unei călătorii oficiale a unui grup de finiintelectuali germanopratini (cu nume precum Langlois, Bordeaux,Gould sau Léonore Alvert) în noua democraţie de la Est (primaintruziune de acest fel tolerată de regimul imperial muieresc) şi2. jurnalul intim al unei neadaptate, locuitoare infidelă aimperiului, infirmiera Astrid van Moor.
Reportajul oficial al celor dintâi, seduşi de organizarea de fier asocietăţii feministe şi de tâmpenia militantă (un şut pe careQuiriny îl dă stângii franceze, topite pe vremuri după miracolulcomunismului stalinist), este contrazis la tot pasul de remarcilepersonale ale lui Astrid, care dezvăluie mizeria materială,indigenţa morală şi îndoctrinarea generală, ascunse de privirilestrăinilor.
Una peste alta, în această lume extravagantă, absurdă şiangoasantă, băşcălia romancierului este vitriolantă la adresaideologiilor feministe, dar priveşte, în ultimă instanţă, nu doarpartiţiile pe criterii de "gender", ci şi obsesiile separatiste detipul celor care îi agită chiar acum pe flamanzi şi pe valoni. Unroman acid, punând laolaltă pagini swiftiene, derapaje zeflemitoareà la "Borat" şi exagerări delicios gogonate în spiritul luiJarry.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al UniversităţiiBucureşti, Facultatea de filologie, secţia română-portugheză.Redactor principal (şi, începând cu 1991, grafician copertator) laEditura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară,cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale,începând cu 1974. Redactor şi art-director la diverse publicaţiidin ţară. A semnat mai multe volume de traduceri şi un volum deinterviuri. Din anul 2000 până în 2009 - editor executiv la Ziarulde Duminică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
