O jumătate de oră mai târziu, Dolores bătea la uşa lui.
- Fofo a vrut să vină cu mine, spuse Doloresşi scoase pisica din geantă. Lui Hendrik nu i se păru că animalulera foarte fericit de schimbarea de loc, dar ce ştia el desprepisici?
- Ai un castron? îl întrebă Dolores. Dacăprimeşte lapte, se obişnuieşte mai repede aici.
Îi aduse farfuria albă de plastic, careajunsese cumva în locuinţa lui şi Dolores scoase din geantă o foliede lapte pentru cafea. Hendrik privi apoi împreună cu pisica lafelul cum pe de o parte creştea nivelul laptelui, iar pe cealaltăgrămada de cutii goale. La sfârşit se grăbi să le arunce pe celedin urmă la gunoi.
- Deci există un contract! strigă ea, iarHendrik ştiu că nu avea să-i ierte prea repede tonultriumfător.
- Se pare că l-am şi semnat, spuse el sec şiîi întinse foaia. Păru să dureze o veşnicie până când Dolorestermină de citit.
- De faza cu exhibiţionismul nici n-am ştiut,chicoti ea.
- Poţi să uiţi asta, total aiurea. Ce fac curestul? o întrebă.
- Deci de fapt nu eşti?
- Ce să nu fiu?
- Exhibiţionist!
- Fundul meu gol n-o să atârne de pereteletău, dacă asta vrei să ştii, răspunse aproapeneprietenos.
- Nu e asta, doar că... Dolores îşi îmbrăţişăgenunchii cu ambele braţe şi se afundă mai tare în canapea, dupăcare îşi continuă ideea: Eu de exemplu n-aş spune niciodată că îmiplace să fac amor în aer liber, dacă nu ar fi adevărat.
- Îţi place să faci amor în aerliber?
- Nu am spus asta, am spus că...
- Bine, hai s-o lăsam baltă, spuse el şi seaşeză lângă ea. Ce mă fac eu acum?
Între timp Fofo se pare că se săturase, pentrucă sări în poala stăpânei, astfel încât Hendrik se pomeni deodatăîn faţa a două capete.
- Mie nu mi se pare atât de grav, spuse celomenesc. Trebuie doar să te întâlneşti de câteva ori cu Laura Preisşi să aştepţi. Ea îţi găseşte perechea perfectă, voi faceţi nuntămare şi trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Bineînţeles,continuă ea pe un ton nevinovat, va trebui să treci alături dealeasa inimii printr-o şedinţă foto profesionistă, cu toate cele.Priviri galeşe, săruturi, ştii tu.
- Nu mă ajuţi deloc, gemu el.
- Sau poate că nici n-o găsiţi. În cazul ăsta,Frau Preis va trebui să accepte că există şi cazuri fără speranţă.Dar nu-i nimic: după câteva interviuri cu cele mai guralive dintrefostele tale iubite care descriu cu lux de amănunte ce tipimposibil eşti, onoarea agenţiei va fi salvată!
- Mai ai şi alte idei sau mă pot sinucide peloc?
- Îmi şi imaginuz titlul din ziar: "Candidatulcu cele mai mici şanse la fericire, găsit mort în locuinţa lui,după prima întâlnire cu talentata pictoriţă Dolores Klein. Oameniilegii nu exclud sinuciderea!"
- "În acelaşi timp a fost elucidată şiidentitatea hoţului care fura în mod sistematic cutiuţele delaptele pentru cafea! În coşul de gunoi al decedatului au fostgăsite nu mai puţin de o duzină!"
- Ai vreo problemă cu asta? îl întrebă ea dinvârful buzelor. Să ştii că au cantităţi industriale şi cei maimulţi clienţi oricum nu şi-l beau, deci nici nu se observă dacă îliau!
Hendrik dădu să răspundă ceva, când se auzirăbătăi în uşă. De data asta nici nu se mai obosi să ghicească cinear fi putut veni neanunţat, aşa că nu se miră prea tare când o văzuîn prag pe vecină, cu o farfurie plină vârf în mână şi o privireoarecum acuzatoare.
- Ştrudel cu brânză, îl anunţă scurt. Dar îmitrebuie farfuria de data trecută, altfel nu mai am în ce să pun!Era adevărat, cu vreo lună-două în urmă mai primise ceva de la ea,tot când avea musafiri. Hendrik se precipită spre bucătărie,sperând din tot sufletul că vasul de plastic pe care tocmai îlridicase la rang de bolul pisicii nu era vreo piesă din setul denuntă al vecinei. Găsi repede farfuria străină printre vasele luişi se grăbi înapoi. Femeia stătea în continuare înfiptă în prag iarDolores îi zâmbea fericită, cu farfuria nouă în braţe şi guraplină.
- Mi-a făcut plăcere să vă cunosc, strigăvecina spre ea şi se întoarse apoi către Hendrik: Aveţi o iubită pecinste!
A fost de parcă cineva ar fi făcut lumină în capul lui.
- Dolores, tu eşti perechea mea perfectă!strigă Hendrik şi deschise braţele spre ea. Femeia mea ideală! Osă-i spunem domnişoarei Preis că eforturile ei au dat roade! Că areuşit în mod genial să mă cupleze din prima seară! Nu mi-e fricăde câteva poze la braţul tău! Sunt un om liber!
Dolores mestecă întâi pe îndelete ce avea îngură, înghiţi îmbucătura şi îl privi în ochi.
- Ce te face să crezi că eu am timp pentruasta? îl întrebă în cele din urmă.
Timp de o clipă stătu şi se holbă laea.
- Spune ce vrei!
Dolores îşi culese o şuviţă rebelă de pe obrazşi o ascunse după ureche.
- Îţi donez lapte pentru un an de zile! Pentruun deceniu, dacă e nevoie!
Privirea ei nu ar fi putut fi maijignită.
- Am nevoie de un model, spuse în cele dinurmă.
- Îţi plătesc unul, două, un echipajîntreg!
Degetele ei plutiră timp de câteva secundedeasupra farfuriei, apoi se hotărâră pentru felia groasă dinmijloc.
- Am nevoie de un bărbat timid, nesigur,care-şi urăşte corpul şi îmi pozează timp de trei şedinţe. Îmi poţigăsi unul?
- Sigur că pot! strigă Hendrik iar vocea îisună doar puţin mai ezitantă decât înainte.
În orele următoare deciseră cumaveau să procedeze: urmau să îi scrie Laurei Preis chiar în aceaseară şi să îi povestească despre dragostea mare care-i lovise peamândoi odată.
- Vei fi aici mâine la ora 10, când apareLaura, ceru el.
- Am înţeles, să trăiţi. În cămaşă de noapteşi cu un zâmbet satisfăcut pe chip.
Apoi el avea să îi caute un model. Nu putea fiatât de greu să găsească în oraşul ăsta pe cineva care să sedezbrace pentru bani. După care vor suporta cu stoicism tot ce îiva trece Laurei prin cap. Mai mult de câteva interviuri şi poze nuavea ce să fie. Către ora trei dimineaţa deciseră ca Dolores să numai meargă în noaptea aceea acasă. Putea rămâne pe canapea, pânădimineaţa nu mai erau decât câteva ore.
Avea să fie credibilă povestea lor dedragoste. Între timp mirosea şi în locuinţa lui ca la ea: a cafeacu scorţişoară, a vopseluri şi - dinspre lădiţa improvizată - ofoarte vagă adiere de urină.
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
