Ziarul de Duminică

IASII LUI CRETU/ Emil Brumaru privind realitatea sub fusta

IASII LUI CRETU/ Emil Brumaru privind realitatea sub fusta
17.11.2009, 15:08 410
Aceste prime doua volume,adunând aproape toata productia lirica a scriitorului, sunt unbilant, provocând ocazia unor recitiri scuturate de zgura opiniilorcritice anterioare.
Am facut acest exercitiu stârnit(nu in bine) si de verdictul pe care, superficial, NicolaeManolescu il arunca, fara argumente, in incheierea capitolului saudin recenta "Istorie critica a literaturii române": "Emil Brumaru eun poet minor, un manierist care stapâneste un registru, daca nufoarte variat, destul de intins, sugestiv muzical si plastic,decorativ, totodata somptuos si discret (un desen pe o foaie deceapa), si o limba de o rara savoare in care leusteanul, mararul sialte buruieni miraculoase si-au amestecat taria subtila". Ce-i dacu o mâna ii ia cu doua... Nu, zau, Brumaru poet minor? Asta doarun critic profund neserios cum a devenit Manolescu o putea afirma.Ceea ce lui i se pare decorativ este, de fapt, un imaginar domesticpe care doar un urias talent cum este cel al poetului iesean ilpoate transforma intr-un univers poetic. Si, oricum, mostra dediscurs critic decorativ, lenes, de umplutura, este ultimaafirmatie a pasajului deja citat: sa ma ierte fanii patimasicriticului (pe care si eu il apreciez pentru unele carti dedinainte de 1989), dar a vorbi despre "o limba de o rara savoare incare leusteanul, mararul si alte buruieni miraculoase si-auamestecat taria subtila" reprezinta orice, doar o apreciere devaloare ba.
Emil Brumaru este un poetcomplet maturizat inca de la primul volum de "Versuri". Ca si laLeonid Dimov sau, inainte, la Arghezi, nu se poate discuta despre oevolutie propriu-zisa in opera sa. Toate coordonatele poeziei suntde gasit in prima carte, poate chiar cea mai buna dintre toate.Ochiul cascat, ca in copilarie, catre lume, mareste contururile siatribuie greutate flamanda materiei, in cea dintâi "Elegie":"O, vechi si dragi bucatarii de vara,/ Simt iar in gura gust suavde-amiaza/ Si in tristetea care ma-nconjoara/ Din nou copilaria meaviseaza:/ Ienibahar, piper prajit pe plita,/ Pesti grosi ce-auadormit in sos cu lapte,/ Curcani pastrati in zeama lor o noapte/Spre o delicatete infinita,/ Ciuperci cât canapeaua, in dantele,/Icre cu bob balos ce ochiu-si casca,/ Aluaturi tapisate, crescândgrele/ Intr-o dobitocie ingereasca,/ Moi miezuri de ficati inbutoiase/ De ou de melc, inlacramate dulce,/ Mujdeiuri ireale,sunci gingase/ Când sufletu-n mustar vrea sa se culce,/ Si-nceainice vadindu-si eminenta/ Prin fast de irizari si toarte fine/Ceaiuri scazute pâna la esenta/ Trandafirie-a lucrului insine".
Niciodata poezia noastra nu ainregistrate astfel de viziuni in care gastronomia devine diafanaprin exces, in care materialitatea cea mai concreta capata irizarispirituale, iar opulentul devine subtil gratios. Procedeul esteproustian, iar perspectiva aceasta baroca (mai corect spus,manierista, in sensul lui Rene Hocke), specifica poeziei luiBrumaru, se explica prin amestecul senzatiilor care se inghesuieoximoronic, stimulate de melancolie, in memoria contemplatorului.Intreaga poezie a lui Brumaru, chiar si aceea intens erotizata,poarta patina melancoliei, a tristetii care-l indeamna pe poet sacaute alinare sub faldurile/fustele generoase ale realitatiivizibile.
Un scurt poem, "Cântec naiv",impinge intensitatea perceperii pâna la erotizarea realului. EmilBrumaru este un poet al sugestiei gracile, nu al denotatieibrutale. Voi incerca sa demonstrez ca si in poemele debutonate totasa stau lucrurile. Pâna atunci, sa vedem acest text careaproximeaza discret o atmosfera specifica: "Fecioarele se incurcauin gene,/ Motanii se frecau de damigene/ Si ne era la toti atât delene.// Torceau femei de angora in pat.// Si-ncet sufletul nostru-acapatat/ Ape adânci cu lustru-ntuncat". Asocierea feminitatii cumiscarile lascive ale felinelor, lenea, care e un preludiu cum nuse poate mai nimerit, creeaza o atmosfera nu doar linistita, ci siincarcata de erotism. Doar ca sexualitatea, de cele mai multe orilatenta, rareori implinita, este, pentru Emil Brumaru, o cale decunoastere, nu o gimnastica si un schimb reciproc avantajos desecretii, asa cum o concep masculii inculti sau pustaniineexperimentati. Totul se rasfrânge in spirit, totul e purificatprin aceasta filtrare, iar actul erotic, atunci când seconcretizeaza, se apropie de venerarea femeii, capatând aspecte demisticism, fie el si lubric. Deocamdata avem doar premisele acesteiperceperi a actului erotic ca o transfigurare, intr-o ordine maipura, a materialitatii realului.
Detectivul Arthur si JulienOspitalierul sunt alter ego-uri ale poetului, care au incomun aceeasi privire ce strabate dincolo de pojghita lucrurilor.In poezia lui Brumaru, metafizica devine extrem de fizica, daca mapot exprima astfel, in sensul ca depasirea realului care poate fiperceput senzorial se face printr-o adâncire in acesta, nu printr-odepasire ferma a lui. Dincolo inseamna dincoace. Deaceea, aceste pseudopersonaje, de fapt instante lirice, vocielegiace isi intretaie discursurile si alcatuiesc un scenariupoetic elegiac. In testamentul sau, detectivul Arthur amesteca voitregistrele, lipseste obiectele de contururi, ajungând la obtinereaesentei in retorta perceptiei acute ca laserul. "Trebuie sa staimult timp singur ca sa poti auzi lumina", recomanda el, dând invileag apoi o parcela inefabila a lumii sale, de uz personal: "Unscaun poate fi si linistea vacilor, zgomotul unui parfum, taiereapiersicilor cu fierastraul si-a zilei cu o femeie carnoasa". Nu enimic dadaist sau suprarealist in astfel de "privelisti", ci doar odenaturare melancolica a lumii, o debarasare a privirii deprejudecatile cunoasterii rigide. Lumea aceasta nu incape incategorii, nu accepta clasificari; Brumaru, si "personajele" salenu mai putin, este un visator incurabil sau un oniric, dar nu insensul doctrinar al lui Tepeneag si Dimov. El are tendinta de acorecta permanent realul, de a-l face mustos, esential, plin demiez. De aceea, Reparata, elogiata in poeme admirabile, are, precumAvva, femeia-arhetip din "Calcanul" lui Gunter Grass, trei sâni.Erotismul sau este didactic si, pentru a fi degustat deplin,presupune initierea.
Universul lui Emil Brumaru esteunul intens erotizat, dar cast totodata. E vorba de o sexualitatelatenta, pe care poetul doar o viseaza, dupa care tânjeste si careii inteteste timiditatea. Nu e nimic vulgar in aceste scenarii incare actul e unul naiv, curat, nepervertit de nici o morala.Singura morala este aceea a iubirii sau a erotismului care, firesc,atinge uneori cote atât de intense, incât nu se mai lasa justificatde nici o etica. Unii critici au fost mult mai reticenti când s-aureferit la volumele de dupa 2000 ale poetului. In fond, marischimbari de viziune nu se percep. Ce i s-a reprosat cel mai adeseapoetului a fost manierismul evident. Doar ca acesta tinea, de labun inceput, chiar de formula poeziei sale si e semnul uneipersonalizari accentuate a versului. Brumaru ar fi fost un poetmanierist si daca nu ar fi publicat nimic altceva decât "Elegia"citata la inceputul acestui comentariu. Nu e vorba de epuizareaunei formule, de repetitii stridente, de autopastise involuntare,asa cum se intâmpla in cazul autorilor incapabili sa sereinnoiasca, ci de reiterari ale aceluiasi univers liric plin deizuri neconventionale, de opulente gastronomice si nu numai, desâni, coapse, asternuturi fierbinti, dar si de multa tristete, demelancolia celui care stie bine ca totul nu e decât iluzie,tentativa de imblânzire a mortii.
Intr-un scurt poem in proza,intitulat "Amurgul evului mediu (III)", pur ca un cristal,estetismul urca la cote alarmante aproape, refuzând orice atingerecompromitatoare cu realul, contopind toate simturile intr-unmelos al tristetii dezabuzate: "1) O, cât de mult as fi vrutsa traiesc in vremurile acelea odihnitoare când se credea casângele sta nemiscat ca o mlastina in trupul nostru obscur. 2)Logodeam doua fire de iarba, pecetluiam casatorii inrourate-nburlanele caselor vechi, iubeam doar flori lacome si animalegalagioase; totul crestea ca pentru a intâmpina o fiinta decristal, neponegrita de lumina".
Dincolo de aceste minutioasebroderii nostalgice, senzorialul Brumaru pune in scena tot soiul dehappening-uri erotice, revitalizate mnemotehnic sauincremenite, pagubos, in stadiul de proiect. Poetul are oinepuizabila satietate a simturilor, stiind perfect ca femeia nutrebuie, fereasca Domnul, neglijata in latura sa strict epidermica.Iata imaginea "supremei servitoare", care a marcat, pare-se,imaginarul erotic al autorului: "Aveai mamela bleaga cât ceaunul/si la mijloc cu sfârcul urduros./ Ti le-am zarit pe geam intr-oamiaza/ Când sa le speli intr-un lighean le-ai scos.// Oh, parulgras, cu radacina tare,/ Dat la culcare cu petrol lampant,/Infierbânta in el orice agraf./ Iar curul tau gigantic sivibrant,// Cu bucile cum pernele de rosii,/ Purtat in rochiileoarca de laturi,/ Ti-l aratai, pe putini aplecata,/ Punândcu-ntelepciune muraturi". Este, de altfel, tipic pentru Brumaru sacaute inefabilul tocmai in locurile smârcoase, acolo unde nu multise-ncumeta sa cerceteze. Cine se scrobeste rigid, acru, lacontemplarea unor astfel de imagini incitante nu sesizeazanostalgia care da, de fapt, tonul acestor versuri.
Dar Emil Brumaru este un marepoet si pentru ca stie cum sa depaseasca conventionalul unorsituatii-tip. Iata-l in ipostaza de trubadur duios, dibuindsufletul femeii acolo unde trebuie cautat; senzualul restrictiveste astfel mântuit, innobliat intr-o rostire mistica aproape:"Femeia mea frumoasa ca scriptura,/ Nu-ti cer nici coapsele, nicisânii si nici gura.// Ci sufletul rascopt ca o capsuna/ Cumirosu-ntelept si carnea buna/ Si gândurile moi si-adânci camierea/ Dupa-amiezii, spre a-mi spori puterea,// Si-ti fac dinfluturi pat, din roua masa,/ Nelegiuit de alba mea mireasa,// Si-tinascocesc din vorbe raiul dulce/ In care tineretea ta sa-siculce,// Când ziua-ti cade trista la picioare,/ Lacrima grea,stralimpede si mare". A vorbi despre carnea sufletului estesemnul unei intuitii rarisime, a unei cunoasteri a esenteifemininului pe care nu multi poeti si-o permit.
Cel mai putin s-a scris despretextele XXX ale autorului. Un critic (Mircea A. Diaconu) a reusitchiar performanta de a recenza "Infernala comedie" fara a cita niciun vers. Nu pricep la ce e buna o asemenea pudibonderie. EmilBrumaru reuseste sa scrie poezie mare si folosind cuvinteleneortodoxe ale limbii române. Viziunea nu este, in pofidaimaginilor care pot soca, una vulgara, ci una care elibereazaerosul din conditia sa strict carnala. Pentru Emil Brumaru, femeianu este simpla muza, caci evalvia sa atinge cote alarmante, misticeaproape. Adoratia adopta, de aceea, formule neingradite de moralacomuna. Femeia se cere admirata nu doar sufleteste, asa cum o fac,in stihuri conventionale, fade multi versificatori, ci si trupeste,caci ea este si carne sau, ar spune unii, mai ales carne. A ignorasexualitatea femeii inseamna a o nega ca fiinta, caci barbatul seraporteaza mereu la ea pentru a deveni om intreg. Magnetismulacesta este in primul rând erotic. Iata un sonet care se vrea o odaadusa iubitei, surprinsa in dulcile sale esente: "Iubito,raiul tau cel strâmt/ Si-adânc si laic dintre fese,/ Imiceri, miscând genele-ti dese,/ In versuri proaspete sa-ti cânt./ Cieu, nemernicul ce sint,/ Storc din capsuni ulei sub prese,/Fatarnic ceru-ntind pe mese/ si din aluatul cel mai blând/Iti fac pâinite lungi si drese/ Cu cânepa si-apoi, rosind,/ In timpce-n flori umeda iese/ Pe lume roua din pamânt,/ Pun ingeriisa ti le-ndese,/ Plini de evlavie si-avânt,/ In curulrozbombat si sfânt!". Carnalul nu este aici simpla ebosa deconcupiscenta animalica (chiar daca e, de buna seama, ca la oriceom normal, si asta), ci un soi de credinta care impune o adevaratareligie a simturilor. Lexicul semnaleaza ca avem de a facecu un psalm laicizat, in care iubita este zeificata, iar amorezuloficiaza, spasit, in acel templu al iubirii care este femeia.Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent intru totul, lamisticism. Iubirea carnala nu mai tine de sucuri si secretii, deglande si zone erogene, nu mai e un balet mecanic (ca in "Casanova"al lui Fellini), ci devine un gest pios de adoratie.
Nu altul este sensul unui sonetin care tandretea, vertijul senzualitatii cresc tocmai dintr-unromantism bine mascat, al celui care face din farmecele iubiteimotorul ce pune in miscare Universul: "Ti-s bucile frumoase ca douafenomene/ Ceresti ce se intâmpla o data-ntr-un mileniu,/ Pe hartilestelare ti le-a-nsemnat alene/ Cu mâna lui buimaca de pofte dulciun geniu./ Si sânii ti-s cu piscul in nori când stai pe spate/Intinsa in gradina din dosul casei vechi./ Picioare lungi, in carnede trandafir lucrate,/ Cracesti, semeata nimfa, pâna la sapteleghi!/ Si-n p...a ta se-aduna toti fluturii din lume,/ Bolnavisa-ti soarba-n trompe nectarul ce-l secreti,/ Ti-o-mpotmolesteroua, ti-o bate-n groase brume/ O toamna-mbolnavita de-albeata pepereti./ Ci eu, sa te cutremur, iti picur din ibricul/ Cel falnicde alama, cu ceai rusesc, l..icul!". Daca va deranjeaza, inlocuititermenul care vi se pare mai suparator cu un sinonim academic siveti lua intregul polen al acestei poezii. Cuprins de evlavie,poetul nu se mai impiedica de termeni, nu mai simte nevoia sa fie"decent", caci, la urma urmelor, misticismul sau porneste sidintr-o unda de delir erotic. N-ar fi nimic mai fals intr-o astfelde situatie decât autocenzura.
Dar conventia a fost instituitainca din titlu ("Infernala comedie"), caci pactul se leaga tocmaiin acest sens: autorul ne va conduce (ne va initia) intr-uninfern al erotismului, care se defineste, totusi, peparcursul periplului, ca un fel de rai dezinhibat al simturilor cecresc precum aluatul si dau peste sub forma de sonet. In acelasiton suav, paradoxal-discret, elegant, putin retinut, dar gâlgâindde dorinta, poetul psalmodiaza deja manierist, punând in pagina unimn care are darul de a imbina, intr-un discurs pe muchie, evlaviapriapica si indrazneala limbajului debutonat: "Ti-s bucile crescutefrumos cum cozonacii/ Lucrati in drojdii bune; si-s rumeniteblând./ Si p...a ta miroase, când iti desfaci lin cracii,/Cadelnitând cu dânsa smirnele calde-n vânt,/ A fir de voinicicapastrata-ntr-o scriptura/ De-un popa prins cu mâna sub poale defemei./ Saliva ti se-ngroasa ca o smântâna-n gura/ Caci ai,crestata-n simturi, cerescul obicei,/ Cu buzele rasfrânte, carâmbde cizma moale,/ Barbatilor de-a strânge al treilea picior./Chiloti cu epolete de maresal la sale/ Porti tu pe curu-n lupteatotbiruitor./ Si-n vaile adânce sta gros si copt ca spicul/ Degrâu manos in toamna, cât vrabia, l...icul". Mie unuia mi se pareca in astfel de texte Emil Brumaru exceleaza prin eufemism, prinsugestie, iar nu prin denotatie. Se poate detecta, ce-i drept, si oreteta pe care poetul a ticluit-o, caci, dincolo de realacucernicie pe care adevaratului barbat femeia i-o insufla, existasi o vizibila predispozitie pentru un alexandrinism care, subcondeiul oricarui alt poet, ar esua fara doar si poate.Virtuozitatea "Infernalei comedii" este un alt motiv pentru carevolumul trebuie gustat ca atare, caci poezia, sonetul mai ales, nueste reportaj, dare de seama.
Traversând atâtea decenii,poezia lui Emil, Brumaru ramâne aceeasi, fara a fi si previzibila.Incalcând conventiile, etalând cu vizibila placere teme tabu aleliteraturii noastre, privind cu melancolie realitatea sub fusta,Emil Brumaru este, nu incape indoiala, unul dintre cei mai maripoeti ai literaturii noastre. De aceea, lectura acestor prime douavolume de "Opere" este una obligatorie.

BOGDAN CRETU (nascut la 21ianuarie 1978, in judetul Constanta) este lector la Catedra deLiteratura Romana din cadrul Facultatii de Litere, Universitatea"Al.I. Cuza" din Iasi. Doctor in filologie, cu distinctia magnacum laudae, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegiicritice. Explorari in critica si eseistica actuale (Premiulpentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul pentrudebut al revistei "Convorbiri literare"); Matei Visniec - unoptzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului de Iasi",nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "Romanialiterara"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura romanacontemporana (Premiul pentru critica al revistei "Ateneu"),Utopia negativa in literatura romana. Cronicar literar,eseist; a publicat in jur de 500 de articole in diferite revisteculturale. Semneaza prefete la numeroase volume, antologii etc.Redactor al revistei "Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilordin Romania si al Asociatiei pentru Literatura Generala siComparata. Din 2006, semneaza o rubrica saptamanala in "Ziarul deIasi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iasi,din 2006.

AFACERI DE LA ZERO