Mai mult decat despre cartea sa, recent publicata in traducere romaneasca la Polirom (Adevarul despre Sascha Knisch, un roman noir despre Berlinul anului 1928, "care amesteca parti egale de policier, farsa istorica, sex si literatura de cea mai buna calitate", dupa cum spunea Jeffrey Eugenides), am dorit sa discutam cu Aris Fioretos, descins recent la Bucuresti, despre cateva laturi ale biografiei sale. Un personaj atat de complex si de fascinant in distinctia gesturilor si finetea nuantelor expresive nu putea sa scape prilejul de transforma in idee, in traseu eseistic sau in premisa literara toate aceste evenimente biografice pe care l-am rugat sa ni le destainuie.
- Arborele dumneavoastra genealogic, daca ar fi sa ne luam doar dupa rezonanta numelui Aris Fioretos, pare sa aiba ceva din contorsiunile maslinilor din tara de bastina a tatalui domniei voastre.
- Da, eu sunt cetatean suedez, tatal meu este grec (de undeva din sudul Peloponesulului, dintr-un soi de Sicilie greceasca), iar mama austriaca. Capilarele unor radacini genealogice se intind pana pe pamantul Italiei si am, de asemenea, cativa stropi de sange evreiesc.
- Parintii ni-i da Dumnezeu, dar pentru religie putem opta. Aveti o optiune religioasa clara?
- Si aici lucrurile par destul de incurcate. Cum spuneam, tatal meu este grec si, prin urmare, ortodox, in vreme ce mama este catolica. Pe de alta parte, stra-stramosii tatalui meu, proveniti din Italia, erau, de asemenea, catolici. Mama are, pe langa ascendenta evreiasca, si niste stramosi maghiari. Nici unul, nici celalalt nu sunt niste persoane religioase, niste religiosi practicanti. Ei bine, un ortodox si o catolica au dat nastere unui copil in Suedia, adica o tara protestanta. De aceea s-au hotarat sa nu-si boteze copilul si si-au spus: "Hai sa-l lasam sa aleaga singur, atunci cand va creste! Sa-l lasam liber, fara vreo constrangere religioasa!" Pe la cinci-sase ani, am inceput sa realizez ca toti prietenii mei mergeau la asa-numita "Scoala de duminica". Ajungeau acolo dupa-amiaza, iar preotul le citea sau le dadea sa citeasca singuri povestiri ilustrate cu teme biblice.
Si mai tarziu inca, mi-am dat seama ca as fi vrut sa fiu botezat, nu neaparat dintr-un puternic impuls religios, ci pentru ca doream sa aduc un omagiu - stiu ca suna ridicol, pretios - unui anume fel cultural de a fi in cadrul comunitatii si unor anumite convingeri religioase. Asa ca, pe la varsta de 35 de ani, am decis sa fiu botezat in cadrul bisericii ortodoxe grecesti. Stiti prea bine ritualul, e complet diferit de cel catolic. Trebuia sa fiu scufundat intr-o cristelnita, dar unde sa gasesti o cristelnita de dimensiunile unui adult? Asa ca au adus un cazan de gunoi. L-au umplut cu apa, m-am dezbracat si m-au varat inauntru. Pentru mine, mai important decat preotii, decat orice alt detaliu in momentul acela, a fost cazanul de gunoi in care mi-am dizolvat vechea identitate si mi-am capatat una noua. Foarte ciudat a fost si faptul ca, in timpul ritualului, a trebuit sa performez diferite "acte de vorbire", ceea ce nu se intampla la catolici. Desi am cunostinte de greaca, nu pot spune ca pricepeam tot ce a trebuit sa spun. Am rostit o gramada de lucruri pe care nu le-am inteles, ceea ce este constitutiv pentru religie, asa cum o pricep eu. Spui ceva, fara sa stii realmente ce spui, te adresezi cuiva, dar nu stii cui te adresezi. Asta-i religia pentru mine, restul e ornament.
- Cum se acorda soarele Sudului, Apollo, spiritul marii Egee, cu frigul si negurile Nordului, cu tunetul ciocanului lui Thor?
- E greu de spus. Uneori am impresia ca Apollo vine din Nord. Desigur lumina Sudului e cu totul alta, soarele Greciei nu seamana cu soarele Suediei, dar ar trebui sa am mintea organizata in mod mitic pentru ca, atunci cand ma trezesc dimineata, sa-mi dau seama unde ma aflu! Dimineata, soarele e la fel peste tot!
- Va place sa spuneti ca ati pastrat cate ceva esential din caracteristicile popoarelor care "au lucrat" pentru genealogia dumneavoastra? Ati afirmat, bunaoara, ca aveti coloana vertebrala a unui grec? Ce inseamna asta? Demnitate?
- Pentru mine inseamna curaj.
- Nervii unui austriac?
- Mai degraba ai unui vienez. Adica usor isteric, agitat, intr-o continua graba.
- Limba suedeza? Pentru un scriitor, este o optiune definitorie. De ce suedeza? E cea mai bogata limba pe care o vorbiti, dintre cele, multe (sase), pe care le cunoasteti? E limba scrisului dvs.?
- N-as spune ca e cea mai bogata. Suedeza e cea mai aproape de mine. E ca atunci cand te afli in apa. Apa poate fi prea rece sau prea calda. Pentru mine, limba suedeza se afla la temperatura corpului. Desi, uneori simt ca trebuie sa lupt impotriva acestei limbi, mai ales in scris. Stiti cum e sa mangai o pisica? Ei bine, trebuie sa o faci de la cap spre coada, in directia in care e plecat parul. Nu invers. A trebuit, mai ales pe vremuri, sa mangai pisica in directia opusa celei firesti. Daca e insa sa vorbesc despre limba pe care o admir cel mai mult, atunci aceasta e cu siguranta engleza. Suedeza e o limba pasnica, in care nu s-a intamplat mare lucru in ultima suta de ani. Dar, in acelasi timp, e o limba in care e greu sa-ti iei zborul. Franceza, dupa mine, e excesiv retorica, e o limba in care poti sa performezi gesturi elegante si piruete pline de gratie. Are niste pattern-uri remarcabile, pe care le stimez, dar atat. Germana e o limba care evolueaza constant, care ingaduie o sumedenie de noi constructii. E o limba greu de manuit, dar atunci cand o stapanesti, e absolut minunata. Engleza are toate calitatile acestora doua dinainte. Nu cunosc o alta limba in care sa te poti misca asa de usor de la concret la abstract si invers. Germana e subterana, franceza e eteree.
- Sunteti consilier cultural al Suediei la Berlin. Ce inseamna, concret, asta?
- Reprezint, vremelnic, un chip al culturii suedeze in Germania. Cam asta-i tot. Rolul meu e sa fac in asa fel incat persoane si institutii din cele doua tari sa se intalneasca si sa colaboreze. A fi consilier suedez in Germania este o binecuvantare, daca e sa tinem seama de faptul ca nemtii nutresc o stima extraordinara, irational extraordinara, pentru Suedia, si vorbesc tot timpul despre cat de minunata este aceasta tara. Din pacate, dragostea asta nu este reciproca. Eu am mult mai putin de facut decat, bunaoara, colegul meu de la Washington, care trebuie sa convinga oamenii sa sesizeze nu doar faptul ca Suedia nu este tot una cu Elvetia (Sweden/Switzerland), ci ca este altceva decat Swaziland. E o sansa pentru mine ca trebuie sa lucrez cu oameni care stiu deja tot ce se poate sti despre Suedia, nu doar nume ca Bergman, Strindberg si premiul Nobel.
- Stiati ceva despre Romania, in arie culturala, inainte sa veniti aici, cu exceptia lui Celan, Cioran sau Eliade?
- Cu siguranta. E vorba despre scriitori de origine romana, dar care au scris in alte limbi: Oskar Pastior, Hertha Muller. Il cunosc personal pe Norman Manea si ii apreciez scrisul, dupa cum il apreciez, cunoscandu-i cartile traduse, pe Mircea Cartarescu. Nu sunt foarte multi, dar mi-au oferit cateva zeci, daca nu chiar sute de fatete ale spiritului romanesc. In rest, imi marturisesc ignoranta.
Interviu realizat de Daniel Nicolescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
