Dr. ing. Horea Sandi a lucrat vreme de peste o jumatate de secol in cercetare, este autorul a doua carti si coautorul a sase, a publicat sute de articole si comunicari, e profesor onorific al Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti, a condus si conduce grupe de lucru internationale, a fost lector la seminariile regionale europene de inginerie seismica in perioada 1973-1989 si consultant pentru UNDRO si UNIDO, a predat un curs de risc seismic in Italia si este presedintele Sectiei de constructii din cadrul Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. A fost distins cu Ordinul Steaua Romaniei in grad de cavaler. Universitatea Tehnica de Constructii din Bucuresti i-a conferit in decembrie 2007 titlul academic de Doctor Honoris Causa. Cu acel prilej, am avut o convorbire pe o tema fierbinte: riscul seismic.
- Nu e usor sa ajungi Doctor Honoris Causa...
- Pregatirea mea de baza este aceea de inginer constructor si de matematician. Dintre aceste doua specialitati, am optat pentru inginerie, domeniul in care am lucrat fiind cel al structurilor de rezistenta a constructiilor. Dupa o perioada initiala relativ scurta, in care am lucrat ca proiectant, peste 90% din activitatea mea s-a desfasurat in cercetare. Viata mi-a cerut sa ma ocup cu preponderenta de problemele de siguranta si risc in constructii, cu precadere de necesitatile de protectie antiseismica. Majoritatea activitatii mele a fost de natura analitica, iar asta a facut sa imbin cele doua laturi ale pregatirii de baza. Recunoasterea atat de onoranta care mi s-a acordat cred ca se datoreaza lucrarilor mele de specialitate din tara si strainatate, elaborarii a numeroase documente normative pentru proiectarea structurilor de constructii si activitatii cu caracter aplicativ.
- Lumea este ingrijorata de perspectiva unui viitor cutremur distrugator, insotit de efecte grave. Cum ati aprecia riscul seismic in cazul tarii noastre?
- As incepe prin referiri la doua notiuni utilizate in analizele de risc. "Hazardul seismic" se refera la asteptarea, desigur nedorita, a producerii unor evenimente seismice (naturale) avand un potential distructiv. "Riscul seismic" se refera la asteptarea, desigur, de asemenea nedorita, a unor efecte grave de pe urma unor viitoare evenimente seismice. Termenul "asteptare" are un sens probabilistic, in sensul ca exista anumite probabilitati, diferite de zero, de producere a evenimentelor naturale si a urmarilor defavorabile ale acestora. Hazardul seismic in tara noastra se datoreaza, in primul rand, activitatii zonei seismogene vrancene, unde se elibereaza, in medie, pe secol peste 95% din totalul energiei descatusate pe intreg teritoriul Romaniei. Cutremurele vrancene puternice se produc relativ frecvent si au adancimi de sursa de ordinul a 80-160 km. Experienta actuala arata ca ele apar cu magnitudine Gutenberg-Richter de cel putin 7,0 cam de trei ori pe secol si cu magnitudine de cel putin 7,2 cam de doua ori pe secol. Magnitudinea maxima posibila se apreciaza la cca 7,8. Dintre cutremurele istorice, se apreciaza ca mai puternic a fost cel din 26 octombrie 1802, caruia i se atribuie o magnitudine de 7,5-7,7. Cutremurele vrancene puternice afecteaza cu intensitati ridicate parti intinse, de pana la 50% din teritoriul tarii. Pentru comparatie, cutremurele produse in alte zone seismogene ale tarii noastre (Banat, Fagaras etc.) au adancimi de sursa mai mici, magnitudini care de regula nu depasesc valoarea 6,0 (exceptie: cutremurele fagarasene) si afecteaza cu intensitati semnificative doar arii restranse. Din pacate, conform aprecierii specialistilor, probabilitatea de producere in viitorul apropiat a unui nou cutremur puternic, eventual distrugator, este ridicata. Riscul seismic care afecteaza tara noastra este mare si ne situeaza, din acest punct de vedere, printre cele mai defavorizate tari din Europa. Mai mult, exista un consens al specialistilor ca producerea in prezent a unui cutremur cu caracteristici seismologice similare celui din 1977 ar genera un impact si mai sever, in primul rand datorita faptului ca fondul construit existent a fost afectat intre timp de cutremure repetate, care i-au sporit vulnerabilitatea, iar masuri de reparare-consolidare pentru reducerea vulnerabilitatii seismice s-au luat in foarte putine cazuri.
- V-ati referit la riscul seismic ridicat care afecteaza tara noastra. Puteti spune mai multe despre aceasta problema? Cum sa o percepem? Care sunt principalele cauze ale acestei situatii?
- Riscurile de diferite naturi constituie un dat al vietii umane. De regula, omul de pe strada percepe riscul seismic numai in legatura cu ceea ce el crede ca il afecteaza direct, in primul rand cu locuinta sa. Fara a contesta importanta majora a acestui aspect, trebuie spus ca riscul seismic trebuie perceput in legatura cu toate categoriile de elemente expuse: oamenii, bunurile acumulate de acestia, cladirile, lucrarile ingineresti diverse, inclusiv cele care prezinta surse de mare risc (poluare chimica, poluare radioactiva etc.). Sa nu uitam ca avarierea eventuala a unei cladiri genereaza pericole pentru un numar limitat de locatari, pe cand avarierea unei instalatii chimice sau nucleare poate periclita intregi zone locuite sau comunitati. Principala cauza a riscului seismic inacceptabil de ridicat este constituita de greselile rezultate din activitatile umane. Mai trebuie semnalat un fapt: in tarile avansate, exigentele de limitare a riscului seismic devin treptat tot mai severe, fiindca o societate complexa si bogata nu accepta ca unele evenimente adverse sa-i afecteze valorile si activitatea. De altfel, daca examinam evolutia din ultimele decenii a reglementarilor din tara noastra privind protectia antiseismica, ajungem la aceeasi constatare, in sensul ca severitatea criteriilor de protectie antiseismica sporeste treptat. Ceea ce s-a realizat in urma cu putine decenii nu ne mai satisface azi si ne punem problema atat de greu de solutionat pentru orice societate: cum sa intervenim pentru a reduce riscul actual?
- Ce este de facut?
- In principiu, exista doua abordari: sa lucram "la bucata", fara a fi preocupati de o viziune de ansamblu, sau sa dezvoltam o strategie cuprinzatoare, care sa conduca treptat, sistematic, la reducerea riscului. Calea a doua este in principiu evident superioara, dar din pacate implica dificultati practice de netrecut. In orice caz, in tara noastra nu a fost elaborata si insusita o astfel de strategie. Din pacate, in ciuda faptului ca tarile avansate, in primul rand SUA, sunt cu mult inaintea noastra in acest domeniu, se poate afirma ca nici acolo n-a fost pus la punct si insusit un model cuprinzator, satisfacator. Perspectiva noastra practica este de a continua activitatea de interventii individuale, "la bucata", cu rezultate fara indoiala utile, dar de semnificatie locala. Exemplu incurajator: intr-o locuinta se pot lua, cu eforturi modice, masuri salutare, eficiente, de reducere a riscurilor pentru locatari. Rezultate radicale de ansamblu nu se pot obtine peste noapte. Ce s-a realizat gresit pe parcursul unor decenii nu se poate corecta intr-un an.
Interviu realizat de Stelian Turlea
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
