Astăzi toată lumea trimite la ocazii aniversareSMS-uri sau e-mailuri cu felicitări gata redactate. Mesajul"drăgut/nice"colorat si anteconceput pentru cei lacunari deinspiratie epistolară ajunge instantaneu la destinatar, care-ldeschide si-l citeste intr-o clipă, pentru a-l uita apoidefinitiv.
Oare mai există sertare de bufet sau de bibliotecă in care săfie descoperite, după ani de zile, cu ocazia unei mutări saucurătenii generale de Paste, cărti postale primite de la cunostinteuitate, rude indepărtate si demult decedate, prieteni de tinereteaflati "in statiune" la mare, la munte sau la băi? Greu de crezut.Este insă aproape imposibil să mai intâlnesti albume groase, legatetemeinic in pânză, cuprinzând colectii intregi de souveniruri/cărti postale/ ilustrate, primite sau cumpărate de-a lungul anilorde prin diverse locuri, fiecare cu povestea sa.
Cartofilii apreciază foarte mult litografiile dar si cartilepostale ilustrate din prima decadă a secolului XX ce reprezintă osumedenie de caricaturi inocente, drăgălăsenii desuete saugratioase inutilităti pe care si le trimiteau bunicii sistrăbunicii după ce caligrafiau câteva cuvinte la fel deconventionale ca si cele circulate astazi pe net; doar că acesteaerau scrise de mână, ceea ce le asigura din start unicitatea sicăldura comunicării umane.
In statiunile de pe litoralul nostru incă se mai găsesc totfelul de "vederi" cu hotelurile si plajele ceausiste reciclatepostdecembrist, printre care se mai strecoară, cu greu, si câtevaglumite cartofile ilustrate cu o grafică ironic-caricaturală sau cuun colaj de foografii, dar care sunt mult mai putin căutate siexpediate decât străbunicele lor.
In esentă, ilustratia si mesajul/urarea de acum un secol nuerau prea mult diferite de cele actuale, aceasta fie si datoritărezistentei in timp a moravurilor si gusturilor tipice "românuluiverde". Tema adulterului, a moravurilor usoare, a bărbatuluiinfidel ("Chiar de-ai da avutul tău,/ Păcatu-atârnă mult mai greu")sau a soacrei cu cătuse la mâini si la gură tratată atunci intr-unregistru moralizator, este abordată astăzi ceva mai libertin decaricaturistul Mihai Stănescu ("Bărbatul insurat, se stie, e capasărea in colivie") sau mizează pe forta contrastului unui colajfotografic dintre figura perplexă a unui baci rural siposterioarele generos dezgolite si nonsalant oferite privirilor dedouă turiste pe plajă. Pentru ocazii speciale de tipul aniversărisau onomastici, cliseul familiei-zâmbitor-fericite (el inredingotă, ea in fustă până-n pământ si ei in costumase de marinel)sauceremonios-ciocnind-pahare'n-prispa-casei-părintesti-sub-acorduri-de-taraftransmitea un aer de sărbătoare linistit patriarhală ce nu se mairegăseste in agitatia zilelor noastre. Avem insă aluziasexual-tomnatică a penitei lui Mihai Stănescu cu românul care numai urează decât pe englezeste: "Happy Birthday!" sau muscătoareabăscălie politică a lui Ion Barbu pentru uzul nostalgicilor dupăCeausescu ("Ce-a fost verde s-a uscat,/ Ce-am iubit amimpuscat")
Nu intră in vizorul nostru, umorul voit cool, dar cu unputernic iz grobian, al unor ilustratii cartofile estivale pentruuzul prea numerosilor consumatori de tabloide, oferite la vânzaresub texte de genul "Salutări de la Anton/ (Turnătorul de beton)","Nu mă căutati acasă,/ sunt la mare pe-o terasă" sau "Salutu-te-asde pe Litoral. Sună-mă... sunt fierbinte (am făcutinsolatie)".
Pe vremuri, inainte de Primul Război Mondial, astfel de mesajeerau greu de conceput, chiar dacă si atunci se făceau carti postalein sepia... erotico-pornografice, dar si patetice felicitări dePaste cu trimiteri politice directe la idealul national alrealizării Marii Uniri. O astfel de formulă grafic-epistolară eraparcă mult mai autentic si onest umană decât textul preimprimat alfelicitărilor comuniste circulate intre tovarăsii nomenclaturisticu functii de răspundere la sfârsit de an si care arătau cam asa:"Cu prilejul aniversării Republicii si a Anului Nou, vă rog săprimiti cele mai calde si sincere felicitări, urări de sănătate sifericire, multă putere de muncă, noi si depline realizări inindeplinirea sarcinilor incredintate". Urmau semnătura si stampila.
CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginerpolitehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare,a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalistmilitar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialistin operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO inKosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume desprepropaganda, razboi mediatic si istorie militara in România siStatele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminica"si al revistei "Flacara".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
