Intenţia autorului, istoric, etnolog şidiplomat, este de a oferi un instrument de lucru pentruspecialiştii activităţilor informative, ca şi pentruistorici, politologi, sociologi, precum şi un "ghid" în "lumeaspionajului" adresat unui public larg, interesat, dincolo declişee, mistificări şi exagerări, de trecutul, dar şi de prezentul,probabil şi de viitorul unui domeniu care se împleteşte atât deintim, uneori insesizabil, cu istoria şi existenţa noastrăcotidiană…
R
RADO, Sándor Alexander (Radolfi) (1899-1981) ("Sissy", "Dora"),jurnalist, geograf, agent pentru URSS în Elveţia în timpul celui deal doilea război mondial. După ce face parte din armataAustro-Ungariei în timpul primului război mondial, R. se înscrie,în 1918, în partidul comunist maghiar. Activează în armataguvernului comunist instaurat la Budapesta (martie 1919). Dupăcăderea acestui regim, se refugiază în Austria şi Germania, unde seimplică în pregătirea de către Comintern a unei insurecţii laLeipzig. După ce conduce, în anii 1920, o agenţie de presăsovietică la Viena, studiază, la Berlin, geografia şi se stabileştela Paris, unde deschide agenţia de presă Impress. Ulterior, R.devine membru corespondent al prestigioasei "Royal GeographicalSociety" din Marea Britanie. După o vizită la Moscova în 1935, R.acceptă să activeze pentru spionajul sovietic. În 1936, sestabileşte în Elveţia, la Geneva, unde înfiinţează agenţiaGeo-Press, care editează ziare şi materiale cartografice. Dingrupul său de agenţi, constituit în 1940, fac parte Alexander Footeşi Ruth Kuczynski. Informează Moscova de iminenţa atacului germanîmpotriva URSS, dar Stalin nu acordă atenţie acestei informaţii, caşi aceleia transmise de Richard Sorge. Folosind agenţi din Franţaşi Germania, R. transmite Marelui Stat Major sovietic informaţiidespre intenţiile şi mişcările armatei germane. Colaborează cuRudolf Roessler, un emigrant politic german în Elveţia. Arecontacte cu reţeaua "Orchestra Roşie" condusă de Leopold Trepper.În 1943, Germania face presiuni asupra Elveţiei pentru a neutralizareţeaua lui R. Sunt arestaţi o serie de membri ai acestei reţele.R. şi alţi membri ai grupului se refugiază în Franţa, integrându-seîn Rezistenţă. În 1945, R. (ca şi Trepper) este transportat înURSS. Solicită azil politic, dar este refuzat, ceea ce îl face săîncerce să se sinucidă. În 1946, este condamnat pentru spionaj lazece ani de închisoare. După moartea lui Stalin, R. este eliberatşi reabilitat. Se stabileşte în Ungaria, unde conduce serviciulcartografic şi predă la universitate. În 1971, îşi publicămemoriile, dar manuscrisul original, necenzurat, apare abia în2006.
REDL, Alfred (1864-1913), colonel în armata Austro-Ungariei,spion pentru Rusia în preajma primului război mondial. Cel care afost considerat "probabil, cel mai important agent din întreagaEuropă a generaţiei de dinaintea primului război mondial" proveneadintr-o familie de funcţionari şi a fost absolvent al Şcolii deRăzboi. Întreprinde mai multe călătorii în Rusia pentru a sefamiliariza cu limba şi, mai ales, cu organizarea armatei ţariste.În 1900, R. este încadrat în serviciul de informaţii militare,Biroul de Evidenţă, în secţia care se ocupa de Rusia. Ulterior,datorită calităţilor şi străduinţelor sale, va fi transferat lasecţia de sinteză a acestui Birou, unde va avea posibilitatea săcunoască cele mai secrete documente ale "spionajului ofensiv", caşi planurile de desfăşurare ale armatei dublei monarhii. Intră înatenţia spionajului rusesc şi agentul care este trimis la Vienadescoperă că R. întreţinea relaţii homosexuale cu un tânăr dragon(vină pentru care, în armata Imperiului, risca cinci ani deînchisoare), aflându-se de aceea într-o permanentă nevoie de bani.Este ameninţat de agent că va fi divulgat şi acceptă să spionezepentru Rusia. Încă din 1907, a transmis documente secrete dinBiroul de Evidenţă şi Ministerul de Război al Austro-Ungariei,între care lista spionilor din Rusia, ceea ce a dus la demascareaîntregii reţele, precum şi date personale despre ofiţerii deinformaţii din armata austro-ungară. Va mai furniza şi date de mareinteres, provenind de la Statul Major: planuri de mobilizare, hărţietc. La Viena, continua să fie considerat drept cel mai bun expertîn chestiuni de spionaj pe care îl avea Austro-Ungaria. Timp de numai puţin de 12 ani a acţionat R. pentru Rusia, fiind consideratspionul cel mai eficient al perioadei. Între altele, aceastăactivitate a lui a dus la distrugerea reţelei de spionaj austrieceîn Rusia şi la transmiterea unor informaţii extrem de preţioase,mai ales într-o perioadă în care se profila un conflict între celedouă imperii, referitoare la sistemul de apărare, precum şi laplanurile de mobilizare şi ofensive ale armatei Austro-Ungariei. Înaceastă activitate, R. s-a dovedit deosebit de lucrativ, recompensafiind pe măsură.
A început să ducă o viaţă de lux, pretextând că banii ar provenidintr-o moştenire. În ciuda abilităţii sale, R. a fost uneori înpericol de a fi demascat. În 1909, un diplomat austriac a primit dela un coleg englez informaţia confidenţială că în Statul Major alarmatei austro-ungare se afla un agent ("cârtiţă"). Transmisă laViena, această informaţie a fost ignorată de conducerea Biroului deEvidenţă, care avea o încredere desăvârşită în R.. În 1912, R. esteavansat la gradul de colonel şi transferat ca şef al Statului Majoral corpului de armată de la Praga, calitate care îi oferea şi maimulte posibilităţi de a cunoaşte planurile ofensive ale armateiaustro-ungare. Primii paşi în demascarea lui R. s-au făcut înGermania. În aprilie 1913, un funcţionar poştal deschide un plictrimis post-restant, adresat unui anume Nikon Nizetas, careconţinea, în afară de o sumă de bani substanţială, şi informaţiisecrete, dintre care unele se refereau la obiective din Germania,ceea ce a născut suspiciunea că este vorba de un agent secret.Această informaţie este transmisă de maiorul Walter Nicolai, şefulserviciului de informaţii al armatei germane, Biroului de Evidenţăde la Viena, unuia dintre cei mai valoroşi profesionişti pe care îiavea contraspionajul austro-ungar, maiorul Ronge. Pus în faţaprobelor, Biroul de Evidenţă acceptă să colaboreze cucontraspionajul german în organizarea operaţiunii prin care seurmărea identificarea agentului din interiorul său. Din Berlin,este trimis către Viena un plic adresat persoanei fictive pe numelecăreia fusese depusă, la post-restant, corespondenţa descoperităanterior. Este organizată o supraveghere permanentă a ghişeelorPoştei Centrale din Viena. La 25 mai 1913, se prezintă la ghişeu opersoană care, datorită prezenţei de spirit a funcţionarei, BettyÖsterreicher, este urmărită în taxiul în care se urcase, daracestuia i se pierde urma. În cele din urmă, e stabilit hotelul încare intrase persoana urmărită. Atunci când au ajuns să identificenumele acestei persoane, agenţii poliţiei de stat au rămasînmărmuriţi, căci era vorba de însuşi colonelul R. În momentul încare agenţii au pătruns în camera hotelului, R. nu a încercat înnici un fel să protesteze: "Domnilor, ştiu de ce aţi venit. Mi-amdistrus existenţa şi vă rog să îmi daţi posibilitatea să mă despartde viaţă. Sunt victima unei pasiuni cumplite". Cere un revolver şise sinucide. Deşi autorităţile încearcă să păstreze secretul asupracazului, chiar a doua zi după demascarea lui R., apar informaţii înpresă. Extrem de afectat a fost împăratul Franz Josef, căruia nui-a venit să creadă că, în Imperiul său, s-a putut petrece acestcaz. "Cazul Redl" a declanşat o adevărată psihoză în Austro-Ungariaşi o intensă vânătoare de spioni. Era însă prea târziu: peste un anAustro-Ungaria a intrat în război cu Rusia, care deja îi cunoşteacele mai importante planuri militare. "Legenda Redl" avea să fiedestrămată de investigaţii mai atente. S-a dovedit că, de fapt,"spionul secolului" acţionase în unele situaţii ca un diletant,nerespectând cu stricteţe regulile conspirativităţii.
ROESSLER, Rudolf (1897-1962) ("Lucy"), şef dereţea în Elveţia ("Orchestra Roşie") pentru URSS (GRU) în timpulcelui de al doilea război mondial. Originar din Germania, undedesfăşurase activitate de editor de piese de teatru, R. seexilează, în 1933, din cauza opiniilor sale antinaziste, înElveţia, la Lucerna. Aici creează o altă editură, desfăşoarăactivitate de ziarist. În acelaşi timp, R. lucrează pentruserviciul de informaţii elveţian, ca evaluator pentru situaţiapolitică din Germania. Şeful acestui serviciu, pentru a păstraechilibrul între beligeranţi, facilitează membrilor uneia dintrereţelele GRU contactarea lui R. În această calitate, R. primeştenumele de cod "Lucy" şi furnizează informaţii de mare importanţă,devenind conducătorul reţelei "Orchestra Roşie". Spre exemplu, îniunie 1941, transmite informaţii despre "Operaţiunea Barbarossa",invadarea URSS de către armata Reich-ului. De asemenea, transmitedate precise despre mişcările trupelor germane, ceea ce vacontribui la victoria sovieticilor la Kursk. Până în momentul defaţă, nu s-a putut stabili cu precizie care au fost surseleinformaţiilor furnizate de R. Între altele, este amintit şi spionulelveţian De Lucas. Este posibil ca această acţiune să fi constituito operaţiune indirectă a serviciilor de informaţii britanice carereuşiseră să "spargă" codul "Enigma", pentru a pune indirect ladispoziţia aliatului sovietic informaţii obţinute pe această cale.În 1943, autorităţile elveţiene dispun internarea întregii reţele,în afara lui R. După război, R. a revenit la activitatea editorialăla Lucerna, dar, suferind eşecuri financiare, a acceptat să lucrezeiarăşi pentru sovietici, fără aprobarea elveţienilor. Transmite,prin colete poştale (!), ştiri, pe care le adună din ziare, despreforţele armate aliate din Europa şi serviciului de informaţii dinCehoslovacia. Contraspionajul elveţian se alertează şi R. estearestat şi condamnat la un an închisoare, în 1952. Apoi rămâne înElveţia, datorită serviciilor pe le care făcuse serviciului secretelveţian.
ROSENBERG, Julius (1918-1953) ("Antena","Liberal") şi Ethel (1915-1953), "spioni atomici" americani pentruURSS în timpul celui de al doilea război mondial şi al războiuluirece. După studii strălucite ca inginer electronist, Julius R. seînscrie în partidul comunist american, ca şi Ethel. Ei suntrecrutaţi în 1938 de Gaik Avakian, rezident NKVD ("Semionov") careavea sarcina de a recruta oameni de ştiinţă americani care lucraula proiectul bombei atomice. În 1940, J.R. este angajat în armată,dar e concediat în 1945 datorită apartenenţei sale la partidulcomunist. În această perioadă, furnizează informaţii referitoare lamaterialele ce urmau să fie folosite la fabricarea bombei atomiceşi serveşte ca intermediar pentru alţi "spioni atomici", între carecumnatul său Davis Greenglass, tehnician militar. După arestareaacestuia (mai 1950), soţii R. sunt puşi sub urmărire şi arestaţi.În cursul procesului, care începe în mai 1951, David Greenglass aafirmat că sora sa nu făcuse decât să bată la maşină texte careconţineau informaţiile nucleare secrete. Celălalt acuzat, MortonSobell, a admis că el şi J.R. s-au făcut vinovaţi de spionaj, învreme ce E.R. nu a participat direct la asemenea acţiuni. Comunistconvins, J.R. refuză să dezvăluie numele agenţilor cu carecolaborase, astfel încât preşedintele Eisenhower nu face uz dedreptul său de graţiere. Dacă iniţial, în opinia publică şi înpresă, nu au fost exprimate dubii cu privire la vinovăţia soţilorR., odată cu apariţia unui articol în ziarul "The NationalGuardian", care punea sub semnul îndoielii activitatea lorinformativă, s-a dezlănţuit o adevărată campanie internaţională,orchestrată de mişcarea comunistă, în apărarea lor, la care auparticipat personalităţi de seamă, mai ales ale vieţii culturale,între care Jean-Paul Sartre, Albert Einstein, Dashiell Hammett,Jean Cocteau, Diego Rivera şi Pablo Picasso. Chiar papa Pius XIIs-a exprimat împotriva condamnării la moarte a soţilor R. La 19iunie 1953 au fost executaţi pe scaunul electric în închisoareaSing Sing. E.R. nu a decedat la primul şoc electric, astfel încât afost nevoie ca execuţia să fie repetată. În decembrie 2001, DavidGreenglass a declarat unui cotidian american că a făcut depoziţiicare demonstrau implicarea sorei sale, E.R., în acte de spionaj înschimbul promisiunii că soţia sa nu va fi implicată în proces. În2008, ziarul "New York Times" publică informaţia după care E.R. afost acuzată de spionaj în speranţa că instinctul său matern o vaface să-i denunţe pe ceilalţi spioni, dar ea a respinspropunerea.
Din volumul în pregătire la Editura Meronia
În imagini: 1. Julius şi Ethel Rosenberg; 2. Rudolf Roessler
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
