Suntem intr-o criza economica perpetua, dar nu suntem in staresa ne recuperam miliardele de dolari investite pe vremuri instrainatate. Anii regimului Ceausescu au insemnat o perioada foarteactiva in politicile economice externe. Aveam relatii si schimburicomerciale cu zeci de state. Si, dupa 1989, multe dintre ele ne-auramas datoare. In 1989 sumele pe care Romania le avea de recuperatdin strainatate erau consistente. Vorbim de multe miliarde dedolari. Investitii in instalatii petroliere, fabrici de armament,institutii publice, instalatii de irigat. Acum, in 2011, lista s-asubtiat. Unde este diferenta si cine a iesit in castig din aceastapoveste?
In decembrie 89, Romania era intr-o situatie paradoxala. Pe de-oparte populatia rabda de foame, era umilita iar pe de alta parte,Republica Socialista Romania avea in conturi 2 miliarde de dolaricash. Mai mult, in afara de acesti bani, Romania avea investitii sidatorii de recuperat in valoare de multe miliarde de dolari. Si caparadoxul sa fie total, Romania nu mai avea datorii externe!
Povestea incepe in anii 70 cand statul roman se imprumuta masivpentru industrializarea fortata a tarii dar si pentru investitiiexterne magalomanice. Dorinta lui Ceausescu era ca Romania sadevina o putere politica si economica importanta, iar el - un lidermondial. La inceput totul parea sa mearga bine dar in urma unortranzactii speculative cu grau si petrol, tara intra in blocajfinanciar si incetare de plati.
"10 miliarde 170 de milioane de dolari a fost varful datorieiexterne pe care a avut-o vreodata Romania", spune Razvan Temesan.Un om care stie, pentru ca era seful directiei de credite externedin Banca romana de comert exterior.
Stefan Andrei, vice-prim ministru cu probleme de comert exteriorisi aminteste foarte clar momentul. Statul comunist nu mai aveabani nici pentru cele mai elementare plati. "Atunci ne gaseam insituatia in care si pilotii primeau bani in servieta ca saplateasca aterizarea si decolarea de pe aeroporturile straine."Romania ajunge la mana celor mai mari state creditore adunate inClubul de la Paris si Fondul Monetar International. Negocierile aufost foarte dure. Sub presiune, Nicolae Ceausescu ia o hotarare pecare unii o considera eroica, altii criminala: plata tuturordatoriilor externe inainte de termen. Pentru plata datoriei, mareparte din productia agricola si industriala a tarii ia caleaexportului. Coada la mancare devine un obicei. S-a instituitrationalizarea produselor de baza, iar benzina si alimente capainea, uleiul, zaharul si faina au inceput sa fie distribuite pecartele. Despre portocale sau masline, romanii auzeau lasarbatori.
Romania investeste in alte state din care Ceausescu spera saprimeasca resurse pentru economia romaneasca: petrol, metale,bumbac. Ion Coman era secretarul Comitetului Central al PCR ,responsabil de gospodaria de partid. "In discutia pe care am avut-oeu cu el in octombrie 1989 - spune Ion Coman - in urma uneisituatii mai deosebite a temperaturii i-am zis "exista un pic denemultumire, dati un pic de caldura, pentru ca e frig, in specialpentru cei mici". Raspunsul lui a fost "mai rabdam inca putin, avemdoua miliarde de dolari in banca, avem creante de 5-6-7 miiliardede dolari, facem noi o banca si dam noi cu dobanda mica tarilor incurs de dezvoltare."
Romania devenea o banca pentru tarile in curs de dezvoltare intimp ce la Timisoara incepea revolutia, iar Ceausescu era inIran.
Bogdan Baltazar a fost director in Ministerul Afacerilor Externepe zona Africa si Orientul Mijlociu. "Voia Ceausescu impreuna cuiranienii sa faca o banca si sa-si scoata parleala, daca mi sescuza expresia sa devie ei camatarii lumii. "
"A fost un efort general al poporului - adauga Ion Coman -, aufost si unele greutati destul de mari. Dar pana la urma au fostsuportate, pentru ca trebuia sa platim aceasta datorie externa,trebuia s-o platim. De ce? Pentru ca sa nu ramana urmasilornostri. Sa nu plateasca copiii, nepotii, stranepotii nostri dupa cenoi disparem…"
In aprilie 1989, in Comitetului Central al PCR, NicolaeCeausescu anunta rambursarea integrală a creditelor internaţionalespre bucuria intregului popor. Romania nu mai avea datorii si aveainvestitii uriase. Opt luni mai tarziu Ceausescu este executat siodata cu el mor si investitiile facute de statul roman pestegranita.
Aproape 9 miliarde de dolari s-au investit in intreaga lume.Acum, in 2011 datele oficiale vorbesc de doar 2 miliarde sijumatate de dolari. Diferenta nu a fost recuperata de romani, ciori a fost stearsa, ori s-a pierdut.
Africa, Sudan. Am pornit pe urma banilor Romaniei pe cel maisangeros taram din ultimii 50 de ani. Cand spui Sudan, spuimalarie, febra galbena,instabilitate politica, saracie, razboaiecivile si genocidul de la Darfur. In Sudan, Romania a construitfabrici, instalatii petroliere, cladiri pentru institutiilestatului, case. In total Sudanul ne datoreaza 170 de milioane dedolari. De cum am pus piciorul in Sudan au inceput restrictiile.Mai peste tot iti este interzis sa filmezi pentru a nu scoate laiveala problemele din aceasta tara. Singurul loc in care poti filmalinistit este cladirea parlamentului din capitala Khartoum -mandria Sudanului -, construita in anii 70 de romani si pe baniiromanilor. "Este foarte eleganta, este o cladire foarte impunatoare- spune presedintele parlamentului. Cand o delegatie straina vinein Sudan, trebuie sa vina si sa vada aceasta cladire care estediferita de alte cladiri Orientul mijlociu sau chiar in Africa. Nue nimic similar cu ea. Trebuie neaparat sa vii sa o vezi. Este uncadou frumos din partea lui Ceausescu."Arhitectura ne estefamiliara, semn ca pe undeva mana lunga a comunismului romanesc aajuns departe. Impreuna cu ambasadorul roman, ne intalnim cupresedintele legislativului sudanez, un admirator declarat alarhitecturii neocomuniste. Cladirea parlamentului din Khartroumeste, daca nu cea mai spectaculoasa constructie facuta de romaniaici, este cea mai mare, cu siguranta. Casa poporului parlamentuluisudanez, a fost data in folosinta de romani in 1978.
Cu Sudanul, Romania a avut o relatie buna inainte de 90 si aveaschimburi economice intense. In primul rand, din Sudan noi aduceambumbac. Frate, frate, dar atunci cand pomenim de datoriilerestante, oficialul sudanez schimba vorba si ne sugereaza catrebuie sa ne refacem prietenia inainte de a vorbi despre bani sidatorii. Pana atunci, ei se bucura de cadourile facute deromani.
Suntem in sala principala a Parlamentului. Are o capacitate de400 de scaune. este cel mai frumos Parlament din Africa. Pe unde amfost, nu am gasit o asemenea cladire in Africa. Sudanezii oconsidera un cadou care "simbolizeaza relatia dintre doua popoare,roman si sudanez." Casa poporului din Khartoum nu seamana cu Casapoporului din Bucuresti, ci poate cu palatul copiilor, alpionierilor, asa cum era pe vremuri.
Relatiile cu Sudanul s-au poticnit inainte de caderea luiCeausescu. Din anii 80, au avut loc nenumarate conflicte intrenordul dominat de musulmani si sudul populat de triburi careincercau sa obtina independentei. Dupa un conflict care a durataproape 20 de ani si a facut nenumarate victime, beligerantii ausemnat un acord. Din iulie anul acesta, Sudanul se va desparti indoua tari, cel mai probabil Sudanul de Sud si Sudanul de nord.
Desi acum in Sudan este liniste, tara ramane fracturata si ranilenu s-au inchis inca. In noile conditii este foarte greu de spusdaca Romania va mai putea recupera ceva din cele 170 de milioane dedolari. Care dintre cele doua noi state va plati datoria?
"Sudanul este o tara care a refuzat negocierea datoriei si platadatoriei de foarte multi ani - spune fostul ministru VarujanVosganian. Cel putin in ultimii ani, cel putin cat am fost euimplicat in aceste discutii, este o tara care a refuzat orice felde discutii." Dar, spune Stfean Andrei, "Cel putin banii pentrucladirea Parlamentului trebuia sa-i scoatem, ca-i Parlamentulstatului, nu al unei firme particulare."
Avem datorii de recuperat de miliarde de dolari. Regimul Ceausescua fost foarte agresiv in politicile externe, in urma carora auramas o gramada de obiective si investitii. Cine ar trebui sa seocupe cu gestionarea lor si ce s-a recuperat de-a lungultimpului?
Inainte de 1989, singurele institutii care puteau sa desfasoareactivitati comerciale in strainatate erau celebrele intreprinderide comert exterior, multe dintre ele anexe ale Securitatii. Amincercat sa aflam amanunte de la Serviciul Roman de informatiiexterne, o institutie succesoare a Securitatii externe. Incercam laalta institutie, Ministerul afacerilor externe. Ministru Baconschise eschiveaza in fata camerei. Dupa numeroase solicitari,Ministerul de externe a dat un raspuns la intrebarea noastra: cinese ocupa de recuperarea banilor? "Ceea ce va recomand - afirmapurtatorul de cuvant Doris Mircea - este sa va adresati institutieicompetente in domeniu, respective MEC. Si mediului de afaceri incalitatea sa de urmas istoric al tuturor ministerelor cu profilindustrial din epoca socialista." Asadar problema este pasata sprealta institutie: Ministerul Economiei. Si aici am incercat in zadarsa primim informatii si un punct de vedere. Dar, nimic. FlorinStaicu este unul din multii consilieri personali ai ministruluiEconomiei. La vederea echipei Protv devine brusc preocupat derezolvarea problemei. De la Ministerul economiei nimeni nu stienimic si nu are nici o vina. Am incercat la Ministerul finantelor.Raspuns? Personalul abilitat are agenda incarcata. Razvan Orasanu,fost sef la Agentia de Valorificare a Activelor Statului, nelamureste de ce acest subiect este un cartof fierbinte, pasat de lao institutie la alta. "Statul roman - spun el - si v-o spun cutoata raspunderea, nu are in momentul de fata un bilant complet altuturor bunurilor, actiunilor si creantelor pe care le detine."
Asadar nimeni nu stie exact cati bani avem de recuperat. Si maigrav este ca multe tari care ne sunt datoare nici nu mai apar inlistele oficiale. Ioan Pargaru, fost sef al comertului exterior, nelamureste. "Lista dumneavoastra e foarte mica. Lipsesc Sri Lanka,Bangladesh, Filipine, Maroc. Sunt multe care lipsesc." "Noi am avutun active de vreo 100 de milioane convertibile cu Polonia, 60 demilioane cu Bulgaria si vreo 100 si ceva de milioane cu Rusia -adauga Stefan Andrei. Astia nu apar nicaieri."
In Sudan, ambasadorul roman la Khartoum, Ghitulescu, este jenatca trebuie sa ne livreze acelasi text ca la Bucuresti si ne roagasa folosim materialul oferit de prutatorul de cuvant al MAE.
Tot in Sudan, ne-am inatlnit cu unul dintre ministriicabinetului actual. In biroul lui Al Wassila Al Samani, fostministru de externe si actual ministru al resurselor umane aflam sipunctul de vedere oficial. Sudanul nu se mai gandeste sa plateascadatoria. "Datoriile, da, avem datorii. Dar de cand provin ele, dince an? Mai mult de 30 de ani. Si va dau un exemplu, avem datorii laIndia. Cand am vorbit cu ei despre inghetarea sau uitarea lor,datoriile au reinnoit comertul. Datoriile Sudanului erau de 50 demilioane, acum indienii au uitat de ele, acum au investit mai multde 7 miliarde in Sudan, si cu siguranta din 2002 de cand au devenitfoarte activi in Sudan, ei au facut foarte multi bani. Asta vrem side la Romania." Asadar o solutie ar fi ca romanii sa investeasca inSudan. Lucru pe care l-au mai facut acum 30-40 de ani.
Dar solutia de a recupera banii prin investitii se pare ca nu afost luata in calcul de autoritatile de la Bucuresti. Dupa multeinsistente, reusim sa intalnim un responsabil din parteaMinisterului de finante. Bogdan Dragoi este secretarul de stat. Seocupa de recuperarea datoriilor. Dar nu afalm nimic nou...
Si totusi au existat incercari de a recupera datoria din Sudan.Dar nu din partea statului roman. La inceputul anilor 2000, inSudan a fost un boom al petrolului. Cativa oameni de afaceri ausimtit oportunitatea. Este celebra o fotografie din bazarul dinKhartoum in care apar Dinu Patriciu, Omar Haissam si fostulconsilier prezidential, Dorin Marian. Din surse locale am aflat caafacerea romanilor in Sudan n-a mai avut loc din cauza lui OmarHaissam care a incercat sa vanda arme rebelilor din sud. Haissam afost expulzat imediat.
Sudanul este sarac doar pentru sudanezii de rand si poate pentruromani atunci cand vine vorba de datorii. Presedintele celei maiimportante companii petroliere ne-a primit cu zambetul pe buze.Compania exporta 500.000 de barili/zi. Asta inseamna de doua orimai mult decat consumul zilnic al Romaniei. Mare parte dininfrastructura petroliera sudaneza este facuta de romani, darpetrolul sudanez n-a ajuns niciodata la noi. Pompele au fost facutede romani in 1981-82. La sfarsitul acestui an Sudanul va devenitara africana cu cel mai mare export de aur. O tona de aur acumeste in jur de 46 de milioane de de dolari, asa ca datoriaSudanului fata de Romania ar putea fi acoperita cu doar 4 t de aur.
Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, teiubesc!" din 8 mai 2011
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
