Prima oară am făcut asta la Geneva, la un târg de carte. Văzusemdeja tot ce se putea vedea la vecinii de standuri, răsfoisem zecide albume, stătusem proţăpit ore în şir în faţa unui agregatultramodern, unde un individ apăsa nişte taste şi, la doi metri deel, era "scuipată" o carte (printată, legată, copertată) care aveatoate coordonatele pe care specialistul i le hărăzise. Mânat deplictiseală, după patru zile de desfătări livreşti, am ajuns să facnefăcutul. Adică, într-unul din cotloanele târgului, mi-am vârâtcapul într-o gaură operată în "Gioconda" leonardescă şi m-am lăsatfotografiat. Cu plete, mâni suav încrucişate şi peisaj toscan înspate.
Trebuie să vă spun că, până să ajung la poză, am îndurat o coadăconsiderabilă. Nevoia de prosteală a omului modern e nemăsurată caşi grădina Domnului. Deşi experienţa amintită a epuizat toatefrisoanele ludice posibile, am repetat-o, ba la Lisabona, în muzeulde "azulejos", ba la Cannes, pe aleea vedetelor, ba la Washington,alături de, pasămite, Bill Clinton (foto). E drept, pe vremea aceeaPhotoshop-ul nu exista.
Evoc toate aceste năzbâtii autobiografice, sub impresiasuccesului uriaş de care se bucură în acest moment, în Franţa,site-urile www.creermonlivre.com,www.monroman.com sauwww.petit-livre.fr.Ele pun în practică o bună idee pentru întreprinzătorii româniaflaţi fie la început de drum editorial, fie în prag de faliment,în acelaşi domeniu editorial. Toate trei funcţionează (demult, darde-abia acum s-a năpustit succesul peste ele) pe un acelaşiprincipiu: romanul sau nuvela sau povestirea personalizabile. Cualte cuvinte, în loc să uzurpi capul Mona Lisei, devii personajprincipal într-una dintre piesele în proză matriciale care suntpuse la dispoziţie (roman poliţist, thriller, roman istoric, romanpolitic, nuvelă porno soft - sau, mă rog, hard etc.). Îţi ofericoordonatele (nume, prenume, sex, vârstă, preocupări, gusturi,flori preferate etc.) şi pe cele ale tovăraşei de viaţă sau deaşternut, pe care le clickezi într-un formular şi, în cel mult douăzile, primeşti acasă cartea tipărită, care are integrate toateaceste zone personalizate. Cartea are coperta pe care o doreşti,poate fi ilustrată şi poate avea pe manşetă chipul personajuluiprincipal. Care protagonist poate fi un prieten sau o prietenă,cărora le oferi volumul în chip de cadou. De fapt, de aici vine şisuccesul procedeului, pentru că volumele personalizate au ajunsunul dintre cele mai trendy cadouri ale momentului. Preţurile suntvariabile, între 26 de euro şi mai multe sute, în funcţie degrosimea cărţii, de numărul de fotografii inserate, de calitateahârtiei şi, desigur, de tiraj. Totul e posibil graţie unui programdeştept, care personalizează romanul cât ai zice "soft" (ca săvedeţi cum devine chestia, iată adresa http://www.creermonlivre.com/mon_roman_interactif/index.php?pageâessai,pentru un test gratuit). Vă daţi seama că puteţi "scrie", folosindcanavaua din "Fraţii Jderi", o poveste care să-i aibă ca eroi pefraţii Ivan, Alexei şi Dimitri? Sau că în trama nu ştiu căreiistorii de un erotism deşănţat puteţi strecura numele celei maidezirabile şi mai de neatins persoane publice, fie ea doamnă saudomn? Încurcând toată literatura şi toate reperele culturaleposibile într-un ghiveci pe care doar Babelul de azi putea să-lnăscocească, puteţi şi dumneavoastră contribui la instalareaconfuziei nostime şi teribil de periculoase între excesul şi lipsatotală de imaginaţie.
Şi ca să nu termin în această notă ambiguă şi tristă, ci în altaşi mai tristă şi mai ambiguă, iată: cu vreo jumătate de an în urmă,un prieten, profesor într-un oraş al patriei, îmi spunea că se facsevere reduceri de personal în învăţământ (chiar şi pentrutitulari) şi că printre criteriile de rămânere la catedră nu senumăra vechimea sau, mai ales, rezultatele elevilor, ci, întrealtele, numărul lucrărilor publicate. A existat, atunci, un val deprosperitate în rândul micilor tipografii locale, care au tipărit5-10 exemplare din nişte lucrări inventate în grabă (cu un ISBNlesne obţinut), pornind de la vechi lucrări de diplomă sau de gradreciclate. Vă daţi seama ce bani s-ar fi putut scoate cu programulfrancezilor? Adică înlocuind, pe ici pe colo, nişte parametri şifăcând lucrarea să arate brand new? Nu de alta, dar dacă n-astat nici dracu' să citească vreodată acele lucrări şi să leevalueze, de ce Dumenzeu să le mai şi scrie cineva?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
