- Stimate parinte Gabriel Herea, sunteti preot paroh inlocalitatea suceveana Patrauti. Aveti, asadar, a pastoricomunitatea locala, dar aveti in grija si biserica - un monumentaflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Care dintre acesteraspunderi vi se pare mai anevoioasa?
- Misiunea de lider al comunitatii spirituale. Foarte multa lumecrede ca preotia este o meserie usoara, dar numai cine a pututprivi din interior si-a dat seama despre falsitatea acestei opinii.In primul rand, preotia nu este o meserie ci un mod de viata.Ganditi-va la cat de grea este construirea unei relatii armonioaseintre doi oameni. Daramite intre 300 de oameni. Misiunea preotuluieste de a-i multumi pe toti cei 300 si de a-i ajuta sa introduca inviata lor deprinderi ce ii ridica spiritual.
Stiu ca exista comunitati in care preotul este primit cu brateledeschise si i se ofera un credit neconditionat. Nu a fost cazul meula Patrauti. Comunitatea este framantata de suspiciuni lansate de opredica neoprotestanta foarte agresiva.
La noi in sat mai este o parohie ortodoxa si cinci caseneoprotestante de adunare. Pot spune fara sa gresesc ca in 2003,atunci cand am fost hirotonit pentru Biserica Sfintei Cruci dinPatrauti, ortodocsii erau o minoritate in acest sat. Inchipuiti-vafaptul ca fiecare parohian de-al meu are o ruda care esteneoprotestant. In aceste conditii nu este usor sa devii credibil capreot ortodox.
- Sunt sase ani de atunci. Ati reusit sa schimbaticeva?
- Eu sper ca da. Am oferit eu un credit neconditionatparohienilor. Si a dat roade. Eu spun ca astazi nu mai suntprobleme acute si reusim sa tinem intre niste parametri de bun-simtproblemele cronice. Traim in mijlocul unei comunitati care estevie. Interactiunea cu oamenii din sat este o bucurie si acest lucruaduce un avantaj reciproc deosebit.
Nici raspunderea de custode al celei mai vechi biserici MonumentUNESCO din Moldova nu este usoara. Dar in legatura cu bisericalucrurile sunt mai clare: exista legi care trebuie respectate sicel putin teoretic raspunderea monumentului nu imi apatine intotalitate.
- Anul trecut, cand am vizitat pentru prima data Patrautii,m-au incantat doua lucruri: frumusetea desavarsita a bisericii siinsufletirea cu care atat dumneavoastra, cat si sotiadumneavoastra, Anca, mi-ati vorbit despre ctitoria lui Stefan celMare. Cum de v-ati indragostit in asemenea masura de cea mai mica(socotind ca dimensiuni) ctitorie a domnitorului moldav?
- Ne-ati vazut indragostiti de aceasta biserica... DomnuleLucian, ati vazut bine! Suntem indragostiti de dealurilePatrautiului si de biserica ridicata de "cel mai mare roman" inacest loc. Cred ca dragostea noastra contine un consistent filon derecunostinta. Trebuie sa va marturisesc ca dupa sase luni depreotie la Patrauti mi-am cerut cu disperare transferul. Dumnezeu aranduit insa ca solutiile de transfer ce au aparut sa nu sematerializeze. Treptat, aceasta biserica mica si aceasta parohieamarata au inceput sa ne ofere bucurii. De sub peretii negri de fumsi praf au iesit la iveala capodopere iconografice imbatatoare,parohienii au prins curaj si au inceput sa investeasca suflet inrelatia cu noul lor preot, iar oameni de cultura ca Dan Haulica,Sorin Dumitrescu, Basarab Niculescu, Tereza Sinigalia, RazvanTheodorescu, Nicolae Manolescu, parintele Nicolae Ozolin au inceputsa treaca pragul bisericutei, petrecand aici ore intregi.
- Insotit de dumneavoastra, am vizitat muzeul pe care, prinproprie osteneala, l-ati amenajat la parterul si la subsolul caseiparohiale. Mi-ati spus ca ati facut acest lucru "din respect fatade un model de locuire a preotului in mijlocul comunitatii pe careo slujeste." Vorbiti-ne, va rog, despre acest model, la timpultrecut, la timpul prezent si spuneti-ne cum il vedeti evoluand latimpul viitor.
- Da... trebuie sa va spun un lucru de care trebuie sa fieconstientient fiecare om. Preotul este un exponent al societatiidin care face parte. Sigur ca mesajul biblic, liturgic si moraleste acelasi de 2.000 de ani, dar oamenii care il propovaduiescsunt formati intr-un anumit context cultural, ceea ce face camodelul de preot la timpul trecut sa fie diferit de modelul depreot la timpul prezent si in mod evident si mai diferit de modelulde preot la timpul viitor. Despre Casa Parohiala a preotuluibucovinean ce sa va spun? Scrierile parintelui Constantin Morariusi ale fiului sau Leca Morariu sunt foarte importante pentru noi sipentru Bucovina. Nu orice preot are norocul sa gasesca incomunitatea unde merge o monografie amanuntita asa cum a scrisparintele Constantin acum o suta de ani despre Patrauti. Deasemenea, nu orice om poate sa aiba bucuria de a locui intr-o casacare i-a gazduit pe Nicolae Iorga, Stefan Octavian Iosif, parinteleIeraclie Porumbescu si alti intelectuali de la sfarsitul secoluluial XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Noi nu am facut decatsa restauram casa in stilul secolului al XIX-lea si sa o deschidemspre vizitare pentru ca si alti romani sa se inspire din exemplelede demnitate ce au trecut pe aici.
- In anii din urma am calatorit destul de mult prin tara si amvazut edificii religioase de mare valoare (si nu numai ortodoxe)aflate in suferinta. Am mai vazut si foarte multe santiere ale unornoi biserici si/ sau manastiri aflate in constructie si incaaltele, nou ridicate. Mie-mi pare ca, in felul acesta, incercam sane construim viitorul pe un trecut care se naruie.Gresesc?
- Sper ca pana la urma se va dovedi ca gresiti. Nu as putea salupt in continuare daca m-as resemna cu o asemenea concluzie. Incalatoriile dumneavoastra ati facut doua observatii reale. Sa stitica nu sunteti singurul care observati aceasta discrepanta intrezecile de monumente care se darama si sutele de biserici noi carese construiesc. Si pare de bun-simt ca atunci cand ai un monumentde 512 ani, asa cum este Patrautiul, sa il aduci intr-o stare deconservare stabila si apoi sa construiesti biserici noi.Discrepanta intre starea monumentelor si explozia de infrastructurabisericeasca noua este dureroasa.
In acest context trebuie sa spun insa un mare adevar: bisericilecare au fost construite in orase erau necesare. Atata timp cat dupao campanie de constructii atat de dinamica nu este loc in bisericipentru toti crestinii care doresc duminica sa asiste la Liturghie,as spune ca ar mai trebui construite si alte biserici. In legaturacu inmultirea fulminanta a numarului de manastiri si de schiturinoi, aceasta este responsabilitatea episcopului locului. El iahotararea inceperii unei noi constructii.
Despre starea monumentelor... Aici avem de-a face cu un complex defactori. As putea spune ca foarte multe biserici monument suntdezavantajate de pozitiile lor retrase. Interesul geo-politicasupra unui monument care slujeste constant doar pentru 300 deoameni este diferit fata de interesul fata de un monument plasat incentrul Bucurestiului.
Un alt factor care dezavantajeaza monumentele sunt solutiilePlanului National de Restaurare. Statul roman sustine restaurareamonumentelor fara a avea prioritati si fara a avea date limita definalizare. Se lucreaza pe sute de santiere, cateva saptamani pe anla fiecare monument. In felul acesta se pierd multe resurse pentrurelocarea santierelor, nu se poate face un calcul clar aleficientei si corectitudinii folosirii resurselor alocate si seajunge sa avem santiere care au peste 30 de ani, asa cum este cazulbisericii Monument UNESCO de la Humor. Santierul de la Patrauti arezece ani. In 1999 s-a schimbat acoperisul de sindrila, lasandu-sein interior zece barne cariate pe motiv ca nu sunt destui bani. In2003 am inceput restaurarea la pictura si acum suntem in situatiade a schimba din nou acoperisul care inca din 2004 nu mai asiguraprotectia impotriva ploii. De cate ori am protestat fata de acestsistem de abordare a restaurarii am fost santajat cu o legeeuropeana, actuala acum si la noi, care spune ca proprietarultrebuie sa sustina nouazeci la suta din valoarea restaurarii, iardaca nu o face, statul poate confisca imobilul. Proprietarulbisericii este Parohia Patrauti II, cu cei 300 de oameni desprecare va spuneam mai inainte. Cred ca daca saracii oameni si-arvinde cu totii casele cu greu ar ajunge sa acopere cheltuielile derestaurare.
- Intamplarile din ultimii ani ma fac sa-mi pun intrebarea:exista o conditionare morala minima pentru ca o persoana safinanteze ridicarea unei biserici si, prin urmare, sa se regaseascazugravita, in calitate de ctitor, in naos?
- Cunosc ctitori de biserica care au sustinut integralconstructia si in acele biserici nu si-au scris nici macar numele.Si mai cunosc doi ctitori care au construit cate o biserica si auincercat sa o transforme in avantaj electoral intr-o competitiepolitica.
Pictarea unui personaj actual, drept ctitor, in interiorulbisericii, se face prin mimetism cu tablourile votive alevoievozilor nostri. Nu se tine cont insa de faptul ca existau inacele timpuri rosturi liturgice si politice care astazi au fostinlocuite de pictarea episcopului locului. Voievodul-rege primea oungere sacerdotala si in aceasta calitate era reprezentat intabloul votiv. El este cel ce folosindu-se de bratul secular primitde la Dumnezeu era dator sa creeze un mediu social si politicpropice dezvoltarii spirituale. Voievodul-rege era unul dintrecapetele vulturului bicefal ce simboliza armonia sociala sipolitica obtinuta prin colaborarea sacra dintre biserica si stat.Si ca sa vedeti faptul ca in evul mediu erau constienti de acestelucruri uitati-va la tablourile votive de la Balinesti si Parhauti.Atat Logofatul Tautu, cat si Gavriil Trotusan sunt pictati ingenunchi si nu in picioare asa cum este pictat Stefan cel Mare laPatrauti sau Petru Rares la Probota. Exista o diferenta intreboierii lor si "boierii" nostri...
- Sa ne intoarcem la Patrauti: cu ce argumente i-ati indemnape calatori sa se transforme in pelerini si sa ia caleaPatrautilor?
- Patrautiul este o experienta si nu am putut sa fiu atat deegoist incat sa ma bucur singur de ea, asa ca am incurajat ca lumeasa afle despre aceasta biserica. Este cea mai veche bisericapastrata de la Stefan cel Mare (1487) si pastreaza cea mai vechepictura din Moldova, lucruri pentru care este inscrisa in ListaPatrimoniului Mondial drept cea mai veche biserica de stilmoldovenesc. Restaurarile recente au descoperit la Patrauti opictura de o inalta calitate artistica si simbolica. Avem de-a facecu un pictor grec pe care Stefan cel Mare l-a adus in Moldovapentru a forma scoala de arta moldoveneasca. Si inceputurile timideale pictorilor moldoveni se pot vedea tot la Patrauti in putinelescene care le-au fost incredintate.
- Ca am adus vorba de pelerinaj: cum va explicati faptul caoamenii se inghesuie si se bulucesc in devalmasie, se calca lapropriu in picioare pentru a ajunge la racla cu moastele unuiSfant, atunci cand aceasta este expusa?
- Exista o manifestare religioasa pietista care se intretine dinasemenea lucruri. Nu as spune ca este un lucru incorect. La primavedere pare o nebunie vrednica de condamnat. Pentru a intelege insace se intampla cu adevarat ar trebui sa coboram in sufletul unui omdin acea "devalmasie". Acolo se petrece minunea si este o minunefoarte intima, o minune care de multe ori nu e de inteles nicimacar pentru cel care a participat la pelerinaj, dar care il facesa se reintoarca an de an in acea "devalmasie".
Apropo... in viata de zi cu zi nu ne inghesuim si ne bulucim indevalmasie? Si la urma cu ce ne alegem? Cei care au ajuns lamoastele unui sfant s-au ales cu ceva. Ceva intim, care le oferaforta pentru inca un an.
- Inapoi la Patrauti: cum mai merg lucrarile de restaurare apicturii interioare? Cu ce fonduri izbutiti sa lefinantati?
- Anul acesta am fost mai bucuros decat in alti ani. S-a lucrato suprafata mai mare de fresca. Daca vom continua asa este posibilca in doi ani sa vedem turla si naosul eliberate de schela. Cufinantarea este destul de complicat. Manopera si materialelerestauratorilor sunt sustinute de Ministerul Culturii. Noi asiguramlogistica: de la schela, curent electric pana la cazarearestauratorilor. De asemenea, am investit anul acesta bani dinfonduri proprii pentru realizarea studiilor topografic si geotehnicce erau necesare in vederea declansarii proiectarii structurii.Exista niste probleme de structura care trebuie rezolvate odata cuschimbarea acoperisului. Am incercat sa facem un proiect pentrubani europeni in vederea rezolvarii problemelor de structura, daram avut surpriza sa aflam ca in ultimii doi ani au fost bani inPlanul National de Restaurare la acest capitol. Bani care insa nuau ajuns si la Patrauti...
- Am aflat ca ati pornit si constructia unei cladiri undecei care doresc sa vina in pelerinaj sau intr-o simpla vizita laPatrauti sa poata gasi hrana si adapost. Cand sperati sa savarsitilucrarea?
- Da, am inceput sa construim un centru socio-cultural. Este unlucru foarte necesar pentru ca Monumentul sa inceapa sa aiba oautonomie. Incerc sa dau un exemplu oamenilor din sat. Facilitatilede cazare in Patrauti sunt aproape inexistente, data fiindapropierea de hotelurile si pensiunile din orasul Suceava. Dar ceicare vin de la Bucuresti, Timisoara sau Constanta nu isi doresc salocuiasca in oras. Drept urmare pleaca spre localitati ca Sucevitasau Vama, adica in cealalta parte a Bucovinei. Sper ca in momentulin care va aparea o minima facilitate de cazare in apropiereabisericii, exemplul sa fie urmat si de parohienii mei care ar puteasa isi deschida casele pentru pelerini si turisti.
Anul acesta am reusit sa finalizam toata infrastructura temeliei.Adica am pornit de la nivelul "-120 cm" si suntem acum la nivelul"0". Mai mult, in functie de planurile Celui de Sus...
- In urmatorii ani, BOR are toate sansele sa devina si oimportanta forta economica si financiara in Romania. Ce avem desperat, laolalta, clerici si mireni, de la aceasta forta pe cale dea se constitui?
- Eu cred ca si aceasta tema are mai multe aspecte de falsitate.Biserica Ortodoxa Romana este intr-adevar o forta. Dar forta eiconsta in primul rand in numarul oamenilor care sunt implicati saucare orbiteaza in jurul ei. Am urmarit teme lansate vehement inpresa in legatura cu averea si valoarea materiala actuala a BOR. Caun om implicat in studierea acestei "averi" va pot spune ca inacest moment este o tema falsa. Ce beneficiu concret are Patrautiulpentru faptul ca detine un imobil ce poate fi evaluat la milioanede euro? In acest moment numai cheltuielile de intretinere a unuiasemenea monument depasesc cu mult veniturile puse la dispozitie deturismul romanesc. Daramite cheltuielile pentru restaurare, pazaetc... Sigur ca Biserica Ortodoxa Romana este bogata. Chiar foartebogata. Dar aceste averi nu produc, ci consuma resurse. Esteposibil ca, in timp, Biserica Ortodoxa Romana sa se capitalizeze sisa inceapa sa adune si averi care sa produca si nu doar sa consume,dar eu cred ca nu vom prinde noi acele momente, care, de altfel, nuar fi chiar rele.
- Pana unde poate merge asa-zisa "modernizare" a bisericii?Intrebarea mi-am pus-o la manastirea Cotmeana (aflata in Arges sizidita la anul 1389) unde una dintre principalele icoane era aMaicii Domnului cu Pruncul in brate. Atata doar ca icoana cupricina era realizata din tuburi subtiri de neon de culoaremov...
- Icoana este un obiect de cult si nu suporta inovatie. Dinpacate, secolul al XX-lea va ramane in istorie prin tentativa dedestructurare institutionala a invatamantului religios. Profesoriide spiritualitate au fost bagati in inchisoare si preotilor li s-aspus ca rugaciunea este un simplu ritual, o forma de datina, iaricoana este orice tentativa de reprezentare a divinitatii. Avemmulte de recuperat in aceste directii. Icoana trebuie sa arate asacum arata acum o mie de ani, adica sa fie de traditie bizantina.Neoanele nu au ce cauta aici.
Am intalnit si eu asa ceva in Egipt. Am vazut intr-o bisericacrestina din Cairo un Sfant Gheorghe mecanizat. La fiecare cincisecunde el infingea o sulita in trupul balaurului...
- Sunt, chiar acum, 20 de ani de cand in Romania s-a strigat(si) "Vom muri si vom fi liberi!" Mai crestineasca atitudine nicica se poate. De murit, nu putini au murit. Cat de liberi credeti casuntem, insa, cei care am ramas in viata? Sau liberi au devenitdoar aceia care s-au jertfit, si nu mai sunt?
- Vedeti dumneavoastra, toata lumea reclama libertatea ca pe ovaloare absoluta, dar fiecare intelege libertatea in variantapersonala si in contextul propriului algoritm de viata.
Daca ar fi sa va raspund raportandu-ne la libertate ca valoareabsoluta, trebuie sa va spun ca nimeni pe acest pamant nu poateingradi libertatea unui om decat omul insusi. Comunismul nu aingradit decat anumite forme de libertate, cum ar fi libertatea deexprimare in public si libertatea sociala.
Valoarea libertatii absolute sadita in noi de Dumnezeu nu poate fialterata de alti oameni si va rodi mereu. Despre eroii dindecembrie nu pot decat sa nadajduiesc la comuniunea lor cu sfintiiin bucuria libertatii absolute.
- Facea politica biserica in vremea lui Stefan cel Mare?Care credeti ca ar fi "politica" pe care ar fi indreptatita si artrebui sa o faca aceeasi Biserica, astazi?
- Da, in vremea lui Stefan cel Mare biserica era o componentaesentiala a administrarii statului. Toate ministerele sociale siculturale erau in administratia bisericii.
In zilele noastre, mie mi s-ar fi parut normal ca preotii sa poatavorbi liber despre problemele sociale, culturale si structurale alecomunitatilor din care fac parte. Si intr-o societate sanatoasa asaar fi fost. Dar noi nu traim intr-o societate sanatoasa si in acestcontext salut initiativa Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane de ainterzice preotilor apartenenta partinica si accesul la functiipolitice executive. La felul cum sunt administrate problemelecetatii in Romania si la felul cum reactioneaza presa pe la noi,implicarea preotilor la acest nivel ar fi fost foarte daunatoaremisiunii sacerdotale si invatatoresti la care este chemataBiserica.
- Suntem in preajma Craciunului. Ne pregatim sa sarbatorimNasterea, in intelesul ei cel mai profund. Aveti un gand, dinPatrautii lui Stefan, pentru cei care ne vor citidialogul?
- Fenomenul mai presus de exceptie al insusirii trupului omenescde catre Dumnezeu este serbat in fiecare an cu mare bucurie. Suntemobisnuiti ca in contextul Craciunului sa schimbam daruri intre noi.Din pacate, in timp, s-au uitat semnificatiile acestor daruri siele au fost atribuite unui personaj exploatat in ultima vremecomercial.
Gandul pe care vreau sa il transmit celor ce vor citi dialogulnostru este ca lucrurile daruite de Craciun sunt o repetare agestului facut de cei trei Regi de la rasarit care Hristos-Prunc.Iar gestul facut de cei trei Crai este o intampinare a unui fenomenextraordinar ce avea sa se nasca prin Rastignirea si Invierea luiHristos: Pogorarea Duhului Sfant, adica plinatatea de daruridinspre Dumnezeu spre oameni. Toate aceste daruri se varsa astazicatre noi si trebuie ca doar sa le cerem pentru ca sa ne bucuram deele.
- Va multumim si va dorim Craciun Fericit, dumneavoastra,parinte Gabriel Herea, sotiei dumneavoastra, Anca, si prunculuidomniilor-voastre nou venit pe lume.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
