• Leu / EUR4.7627
  • Leu / GBP5.5297
  • Leu / USD4.3164
Ziarul de Duminică

George Arion: „Andrei Mladin este cel mai răsfăţat erou din literatura română”/ de Stelian Ţurlea

19 mai 2011 258

George Arion este un autor de romane poliţiste, poet, prozator,eseist, libretist, publicist, director al publicaţiilor "Flacăra".A fost caracterizat în momentul publicării primului său romanpoliţist, "Atac în bibliotecă", drept "un Raymond Chandler român"de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu. De curând, eroulsău Andrei Mladin a revenit într-un nou şi excelent roman, de lacare pornim discuţia noastră.

- Dragul meu George Arion, dacă tot eşti socotit un maestru alinterviurilor, mă gândesc să te derutez puţin încă de la început şisă-ţi spun că vreau să stau de vorbă, pe scurt, pentru acestinterviu, cu toţi Arionii pe care îi cunosc, adică scriitorul,ziaristul, directorul trustului Flacăra, dar şi cu cititorulpasionat şi prietenul de-o viaţă. Aşadar, ai lansat de curândromanul "Fortăreaţa nebunilor", în care revine minunatul tău erouAndrei Mladin, acum un personaj copt, cu altă experienţă de viaţă.Ai mai spus-o, întreb, însă, şi eu: de ce l-ai lăsat atâta vremeîntr-un con de umbră?
- Deci vrei să discuţi cu toţi Arionii... Şi, mai întâi, vrei să măînfăţişez dinaintea ta în haine de prozator. Prea bine. Laîntrebarea pe care mi-ai pus-o, răspund aşa: nu, nu eu l-am lăsat,de bună voie, într-un con de umbră, pe Andrei Mladin. L-amabandonat, o vreme, din pricina cenzurii. De la naşterea lui, înurmă cu mai bine de un sfert de veac, mă uimesc şi azi cum de-areuşit să apară, într-un context în care ai trăit şi tu, un astfelde erou mucalit, un tânăr care dă cu tifla poncifelor "iepocii",imposibil de încovoiat de orice i se întâmplă şi atât de dornic delibertate. Atac în bibliotecă i-a luat prin surprindere pecetăţenii gravi şi vigilenţi care supravegheau textele literare. Lacelelalte romane ale mele - Profesionistul, Trucaj, Pe ce piciordansaţi? - au fost mult mai atenţi la comportamentul lui Mladin, lace spune şi ce face. Regret că n-am păstrat manuscrisele pe care eile-au umplut cu sute de observaţii. Dar chiar dacă le-am acceptat,farmecul personajului meu nu s-a pierdut. Repet ce-am mai spus şialtă dată: Andrei Mladin este cel mai răsfăţat erou din literaturaromână. Nu exagerez cu nimic. A fost prezent nu numai în cărţi, darşi în filme, în seriale TV, ba chiar şi în singura operă poliţistăde la noi, a Lianei Alexandra, În labirint. Culmea! A fost îndrăgitnu numai de către cititori, dar şi criticii literari l-aupreţuit.

- Prin urmare, asta e explicaţia, cenzura...
- Nu numai asta. După 1990 a trebuit să-i îngădui lui Andrei al meusă se familiarizeze cu noua ambianţă social-politică de la noi.L-am lăsat să-şi revină, să se dumirească, mai ales că, aşa cum seexplică în Fortăreaţa nebunilor, a trecut printr-o experienţătraumatizantă, cea mai cumplită din existenţa sa. Acest respiro pecare i l-am acordat a fost, pentru mine, un prilej de a scrie alteromane cu suspans - Şah la Rege, Cameleonul, Necuratul din Colga,Crime sofisticate, Spioni în arşiţă - două dintre ele apărând înfoileton chiar în Ziarul de Duminică. Nu m-ai lăudat niciodatăpentru că am acceptat provocarea de a scrie, ca pe vremea luiDickens, foileton după foileton, săptămână de săptămână, fără săştiu, cu exactitate, încotro o va lua acţiunea, trăind cu spaima căvoi pierde din mână şi firul ei de derulare, şi personajele -într-un roman poliţist aşa ceva se poate întâmpla foarte uşor, iarcititorul se prinde şi te taxează imediat. Nu ştiu câţi prozatoriromâni de azi sunt capabili de o astfel de performanţă.

- Bine, te laud acum!
- Mulţumesc. Totodată, am scris două piese "mortale" şi cam 150 depovestiri poliţiste - un record pentru literatura română! Unele seregăsesc în volumele Crimele din Barintown şi în Anchetele unuidetectiv singur. În toate aceste scrieri ale mele protagoniştiisunt diferiţi de Mladin - de data asta, cei care conduc anchetelesunt nişte profesionişti, cu pregătire în criminalistică şi încombaterea terorismului. Dar, ori de câte ori mă aşezam la maşinade scris - mai târziu, în faţa laptopului - îmi răsuna în urechiglasul lui Andrei Mladin: "Cu mine ce faci?" Un glas de prietenîntristat pentru că nu mă mai ocupam de el. Dar ştii care eculmea?

- Care?
- Abia acum îmi dau seama: Andrei Mladin a prins din nou viaţăexact în acele săptămâni în care medicii i-au comunicat autoruluică s-a însănătoşit, după o boală de câţiva ani.

- Am scris, într-o prezentare a cărţii, că în "Fortăreaţanebunilor" sunt mai multe romane - unul îl are în centru pe unmiliardar octogenar pe a cărui avere se bat moştenitori şiapropiaţi şi care se străduie inutil să transmită un adevăr despreel. Un altul descrie universul de coşmar al "sanatoriilor" în carecomuniştii spălau creierele disidenţilor şi celor care seîmpotriveau regimului. Un al treilea dezvoltă teoria suprimăriicelui mai mare poet al românilor. Pe toate le leagă o misterioasăsocietate, Athanaric, cu multe ramificaţii pe plan internaţional,care şi-a propus să dezvolte un proiect prin care să controlezemintea umană. Ansamblul este o carte care transmite o tensiuneaparte, pe care n-o poţi reda, cred eu, decât scriind dintr-osuflare. Ce poţi dezvălui din secretele conceperii romanului?
- O parte din această carte o am în minte de multă vreme. După cumai remarcat, cu siguranţă, ea este dedicată vărului meu Radu Motaş,"sinucis" în anul 1976. Durerea pe care mi-a provocat-o dispariţialui în condiţii tragice, suspecte, am purtat-o în suflet multăvreme. Era cu vreo patru ani mai mic decât mine, am copilărit, ovreme, împreună, am mers la pescuit, ne-am jucat, verile, de-asoldaţii, într-un paradis de verdeaţă, o grădină fabuloasă aunchiului meu. A devenit un tânăr frumos, de o inteligenţăsclipitoare, şi care nu-şi ascundea părerile despre ce vedea înjurul lui. Nu m-am mirat atunci când am aflat de încercarea lui dea fugi din ţară. După ce a fost arestat şi trimis într-unsanatoriu, l-am reîntâlnit de câteva ori. Era altcineva. Nu te maiputeai înţelege cu el. Tratamentul inuman la care a fost supus îitulburase mintea. Dar n-am crezut că va cunoaşte un sfârşitcumplit. Nu mi-am închipuit că se poate ajunge atât de departe cusamavolnicia. A fost una dintre cele mai dure lecţii de viaţă pecare le-am primit. M-a marcat pentru totdeauna. Desigur, scriinddespre el, nu mi-am alungat frământările. Dar transformându-l înerou de roman, am senzaţia că, într-un fel, i-am înlesnit să rămânăprintre noi, atâta vreme cât această carte va dăinui, şi că el n-aapărut pe lume în zadar.

- Este copleşitoare ampla parte a cărţii care descrie perioadadeţinerii lui Andrei Mladin într-un ospiciu, pentru vina de a fidorit să afle de ce şi cum a dispărut un tânăr dornic să fugă dinRomânia comunistă. Ai cumva în plan o carte mai amplă despre aceaperioadă?
- Nu. Cel puţin nu în clipa de faţă.

- Mladin este în continuare jurnalist la "Flacăra", mai copt,spuneam, mai vârstnic, aproape de pensie, numit "expirat" degeneraţia nouă de colegi din redacţie, dar rămas la fel de însetatde adevăr, plin de umor şi ironie, iubitor de femei, indiferent laglumele celor din jur când iese în lume cu iubita care i-ar puteafi fiică. Îndrăznesc să întreb: când vei accepta să spui "Mladinsunt eu"?
- Mladin mai are mult până la pensie, în Fortăreaţa nebunilor e lavreo patruzeci şi ceva de ani. Dar nu din pricina asta nu risc sămă identific total cu el, deşi l-am înzestrat cu datele meleantropometrice şi l-am purtat prin unele întâmplări prin care amtrecut, sau i-am atribuit expresii pe care le folosesc eu însumi,sau tipul meu de comportament şi de umor. Andrei este mai mult oproiecţie ideală a ceea ce aş fi vrut să fiu şi n-am reuşit. Deaceea, cărţile care îl au ca protagonist nu sunt nişteautobiografii, deşi mi-ar fi plăcut.

- Când va reapărea Andrei Mladin? Sper să nu ne laşi să aşteptămalţi douăzeci de ani...
- Nisipul se scurge tot mai vijelios din clepsidră, de aceea nu-mipot permite să-mi las eroul să aştepte prea mult o nouă ieşire larampă. Chiar mă gândesc la o trăznaie: ce-ar fi să se întâlneascăîntr-o carte cu toţi eroii principali din alte romane de-ale mele,şi împreună să descâlcească o nouă enigmă? El - detectivul fărăvoie, ceilalţi - nişte profesionişti abili.

- Eşti scriitorul care a promovat şi promovează cel mai multgenul thriller, mystery, ceea ce se numeşte, de regulă, poateimpropriu, literatură poliţistă, ba chiar ai pus bazele unuiRomanian Crime Writers Club. Ce urmează? Ce surprize nepregăteşti?
- Înţeleg că trebuie să-mi pun acum hainele de preşedinte al RCWC.Fie. Dar această asociaţie n-ar fi putut să apară cu un singurmembru. Membrii fondatori, alături de mine, sunt Bogdan Hrib,Adrian Onciu, Oana Stoica Mujea, Alexandru Arion. Între timp, nis-au alăturat şi alţi prozatori care cultivă acest gen - apropo,când te înscrii în RCWC? Surprize? Una de proporţii: trei dintrecărţile noastre vor apărea în limba engleză şi vor fi lansate întoamnă la Londra. E vorba de Indicii anatomice a Oanei StoicaMujea, de Ucideţi generalul! a lui Bogdan Hrib şi de Atac înbibliotecă a lui George Arion. Din păcate, avansul pe care l-amprimit deja l-am cheltuit, altfel te invitam să participi lalansare.

- Superb! Cine sunt traducătorii?
- Ramona Mitrică şi Mike Phillips - ultimul fiind un cunoscutjurnalist în spaţiul britanic şi un foarte bun autor de romanepoliţiste, ceea ce este o garanţie pentru calitateatraducerilor.

- De mai mulţi ani scrii cu o frecvenţă de metronom desprecărţile poliţiste, apărute la diferite edituri, iar multe dintretextele tale se pot aduna într-o istorie a genului, foarte utilă.Ai de gând să le aduni într-un volum, sau le consideri doar oefemeră muncă de promovare a acestei literaturi?
- Stai o clipă să-mi pun hainele de critic literar... Aşa. Desigur,unele texte - dintre care multe sunt interviuri - pot să apară talequale. Dar a pune, între nişte coperte, cele aproape 300 derecenzii pe care le-am scris, ar fi prea puţin pentru standardelemele. Pe baza lor, însă, visez la o carte - îţi spun şi titlul, înpremieră, "Universul crimei" - în care să trasez câteva repere alegenului mystery&thriller, un gen înfloritor pe alte meridiane,căruia la noi nu-i este încă acordată importanţa cuvenită. În lumeapar anual zeci de titluri care analizează fenomenul. La noi, doarHoria Matei - "Literatura şi fascinaţia aventurii", şi Daniela Zeca- "Melonul domnului comisar" s-au aplecat cu migală şi competenţăasupra acestui gen literar. La aceste lucrări aş mai adăuga şiminunata carte a lui Mircea Mihăieş, "Metafizica detectivuluiMarlowe"

- Cât de mult se mai ocupă George Arion de Flacăra? Ce înseamnăFlacăra pentru tine?
- Uf, în sfârşit, pot să port o îmbrăcăminte mai comodă, dejurnalist... Răspunsul la aceste întrebări îl ştii, din moment ce,de 37 de ani, scriu la această revistă. În care am un loc bineprecizat, înconjurat de foarte mulţi tineri. Dar am şi câţivacolegi mai în vârstă - pe neobositul Alexandru Păsărin, şefulrevistelor de divertisment, şi pe Pompiliu L. Dumitrescu, omul careveghează la acurateţea textelor noastre. Fiind un liant între maimulte generaţii, am reuşit ca trustul de presă Publicaţiile Flacăra(editor lunar a peste 20 de titluri) să reziste pe piaţă de pestedouă decenii. Mi se pare ceva extraordinar, din moment ce nici unmogul nu e în spatele nostru. Vorbind ca şef de trust, ar fitrebuit să-mi pun costumul şi cravata. Iartă-mă, dar mă consider,în primul rând, jurnalist, aşa că rămân în ţinuta mai adecvată uneiasemenea profesii.

- Revista la care te ştiu de-o viaţă împlineşte anul acesta 100de ani. La mulţi ani! Cum va fi la centenar?
- Mulţumim pentru urări. La centenar va fi, evident, sărbătoare,dar primii o sută de ani, indiferent de furtunile prin care amtrecut, au fost cei mai uşori. Greul de-abia acum începe.

- Mulţumesc pentru răspunsuri.
- Te grăbeşti. N-ai pus nici o întrebare referitoare la prieteniacare ne leagă, deşi ai promis.

- Consideră că am pus-o acum.
- Ne ştim de multă vreme, de peste patru decenii, de la Revistabibliotecilor, la care tu colaborai cu diverse prezentări de cărţi,iar eu eram redactor. N-am petrecut, adunate, nici măcar 24 de oreîmpreună. Nu ne facem vizite, nu descântăm sticle de bere. Amvorbit, însă, deseori, la telefon, ne-am trimis e-mailuri saumesaje telefonice. Şi totuşi, întotdeauna m-am gândit la tine ca laun om pe care pot să mă bizui într-o clipă de cumpănă. Aşa ceva erar. Pentru asta îţi mulţumesc.

Fotografii de Cristina Ţurlea

Principalele valute BNR - vineri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7627
Diferență: 0,1619
Ieri: 4.7615
Azi: 4.3164
Diferență: 1,0417
Ieri: 4.3137
Azi: 5.5297
Diferență: 0,0344
Ieri: 5.5270
Azi: 4.3386
Diferență: 0,893
Ieri: 4.3304