O soartă ciudată a hotărât ca instituţiile ce l-ar fi aşezat pespătarul Mihai Cantacuzino printre filantropii de seamă ainorodului din Bucureşti să piară pe rând, încât pomenirea celorvrednici de nemurire să-l ocolească. Din martorii de cărămidăa mai rămas o biserica, podoabă a arhitecturii brâncoveneşti, cuhramul "Trei Ierarhi", ce se mai numeşte şi "Colţea", un boier carenu a avut alte merite decât că a trăit în această zonă şi că a fostfratele ctitorului unei biserici de lemn dispărută prin veacul alXVII-lea. O îndreptare aproximativă a adevărului istoric s-a produsabia în anul 1869, când sculptorul Karl Storck a ridicat pe soclustatuia Spătarului, pe atunci chiar în faţa bisericii, cum sepoate vedea în fotografiile lui Szathmari.
Privind hărţile din trecut, din nefericire puţine şi înmajoritate fanteziste, se pare ca hanul folosea o parte dinmânăstire reamenajată, clădirile ulterioare nefiind decâtcompletări ori supraetajări. Situat într-un vad comercial ideal,în apropierea Curţii Domneşti şi a caselor cantacuzine, la doi paşide Târgul Cucului şi Târgul de Sus, hanul "mânăstirii" Colţea adevenit repede rentabil. Datorită chiriilor modice pretinsela început de epitropi, a fost luat cu asalt de negustorii ce seîntorceau de la Viena şi Leipzig cu "multe rădvane trase deşase şi opt cai", toate gemând de marfă. O şansă în plus a însemnatînfinţarea în anul 1778 a Caravanseraiului în imediatavecinătate, unde se află astăzi strada Sfinţilor."Toptangiii şi paralacarii se înghesuiau în curtea hanului şiafacerile mergeau ca niciodată". Dar după prosperitateurmează de obicei decăderea, în cazul de faţă atât dinpricina proastei administrări de după 1788, cât şi a unor cauzeexterne, precum cutremurele şi epidemiile nimicitoare.Cutremurul din 1802, "care a durat zece minute", a dat HanuluiColţea o grea lovitură: jumătate din turn a căzut, zidurile dinspremahalaua Scaune au căzut şi ele, s-au surpat bolţile,majoritatea prăvăliilor au devenit inutilizabile. Din pricinaşubrezeniei construcţiei, şcoala funcţiona pe timp însorit încurte, "la umbra unui corcoduş". Ciuma, care s-a năpustitasupra oraşului la suirea pe tron a lui Ioan Gheorghe Caragea, aprefăcut pentru o vreme "spitalul" în lazaret. În fine, cutremuruldin 1838 l-a transformat într-un pericol public. Zece ani maitârziu, domnitorul Gheorghe Bibescu ordona: "Domnul vel aga va punea se dărăma hanul şi cheltuiala ce se va face se va plăti dinvenitul spitalului". La 10 martie 1848 partea de clădiri încare funcţionase hanul a fost pusă la pământ. Restul, celecâteva chilii rămase din trecut şi spitalul, refăcut în 1842de Conrad Schwinck, era ocrotit. Înfăţişarea "Spitalului Colţea"la1864 ne-a parvenit graţie ideii lui Szathmari de a fotografiaCapitala într-un panoramic circular din Turnul Colţei, care până în1888, când a fost demolat din ordinul lui Pache Protopescu, aservit drept "foişor de foc". Lucrările la actuala clădire aSpitalului Colţea au început în 1887, desigur, după demolareaclădirii lui Schwinck. Bucureşteanul de astăzi, fie că trecegrăbit, fie că umblă agale, nu prea are vreme să vadă, să cunoască.Cel mult se întreabă nedumerit, citind inscripţia, ce cautăstatuia "grecului Cantacuzino" în curtea SpitaluluiColţea…
EMANUEL BĂDESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar încadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.Licenţiat în istorie la Universitatea Bucureşti, a colaborat cupeste 1.000 articole la revistele Formula AS, Lumea Magazin,Magazin Istoric şi la Ziarul de Duminică. A publicat "1 Decembrie1918 Alba Iulia - Bucureşti"şi "Imnurile naţionale la români". Esteşi coautor al volumelor "Scurtă istorie a regalităţii în România","Nicolae Ionescu", "Bucureştii de altădată", "De la Vatican laIerusalim", "Conspiraţia securităţii", "Bucureştii în imagini învremea lui Carol I" (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
