• Leu / EUR4.7536
  • Leu / GBP5.4061
  • Leu / USD4.3072
Ziarul de Duminică

Literatura română şi cercetările esoterice/ de Marius Vasileanu

Literatura română şi cercetările esoterice/ de Marius Vasileanu

Autor: Vasileanu Marius

2 dec 2010 315
Titlul de mai sus poate părea preţios, riscant, îndrăzneţ.Există însă ici-colea tentative de angajare în astfel de abordări.Bunăoară cărţile lui Vasile Lovinescu, dintre care se detaşeazăcele concentrate pe Mateiu Caragiale şi pe Ion Creangă. Să spunemînsă că V. Lovinescu nu s-a bucurat încă de "binecuvântarea" lumiiuniversitare decât rar. Faptul că a fost luat în serios totuşi decritici precum Eugen Simion, de cercetători precum Virgil Cândeasau Andrei Pleşu, ba chiar de monahi creştin ortodocşi precumprofesorul Andrei Scrima nu este chiar de colea…
Periodic apar volume deloc lipsite de greutate academicăreferitoare la esoterismul unui Eliade, de pildă - vezi, mai nou,Marcello De Martino ("Mircea Eliade esoterico. Ioan Petru Culianu ei « non detti»" apărută la Editura Settimo Sigillo, 2008), carevine în siajul unei teze de doctorat şi al unei cărţi semnate deMarcel Tolcea ("Eliade,esotericul", Editura Mirton, Timişoara, 2002). Dealtfel, în România nu s-au făcut încă studii serioase pe acestdomeniu. Despre esoterismul românesc însă s-a ţinut un cursuniversitar la prestigioasa École Pratique des Hautes Études,acum câţiva ani, curs datorat lui Radu Drăgan, care a avut şansaunui doctorat, tot acolo, sub îndrumarea cunoscutului profesorAntoine Faivre. Dar Radu Drăgan se referea strict la aşa-numitacultură scrisă (începând cu Cantemir şi încheind cu Mihai Vâlsan şiVasile Lovinescu).
Dacă este să facem o panoramare, simţim nevoia să privim spreîntreaga cultură română. Nu putem ignora artele vizuale, de pildă:pictorul Marcel Iancu, care a fost nu numai pasionat de cabală, darchiar i-a declarat nu mai puţin celebrului Moshe Idel "Eu pictezcabală"…
Nimeni nu poate eluda domeniul muzicii contemporane româneşti,muzică foarte bine cotată pe plan internaţional, al căreireprezentant de frunte a fost Ştefan Niculescu - desprepreocupările sale de orientalistică se cunoaşte prea puţindeocamdată. Mai mediatizată a fost practica zen a inegalabiluluiSergiu Celibidache - un adevărat "personaj" ale cărui teorii despremuzică sunt în mod vădit orientate spiritual. Revenind laliteratură, Tristan Tzara, Benjamin Fundoianu au fost de asemeneapasionaţi de cercetările cabalistice. Dar - cine ar fi crezut? - şiNae Ionescu. Pentru cei pasionaţi de creştinismul ortodox dintr-operspectivă nonconformistă în sensul acestor rânduri, personalităţiprecum Pr. Andrei Scrima sau Marcel Avramescu nu pot fiocolite.
În această ordine, ne vom apropia acum de un autor deosebit deprolific: poetul George Virgil Stoenescu. Descins din aceeaşifamilie reprezentată de un Cezar Baltag (care i-a fost părintelespiritual literar) sau de Ion Barbu, George Virgil Stoenescuproduce cu oarecare discreţie tomuri întregi de rondeluri -splendid ilustrate de uriaşul grafician şi artist MirciaDumitrescu. Ultima sa carte, intitulată - straniu - "Ex" (Ed.Univers Enciplopedic, 2010) beneficiază de un splendid "Cuvântînainte" semnat de Fănuş Neagu, un al doilea naş literar alpoetului, şi de o foarte amplă şi doctă prefaţă semnată deHoria-Roman Patapievici. Prezentul volum conţine 600 de rondeluri,are peste 800 de pagini (!) şi este ilustrat cu lucrările lui HansHolbein cel Tânăr, fiind reprezentat, practic, întreg ciclulintitulat "Dansul Morţii" - sub ochiul de magistru al lui MirciaDumitrescu.
Poet ajuns la deplina maturitate literară, cum remarcă FănuşNeagu, George Virgil Stoenescu "Dă cu copita de inorog în praguriceleste" (p. VII). În realitate, tocmai fiindcă este unul dintrepuţinii scriitori contemporani care vorbesc dinlăuntrul mai multordiscipline arcane, George Virgil Stoenescu "mobilizează esteticulpentru a conjura o realitate în mod vădit trans-estetică" (p. XIX),observă Horia-Roman Patapievici. Tot el mai consideră că avem prinVirgil Stoenescu "cel mai întins exerciţiu de versificaţie în formăfixă din literatura română". Privind în anasamblu toate volumelepoetului, continuă Patapievici, ne trezim în faţa unui munte derime care, prin vastitatea sa, "schimbă însăşi natura rimei, aşacum o piramidă schimbă natura blocurilor de piatră din care efăcută" (p. XX). Cu alte cuvinte, suntem în faţa unei adevărateconstrucţii rituale…
Pasionat de astrologie şi de tarot, poetul nu aşază nimic laîntâmplare, dar aceasta nu înseamnă că liricul este primejduit.Efluviile magice rezultate din arta poetică altoită pe arta regalăreuşesc să ne aducă în preajma unei construcţii uriaşe. De unde şiîntrebarea firească: ce se află înlăuntrul acestei piramide? "Înintenţia autorului, structura numerologică a construcţiei reflectăpână la identitatevechea ordine a lumii, care, înzilele noastre, a devenit ordinea ascunsă a lumii vechi",arată Patapievici. De aici decurge îndrăzneaţa întreprindere deoglindire a arhitecturii numerologice a cosmosului prin vers, darşi titlul cărţii: majoritatea oamenilor se situează astăzi, dinpăcate, în afara acestei ordini ascunse a lumii.
În acest caz, rolul poetului este cel de pontif, de înţelept.Sau, după cum se spune într-una din povestirile hasidice adunate deMartin Buber, "aşa cum o mână ţinută în faţa ochilor poate acopericel mai înalt munte, tot aşa mărunta noastră viaţă pământeascăîmpiedică privirea uriaşelor lumini şi taine de care universul esteplin; iar cel care este în stare să înlăture obstacolul din faţaochilor săi, aşa cum ai da o mână la o parte, acela vede mareastrălucire a interiorităţii universale" (vezi "PovestirileRabinului Nahman", Martin Buber, Ed. Hasefer, 1998, traducere şiCuvânt înainte de Amelia Pavel, p. 39).
Există câteva simboluri obsedant repetitive în poezia luiGeorge Virgil Stoenescu:
"Era pur şi simplu minunat învis
Prin intermundii călătoreammereu
Purtat de albine repetamrebis
Pe urmele rătăcitorului iudeu"
Tema iudeului rătăcitor - interpretată aiurea dreptantisemită: întâi că antisemitismul este un non-sens pentru oricecreştin întreg la minte şi la suflet (atât Iisus cât şi primii săidiscipoli au fost evrei!). În orice caz, în cartea de faţă, precumşi-n cele precedente, evreul rătăcitor este arhetipul unei altfelde nemuriri. Reprezintă principiul prin care corpul aspirantului vacoagula o altfel de stare, devine "prea dur pentru secera morţii"(conform lui Valentin Tomberg, de care autorul nu estestrăin).
Apoi prezenţa albinei, un simbol deosebit de ofertant.Lacrimile zeului Ra (Soare) ajunse pe pământ erau tocmai albinelela egipteni, preotesele de la Eleusis şi Efes erau supranumite şialbine - iată tot atâtea motive atent cultivate de poet, el însuşiaflat înlăuntrul tainelor iniţiatice. În plus, albinele închid înele înţelepciunea divină, rostea poetul Virgiliu acum peste 2000 deani.
"În Iulie şapte înroşită cătuşă
Luna plină hrănea şarpele pecaduceu
Trebuia să înviu din propriecenuşă"
Acest "iulie şapte" revine de asemeni redundant şi este dinperspectiva cheii noastre de lectură o expresie care însoţeşteiubita. Dar nu orice fel de iubită, ci jumătatea feminină apropriei interiorităţi în aşteptarea stării de androgin. Acestgalop spre iulie şapte este galopul spre pasajul temporal salvatordincolo de care lumea aceasta îşi găseşte adevăratul săurost.
După necesare şi importante prefeţe făcute în volumeleanterioare de critici de calibru precum Barbu Cioculescu, EugenNegrici sau Daniel Cristea Enache, în prefaţa lui Horia-RomanPatapievici sunt desţelenite de această dată înţelesurile simboliceale jocului de tarot. Două sunt cărţile de tarot care rezumă acestvolum: cartea care simbolizează "Diavolul" şi cea careîntruchipează "Îndrăgostitul", consideră Patapievici. Tensiuneaacestui binom - ilustrată aproape în toate poemele - ajunge săatragă grave semnale de alarmă cu privire la lumea în caretrăim:
"«Diavolul». Binele nu poate fi organizat, ci doar practicat.Tradiţia nu se poate instaura cu forţa binelui şi nici impune prinlegi, oricât de bune ar fi. Tradiţia poate fi realizată prin trăireşi ratată prin instituţionalizare (…) «Îndrăgostitul». Fărădiscernământ, nu există ascensiune. Discernământul este făcutposibil de amintirea paradisului; în Paradis nu se poate ajungeprin discernământ" (p. XLI). Cu alte cuvinte ajungem din nou lavorba înţeleptului: singura modalitate de a lupta contra răuluieste progresul constant în bine…
Avem, în orice caz, de-a face cu o carte ale cărei sensurisunt îndelung şlefuite, precum o face orice hermeneut creştin -punte între magie, gnoză şi mistică.
PS: În ceea ce priveşte ultima apariţie românească pe aceastătemă: "Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturiiromâne", scrisă de Radu Cernătescu (Ed. Cartea Românească, 2010),voi reveni curând.
MARIUS VASILEANU (n. 14 aprilie 1964, în GuraHumorului, Bucovina) are o licenţă în filosofie (UniversitateaBucureşti) şi un master în antropologia spaţiului sacru(Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu"). Din 2007 este doctorandal Universităţii Bucureşti, Facultatea de Litere, cu o temăinterdisciplinară în care continuă studiile de antropologie areligiei. A fost director al Editurii Muzicale şi profesor deistoria religiilor în învăţământul preuniversitar. A ţinut cursurişi seminarii de introducere în istoria şi antropologia religiilorla Universitatea Bucureşti şi la Universitatea de Arhitectură "IonMincu". A susţinut o bogată activitate în presă: studii, articole,eseuri, recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri - înjurnale, reviste culturale şi cu profil spiritual -, producător şirealizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principaleleteleviziuni centrale. A fost redactor-şef al revisteiAdevărul literar şiartistic. În prezent realizează o pagină dereligie în săptămânalul Timpul. A publicat cartea "În căutarea duminicii. Sacru şi profan înepoca foiletonistică" (Editura Paralela 45,2008).

Principalele valute BNR - vineri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7536
Diferență: 0,1348
Ieri: 4.7582
Azi: 4.3072
Diferență: -0,453
Ieri: 4.3186
Azi: 5.4061
Diferență: 1,5802
Ieri: 5.4003
Azi: 4.3279
Diferență: -0,604
Ieri: 4.3262