Bucura Dumbravă
Pe drumurile Indiei
Cele din urmă pagini
Editura Limes
Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Constantina Raveca Buleu.
Bucura Dumbravă (1868, Bratislava - 1926, Port Said), pe numele real Fany Seculici, a fost o prozatoare şi exploratoare română. S-a născut la Bratislava în 1868, având numele real Fany Seculici. Familia ei s-a mutat la Bucureşti în 1873.
A învăţat carte la Sinaia şi apoi la Bucureşti. Sub influenţa reginei Elisabeta (Carmen Sylva ), devine interesată de natura României, de literatura şi folclorul românesc. În 1905 a înfiinţat societatea „Chindia”, care îşi propunea să cultive gustul pentru jocurile naţionale şi portul popular. Sub pseudonimul Bucura Dumbravă, ea a început să scrie romane istorice. Pasionată de munte, a făcut excursii lungi în Bucegi, în Parâng, în Retezat şi în Făgăraş, alături de prieteni şi prietene şi călăuzită de cei mai buni cunoscători ai Bucegilor. În lunile de toamnă şi de iarnă studia colecţia de manuscrise a Academiei Române. În anul 1921, împreună cu geograful Mihai Haret, scriitorul Emanoil Bucuţa şi alţi prieteni, a înfiinţat „Hanul Drumeţilor”. După pseudonimul ei a fost numit vârful Ocolit (vârful Bucura Dumbravă) din Munţii Bucegi. În ultimii ani de viaţă a început să se preocupe de studiul teozofiei. A murit la Port Said, în 1926.
Criticul clujean Constantina Raveca Buleu, care îngrijeşte această ediţie şi care s-a
ocupat mult de autoare, scrie : „Mărturie a iniţierii în teozofie, volumul postum Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini (1927) se prezintă ca o sumă de notaţii nerafinate literar (moartea a împiedicat revenirea asupra textului, tipică pentru creaţia Bucurei Dumbravă), dar valide pentru dimensiunea bio-bibliografică şi spirituală a autoarei. Jurnalul ultimei ei călătorii în India reprezintă un amestec de consemnări evenimenţiale, descrieri lirice, reflecţii ezoteric-spirituale şi fragmente biografice. Prima intrare, din 13 decembrie 1925, glisează de la descrierea primei părţi a voiajului şi a escalei la Aden spre o reverie contaminată ezoteric. Astfel, spectacolul tentaţiilor comerciale din Aden, concentrat într-un evantai, declanşează o cugetare spiritualistă asupra degenerării trăirii frumosului şi a forţei sale plăsmuitoare sub presiunea avansului capitalului: «Doar curentul negru a interpus între noi şi frumos diavohceasca putere a banului. Altfel, ne-am înconjura, cu toţii, de lucruri frumoase, ne-am scălda în frumuseţe.» Pe o logică tipică ezoterismelor, reflecţia vorbeşte despre o stare primară, de maximă potenţialitate spirituală, supusă unui proces degenerativ care şi-a atins cota maximă în era materialismului, speranţa majorităţii mesajelor ezoterice fiind revenirea acestei ere fericite, ale cărei reziduuri se mai găsesc în Orient.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
