Intenţia autorului, istoric, etnolog şi diplomat, este de aoferi un instrument de lucru pentruspecialiştiiactivităţilor informative, istorici, politologi, sociologi, ca şiun "ghid" în "lumea spionajului" adresat unui public larg,interesat, dincolo de clişee, mistificări şi exagerări, detrecutul, dar şi de prezentul, probabil şi de viitorul unui domeniucare se împleteşte atât de intim, uneori insesizabil, cu istoria şiexistenţa noastră cotidiană…
M
MACLEAN,Donald Duart (1913-1983),("Homer"). Diplomat englez, spion pentru URSS, membru al"Grupului de la Cambridge" în timpul celui de al doilea războimondial şi în perioada războiului rece. Deşiprovenea dintr-o familie cu tradiţii liberale, M. s-aapropiat, în perioada studiilor de limbi moderne la Universitateadin Cambridge, de cercurile comuniste, fiind recrutat pentruactivităţi informative în favoarea URSS de un alt membru al"Grupului de la Cambridge", Anthony Blunt. Un anumitrol l-au jucat şi afinităţile homosexuale ale celor doi. Din 1934,M. începe să lucreze pentru Ministerul de Externe,Foreign Office, din interiorul cătuia transmite oinformaţie deosebit de preţioasă. Potrivit acesteia, savanţiibritanici ar fi putut, în cadrul cercetărilor din cadrulproiectului cu nume de cod "Tube Alloys", să construiască o "bombăcu uraniu". În intervalul 1944-1948, activează la Ambasada MariiBritanii de la Washington. A fost perioada cea mai fructuoasă aactivităţii de spion a lui M., el devenind pentru sovieticiprincipala sursă de informaţii referitoare la relaţiile dintreChurchill şi Roosevelt, iar, ulterior, întreprimul-ministru englez, Clement Attlee, şi preşedintele SUA, HarryTruman. În acelaşi timp, M. continuă să transmită informaţiidespre proiectul comun al bombei atomice, la care participausavanţi din SUA, Anglia şi Canada. Pe baza acestor date, sovieticiiau putut aprecia câte bombe nucleare puteau fi construite, astfelîncât s-a putut conchide că SUA nu posedau suficiente bombe pentrua ataca URSS sau pe aliaţii săi, fapt ce a contribuit la formulareaunei strategii politice şi militare sovietice adecvate. Acesteinterpretări au permis URSS să declanşeze Blocada Berlinului(1948), ca şi Războiul din Coreea (1953). Încă din 1941, defectorulsovietic Walter Krivitski îi informase pe britanici de existenţaunui agent infiltrat ("cârtiţă") care transmitea informaţiisovieticilor, "un idealist ce lucra fără plată". Deşi datelefurnizate de Krivitski se apropiau de cele referitoare laM., nu au fost întreprinse nici un fel de măsuri împotrivaacestuia, astfel încât el a putut în continuare să transmităinformaţii preţioase despre poziţia Aliaţilor la conferinţele de laPotsdam şi Yalta, ca şi despre planurile acestora în ceea ce priveaocuparea Germaniei. De asemenea, M. le-a dezvăluitsovieticilor intenţiile SUA faţă de Europa din cadrul PlanuluiMarshall. În general, se poate spune că informaţiile furnizate deM. au avut un rol decisiv în stabilirea strategiei URSS înperioada de început a Războiului Rece. Atunci când contraspionajulbritanic îl identifică pe M., acesta, împreună un alt spiondin "Grupul de la Cambridge", Burgess, este trecut în URSS, în mai1951. M. este încadrat în Ministerul de Externe sovietic.Primeşte gradul de colonel KGB şi o serie de ordine şi medaliisovietice.
MALRAUX, Andre (colonel Berger) (1901-1976),scriitor, om politic, presupus agent Comintern în timpulperioadei interbelice şi în al doilea războimondial. Investigaţii desfăşurate dupămoartea lui M. au arătat ca foarte ca probabile legăturile sale şiale soţiei sale, Clara, cu Internaţionala Comunistă (Comintern), cuaparatul clandestin al acestei organizaţii care a contribuit ladeclanşarea mişcărilor revoluţionare din Asia. În ceea ce priveşteactivitatea lui M. în Asia, în actele Siguranţei Generale Francezese găseşte remarca după care el ar fi fost "cel mai roşu bolşevicdin toată Indochina". În timpul celui de-al doilea război mondial,M. activează în Rezistenţă, sub numele de colonel Berger, conducândo amplă reţea de spioni în sudul Franţei. Apare pe lista depersoane date în urmărire de Gestapo. După trei ani de activitateconspirativă, Malraux este arestat în 1944. Reuşeşte săevadeze şi participă la eliberarea Parisului, acţionând sub numelede colonel Berger. În perioada postbelică, devine sprijinitor algeneralului de Gaulle, fiind numit ministru alInformaţiilor.
MAUGHAM, Somerset (1874-1965) ("Somerville"), scriitor englez, agent SIS în timpul
primului război mondial. După studii în medicinăşi însuşirea mai multor limbi străine, M.devine agental Serviciului de Informaţii SIS. În 1915, este însărcinat cureorganizarea spionajului englez în Elveţia. O altă însărcinare alui M. a fost de a transmite mesaje ale şefului SIS, prinFranţa, agenţilor aflaţi în Germania. Ducând o existenţădezordonată, M. atrage atenţia asupra sa, astfel încâttrebuie să-şi dea demisia din SIS, în februarie 1916. Se mută laGeneva şi lucrează doar ca agent ocazional pentru SIS. În 1917,M. primeşte însărcinarea să acţioneze în Rusia, cu scopul dea contribui la menţinerea acestei ţări în războiul împotrivaPuterilor Centrale. M. este trimis sub acoperirea descriitor care adună date pentru o nouă carte. O altă misiune a sa afost de a-i transmite şefului guvernului provizoriu rus, AlexanderKerenski, un mesaj secret din partea primul-ministru al Angliei,Lloyd George, în care acesta îi cerea să menţină Rusia în război.În acest scop, SIS şi guvernul SUA îi pun la dispoziţie 75.000 dedolari. M. îl informează pe Kerenski că guvernele Antanteidoresc să îl sprijine, chiar cu armament, dar primul-ministru rusnu îi dă un răspuns direct, pe moment. De fapt, pe Kerenski îlinteresa mai mult să-i combată pe bolşevici decât să menţină Rusiaîn război. Revoluţia din Octombrie încheie activitatea luiM. în Rusia, scriitorul dându-şi seama că este bănuit despionaj. În afară de asta, se îmbolnăveşte de tuberculoză şi suferăde depresii. Îi prezintă primulului-ministru al Marii Britaniisituaţia din Rusia, dar nu are nici un fel de reacţie din parteaacestuia, încetându-şi astfel activitatea de agent. La apariţiavolumului Ashenden (1941), serviciul de informaţii sovieticGPU a creat o secţie specială în care se citeau şi se descifrauromanele de spionaj engleze.
MUKASSEI, Mihail (1907-2008), diplomat, agent sovietic înSUA în timpul celui de al doilea război mondial. În 1937, afost numit viceconsul sovietic la Los Angeles. Aici i s-a alăturatşi soţia sa, în 1939. Au primit ordinul să-şi facă prieteni printreactorii şi oamenii de cultură din Statele Unite. Cei doi auacţionat în "cetatea filmului" american, Hollywood, până în 1943.Multe dintre vedetele de cinema ale vremii şi oameni de litereaveau cunoştinţe în rândul reprezentanţilor guvernului american,existând posibilitatea de a se obţine informaţii importante.Theodore Dreiser, Charlie Chaplin, Walt Disney şi alte celebrităţierau invitaţi la recepţiile oferite de Consulatul Sovietic din LosAngeles, devenind prieteni buni cu M. Una dintre cele maiimportante relaţii a fost aceea cu actorul şi regizorul CharlieChaplin, care nu-şi ascundea simpatiile pentru Uniunea Sovietică.FBI-ul a prins de veste şi l-a monitorizat atent pe Chaplin. Separe că acesta i-a furnizat lui M. informaţii secrete,printre care cea referitoare la iminenta invazie germană, pentru căprimise asemenea date de la cunoştinţele sale din AmbasadaGermaniei în Statele Unite. În vara anului 1941, serviciul deinformaţii sovietic a cerut soţilor M. să afle dacăjaponezii se pregătesc să atace URSS. Cei doi au transmis că,pentru moment, japonezii nu erau decişi pentru o asemenea acţiune.Informaţia a fost confirmată şi de către un alt agent secretsovietic, Richard Sorge. Că M. a adus multe şi valoroaseservicii Uniunii Sovietice o dovedeşte lunga listă de decoraţii destat primite, între care aceea de "Agent emerit al securităţiistatului".
MÜNZENBERG, Willi (1889-1940), jurnalist, agentpentru Comintern în perioada interbelică. Principalaacţiune a lui M. a constat în manipularea unor reprezentanţiai intelectualităţii europene în sensul intereselorcomunismului internaţional şi, în ultimă instanţă, ale URSS. Dinacest punct de vedere, el a fost considerat cel mai eficient agentde propagandă (influenţare) al Moscovei. În 1919, M. seraliază Cominternului, după o întrevedere personală cu Lenin. Esteînsărcinat cu conducerea Ajutorului Socialist Internaţional, darprincipala sa preocupare este legată de crearea unui imperiu depresă care să servească propagandei comuniste. Are ocazia să îlcunoască pe Leon Troţki, care este încântat de pasiunea luiM. pentru munca secretă, de faptul că "putea crea o reţeadin nimic". Arthur Koestler îl caracteriza drept un "orator publicardent, demagog şi irezistibil". Scopul lui M., de fapt alconducerii Cominternului, a fost acela de a convinge opinia publicănecomunistă, mai ales vârfurile intelectualităţii din Occident, dejusteţea politicii externe a Uniunii Sovietice şi de a obţinesprijin în favoarea sa. Pentru îndeplinirea acestei misiuni,M. a construit, în anii 1930, un adevărat aparat depropagandă, pe care unii istorici ai perioadei l-au desemnat ca"Trustul lui M.". Influenţaţi de acesta, o serie dintre ceimai de seamă scriitori, artişti, ziarişti, savanţi, educatori,clerici, editorialişti, realizatori de filme si editori au lucrat,în directă cunoştinţă de cauză, pentru ideile propagate deComintern: Ernest Hemingway, John Dos Passos, Lilian Hellman, GeorgGrosz, Erwin Piscator, André Malraux, André Gide, Bertolt Brecht,Dorothy Parker. Printre agenţii lui M. s-au numărat şimembri ai "Grupului de la Cambridge": Kim Philby, Guy Burgess şiAnthony Blunt. De fapt, campania de propagandă a lui M. eradestinată camuflării relaţiei secrete dintre guvernele de la Berlinşi Moscova. După incendierea Reichstag-ului, M. este obligatsă-şi mute sediul la Paris, unde organizează Comitetul Mondialpentru Ajutorarea Victimelor Fascismului German, din conducereacăruia făcea parte şi Albert Einstein. În ultima etapă aactivităţii sale, M. manifestă rezerve faţă de stalinism şiîşi declară dezacordul faţă de pactul sovieto-german din 1939. Cuaceastă ocazie el scrie: "Trădătorul eşti tu, Stalin!". Esteconvocat la Moscova, dar refuză să se prezinte la "raport", ştiindce li se întâmplase altor agenţi sovietici căzuţi în dizgraţie.Există o serie de dovezi credibile după care M. a fostasasinat în 1940, din ordinul foştilor săi comanditari de laMoscova, foarte probabil prin intermediul NKVD. După opinia luiStephen Koch, autorul lucrării "Intelectualii din Occident şitentaţia stalinistă", M., în ciuda talentului săuorganizatoric, nu a fost nimic altceva decât un "maestru almanipulării inocenţilor" şi un "instrument al lui Stalin".
Din volumul în pregătire la EdituraMeronia
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
