"Asasinate diplomatice"
Cele mai riscante si mai condamnabile operatiuni desfasurate de "diplomatii-spioni" au fost cele legate de suprimarea unor oameni politici, prin racolarea si sprijinirea operativa a actiunilor unor asasini. Din motive lesne de inteles, asemenea operatiuni au fost extrem de secretizate, dezvaluiri si controverse legate de ele continuand sa fie exprimate pana astazi, fara insa ca asemenea cazuri sa poata fi elucidate pana la capat. Au existat insa si situatii in care diplomatii au fost tinta unor asemenea actiuni cauzate de anumite interese politice, nascute in atmosfera tensionata a Razboiului Rece.
"Intalnire cu moartea"
Potrivit investigatiilor care au stat la baza realizarii de catre Wilfried Huismann a filmului documentar de investigatie Intalnire cu moartea. 6.500 de dolari, pretul mortii unui presedinte, dupa o ancheta minutioasa, de peste trei ani, Lee Harvey Oswald ar fi primit sprijin financiar si logistic din Cuba pentru a-l asasina pe John F. Kennedy. In aceasta actiune ar fi fost implicata Ambasada Cubei in Mexic, unde Oswald s-ar fi intalnit cu emisari din Havana care i-ar fi inmanat 6.500 de dolari. Sapte saptamani mai tarziu, presedintele american era impuscat mortal la Dallas. La baza acestei ipoteze stau marturiile lui Oscar Marino, un fost agent cubanez. Dar poate cea mai tulburatoare informatie pe care o scoate la lumina documentarul este prezenta lui Fabian Escalante, seful serviciilor cubaneze, la Dallas, in ziua asasinatului.
Dupa moartea lui Kennedy, Laurence Keenan, agent FBI, a fost trimis in Mexic pentru a ancheta o eventuala "filiera cubaneza" implicata in asasinarea presedintelui Kennedy. In mod ciudat insa, el a fost rechemat in SUA dupa trei zile, iar ancheta a fost blocata. Fostul agent FBI crede ca Lyndon Johnson, succesorul lui Kennedy la Casa Alba, a avut aceasta initiativa, deoarece orice dovada in favoarea amestecului cubanezilor ar fi creat presiuni asupra Administratiei in favoarea unei invazii in Cuba. Or, la doar un an de la criza rachetelor, care adusese Washingtonul si Moscova in pragul unui razboi nuclear, o asemenea actiune era exclusa.
O alta varianta de pregatire a asasinatului cu "implicare diplomatica" este expusa de Ion Mihai Pacepa, de data aceasta fiind vorba de Ambasada URSS in Mexic. Oswald s-ar fi deplasat in doua randuri in Mexico City spre a-l convinge pe ofiterul sau de legatura, Valeri Kostikov (nume de cod "Kostin"), din Departamentul XIII al KGB, insarcinat cu asasinatele din strainatate, de realizarea asasinatului.
In toamna lui 1963, cand Oswald a vizitat Mexico City, el s-ar fi intalnit si cu un alt agent KGB, Neciporenko, care mai tarziu a publicat o carte despre aceste evenimente. Nereusind sa obtina aprobarea de la acesti "ofiteri KGB-diplomati", Oswald s-a adresat intr-o scrisoare Ambasadei sovietice din Washington. Potrivit lui Neciporenko, generalul Saharovski din conducerea KGB i-ar fi spus: "Oswald nu a prezentat interes pentru serviciul nostru de spionaj". Aceeasi opinie a fost exprimata si de generalul Vladimir Semiciastni, care era seful KGB in anii in care Oswald traia in Uniunea Sovietica. Semiciastni ar fi fost, bineinteles, vinovatul principal pentru asasinarea presedintelui Kennedy in situatia in care s-ar fi dovedit implicarea KGB-ului. Generalul Ion Mihai Pacepa sustine totusi ca a aflat despre implicarea KGB in asasinat, la doua zile dupa eveniment, de la generalul Saharovski, venit la Bucuresti ca sa antreneze SIE in vederea desfasurarii "Operatiunii Dragonul", menita sa distraga atentia de la KGB pentru aceasta crima.
Accident sau asasinat?
In septembrie 1961, avionul in care se afla diplomatul suedez Dag Hjalmar Agne Carl Hammarskjold (1905-1961), secretar general al ONU, s-a prabusit in apropiere de localitatea Ndola din Rhodesia de Nord (actualmente Zambia). Delegatia din care facea parte Hammarskjold avea drept scop negocierea intreruperii ostilitatilor in care erau angajate trupele de mentinere a pacii ale ONU si cele din Katanga, la conducerea carora se afla Moise Tshombe. In conformitate cu concluziile expertilor, a fost vorba de un accident, datorat altitudinii prea joase la care zbura aparatul.
Misiunea era secreta, iar in resturile aparatului prabusit nu au fost identificate urme de proiectile sau bombe, deci se parea ca, intr-adevar, a fost vorba de un accident.
Disparitia lui Hammarskjold a fost regretata, cel putin oficial, de cea mai mare parte a comunitatii internationale (i s-a acordat post mortem Premiul Nobel pentru Pace), iar apoi peste acest caz s-a asternut tacerea, pana cand, in 1992, oficiali ONU au declarat ca avionul fusese doborat de mercenarii care actionau in zona, angajati ai companiilor belgiene, americane si engleze.
Cazul a reintrat in actualitate in august 1998, cand arhiepiscopul Desmond Tutu, presedintele Comisiei pentru adevar si reconciliere din Africa de Sud, a facut public faptul ca, pe baza examinarii unor documente pana atunci secrete, se poate formula supozitia dupa care moartea lui Hammarskjold s-ar fi datorat, in realitate, unui complot in care au fost implicate serviciul secret britanic MI5, CIA si serviciul secret din Africa de Sud. Prabusirea avionului s-ar fi datorat unei bombe plasate la bordul sau care a fost detonata cu putina vreme inainte de aterizare.
Dar "lovitura de teatru" a fost cauzata de declaratia din 29 iulie 2005, cand se implineau o suta de ani de la nasterea fostului secretar general al ONU, a fostului ofiter norvegian Bjorn Egge, publicata in ziarul Aftenposten. Acesta fusese prima persoana care examinase aparatul dupa prabusire si identificase corpul lui Hammarskjold, a carui pozitie indica un atentat din interiorul aparatului. Pozitia indica si faptul ca Hammarskjold supravietuise pe moment prabusirii avionului. Moartea lui Hammarskjold ar fi survenit dupa accident in urma ranirilor grave pe care le suferise. O alta piesa la "dosarul Hammarskjold" il constituie chiar volumul sau Repere, aparut postum, in 1963, in care se pare ca el isi prevede moartea ca urmare a unor "raniri interne". Revenind la declaratia arhiepiscopului Tutu, trebuie sa aratam ca el recunoaste ca era imposibil, in august 1998, sa mai fie gasite dovezi directe ale implicarii serviciilor secrete mentionate.
Ministerul de Externe al Marii Britanii a negat categoric ca serviciul secret din aceasta tara ar fi participat la o eventuala asasinare a lui Hammarskjold si nu exclude ca aceste alegatii sa aiba la baza si o operatie de dezinformare a KGB. Unii comentatori au relevat faptul ca politica conciliatorie a lui Hammarskjold nu ar fi corespuns intereselor Marilor Puteri care faceau eforturi pentru a detine influenta si control asupra acestei zone a Africii, cu mari bogatii naturale.
Asasin pentru CIA
In cursul unei anchete desfasurate de agentia "United Press International" (UPI), privind relatiile lui Saddam Hussein cu SUA, au fost folosite marturiile datorate nu numai unor istorici si ofiteri de informatii din cadrul CIA, ci si cele provenind de la fosti diplomati americani, ceea ce probeaza faptul ca legaturile dintre fostul dictator irakian si Agentie se realizau adesea prin intermediul ambasadelor SUA.
Aceasta ancheta, ale carei rezultate nu au fost contestate de nicio parte, demonstreaza, intre altele, ca Hussein a fost contactat de CIA si folosit in unele actiuni inca in anul 1959, cand el a fost recrutat de spionajul american pentru a face parte din echipa de sase asasini profesionisti pe care americanii i-au antrenat ca sa-l asasineze pe primul-ministru (de stanga) din Irak, generalul Abdel Karim Kasim, datorita apropierii sale de URSS si includerii in guvern a unor comunisti, asa cum au mentionat si o serie de fosti diplomati americani in cursul anchetei. Tot acestia au atestat faptul ca Saddam era platit de atasatul militar de la Ambasada Egiptului. Dupa esuarea asasinatului in octombrie 1959, Saddam s-a refugiat la Cairo, unde se intalnea cu regularitate la Ambasada SUA din Cairo cu agenti ai CIA, fiind de asemenea monitorizat de diplomati americani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
