Ziarul de Duminică

Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov

Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov
20.05.2010, 16:24 139
Dintre cărţile anterioare ale lui Horia Gârbea, am mai scrisdoar despre Crime la Elsinore (2006). Romanul nu mi-a plăcutaproape deloc, in primul rând din cauza unui defect care seperpetuează intr-o oarecare măsură şi in Articolul 96, ceamai intinsă din cele 8 povestiri, câte cuprinde ultimul volum alprozatorului*.
Horia Gârbea - scriam cu patru ani in urmă - greşeşte mai alesprin faptul că işi ia in tărbacă personajele incă dinainte ca noi,cititorii, să ajungem să ne familiarizăm cât de cât cu ele.Observaţia e valabilă şi pentru Articolul 96, care incepe curelatarea randevuului dintre un ministru dornic de rating şi ofotomodelă nu foarte anorexică de felul ei. Că Telu Coroiu, careacceptase să comită adulterul doar la porunca nevestei, odispreţuieşte crâncen pe demoazelă, asta e explicabil in condiţiiledate. Numai că, la un moment dat, naratorul intră el insuşi inscenă pentru a-şi ghilotina personajul:
"Era evident că şi capsomana se gândea, aburită, la cele cevor urma. Ceea ce ministrul nu ştia in ruptul capului era că, lavestala paraşutică, gândirea era ceva difuz. Reprezentările eicurgeau disjuncte ca picăturile pe pereţii unei cabine de duş. Sevedea când purtată pe braţe de un toreador, când violată de ogorilă, când singură şi somnoroasă pe un maldăr de zdrenţe, cumdormise in copilărie pe ţoale azvârlite ca să inchipuie o saltea.In cugetarea ei dispersă, blestemul de a se fi născut femeie,dilema dacă, la un ministru, e sau nu de bon ton să o sugă dinprima, şi imaginea lui Doamne-Doamne pâlpâiau la fel de viu şi deneamestecate ca sferişoarele de mercur când spargi termometrul" (p.16).
Cu toate acestea, nu tehnica ii lipseşte lui Horia Gârbea, cidoar răbdarea. Altminteri, chiar şi in povestirea amintităspovedania babei curioase şi limbute atestă rafinamentul unuiprozator care controlează cu mână sigură registre stilistice dintrecele mai diverse. La fel se intâmplă şi in Indreptări, undenăravurile şi, mai apoi, criza mistică a stareţului ne sunt livratecu o naturaleţe deplină. Insă nu complicaţiile psihologiceconstituie punctul-forte al prozei lui Horia Gârbea, ci pamfletulsuculent, acela in care naratorul işi poate permite să şarjeze invoie. Dovadă stau atât parodia după Povestea unui om leneş,cât mai ales La Rovine... in câmpii..., care, sub pretextuldezvăluirii culiselor celebrei bătălii, conturează in egală măsurăo satiră savuroasă, dar şi un portret transistoric al"sentimentului românesc al fiinţei". Ambele povestiri par sărecomande sintagma din titlu drept un pseudonim alnaratorului.
De fapt, in ciuda aparenţelor, modelul lui Horia Gârbea nueste Caragiale, ci Arghezi (prozatorul, desigur): de la autorulIcoanelor de lemn a invăţat, probabil, "fratele mai deşteptal lui Kalaşnikov" să folosească arta de a spurca frumos şi tot dela el pare să fi deprins şi apetitul pentru "subiecte", pentrumicile naraţiuni cu skepsis care acoperă (cel puţin ca număr detitluri) jumătate din volumul de faţă. Mărturisesc, insă, că m-auconvins mai puţin Abraham Lincoln coboară in Iad (care, pealocuri, aduce prea mult a Groşan) şi Utopia.Şaseparabole despre teatru, care respiră un aer cam tezist. Multmai reuşite mi s-au părut, in schimb, Jocul şiIntoarcerea tatei din război (subintitulată chiar"subiecte"), unde absurdul şi grotescul se impletesc după o tehnicăa "temei cu variaţiuni", care mixează cu dexteritate scenariile şiperspectivele. Episodul "intoarcerii" tatălui, bunăoară,alcătuieşte materia unor micronaraţiuni complet diferite intre ele,printre care şi următoarea:
"Tata a plecat la război. După un timp ne-a scris. Era bine,sănătos. Continua lupta. Nu putea să ne dea o adresă unde să-irăspundem. Frontul se muta mereu. Să stăm liniştiţi. O să ne scrieel când o să poată. Aşa a şi făcut. Nu scria des, dar nici prearar. Aflam că e bine, sănătos şi continuă să lupte. Războiul s-aterminat. Taţii celorlalţi copii au venit acasă. Tata nu s-aintors. Am continuat să primim obişnuitele cărţi poştale prin carene spunea că e bine şi continuă lupta."
Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov e un volum incare se mai trage şi după muşte, dar, la sfârşitul lecturii, credcă autorul e indreptăţit să-şi revendice de acum ritualicul "V-amciuruit!".
*) Horia Gârbea, Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov,Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, 118 p.

ANDREI TERIAN (n. 30 noiembrie 1979) este lector laFacultatea de Litere şi Arte a Universităţii "Lucian Blaga" dinSibiu, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară "G.Călinescu" din Bucureşti, redactor la revistele Cultura şiEuphorion. Este doctor in filologie - cu distincţiaSumma cum laude - al Universităţii din Bucureşti (2007). Amai colaborat la revistele Adevărul literar şi artistic,Bucureştiul cultural, Cuvântul, Euresis,România literară, Vatra ş.a., totalizând peste 400 destudii şi articole publicate in periodice şi in volume colective.Dintre criticii generaţiei sale, a obţinut cel mai mare număr devoturi la anchetele BEST ("Bursa tinerilor scriitori", organizatăde Bucureştiul cultural in 2006) şi "Cei mai buni 5 tineriscriitori ai momentului" (Colocviul Tinerilor Scriitori,Cluj-Napoca, 2007).

AFACERI DE LA ZERO