Editia a XII-a a Festivalului Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara, desfasurata in luna septembrie, a fost si prima girata de Cristina Modreanu in calitate de selectioner unic. Apreciatul critic de teatru are intentia de a starni, in jurul festivalului si, implicit, al teatrului timisorean, "pasiuni si discutii", nu altfel intelese decat la umbra unor propuneri indraznete pentru editiile ce vor urma.
- In postura de unic selectioner al Festivalului Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara - editia 2006 si editiile ulterioare -, cum privesti posibila folosire a sintagmei "Festivalul Cristinei", pe ideea unei alaturari, cum am vazut ca se poarta si-n alte locuri, cu alti unici selectioneri?
- Mi se pare reductiva formularea si nu cred ca are vreun sens sa o comentez.
Ideea de selectioner unic, folosita in multe alte locuri din lume, este inca greu de acceptat la noi, fiind vazuta in general ca o mare favoare facuta celui ales pentru aceasta misiune. Din pacate, se ignora total imensa responsabilitate pe care o are selectionerul unic, ca si consumul fizic si nervos pe care il implica aceasta postura. Eu mi-am asumat totul fiindca nu cred in criticul care sta pe margine si stramba permanent din nas, ci in acela care e in stare sa se implice, acceptand si riscurile aferente.
- Ce consideri ca aveti in comun tu si Nationalul timisorean, in afara acestui festival?
- Am putine amintiri teatrale de la Timisoara, desi am fost de mai multe ori invitata festivalului, iar o data am facut selectia impreuna cu mai experimentata mea colega Natalia Stancu. Cinstit vorbind, nu am multe in comun cu Nationalul timisorean, dar ii respect enorm pe oamenii acestui oras pentru ceea ce au fost in stare sa faca in decembrie 1990.
- Care sunt criteriile valorice dupa care ai selectionat spectacolele pentru editia 2006 a festivalului?
- Selectia nu implica o grila fixa, aplicata in mod reductionist. Sunt multe lucruri care trebuie avute in vedere, astfel incat sa impaci extremele, adica gustul publicului, care nu trebuie insultat, nevoia de experiment in teatru, promovarea autorilor contemporani, interesul international pentru festival. Evident, nici un spectacol nu trebuie sa coboare sub stacheta unui teatru de calitate, asta implicand mixarea elementelor unui spectacol intr-un intreg care sa produca o emotie autentica si sa nu lase spectatorii indiferenti.
- Ce se intampla cu festivalul in momentul in care selectia initiala sufera schimbari, cum s-a intamplat cu spectacolul lui Alexandru Tocilescu, de pilda?
- Bineinteles ca are de suferit, fiindca si constructia numita festival are o arhitectura a ei, care se dezechilibreaza cand unul dintre stalpi dispare sau este inlocuit. Dar teatrul e facut cu oameni si nu ai cum sa eviti accidentele. Bine ar fi ca sistemul sa functioneze ceva mai bine, astfel incat disfunctiile sa fie cat mai putine. Imi pare rau ca timisorenii n-au vazut Comedie rosie, un spectacol care vorbeste cu mult umor despre o perioada ce ne-a marcat pe multi dintre noi: comunismul.
- Cum este privita, la Bucuresti, intalnirea ta cu provincia si, implicit, cu acest festival?
- Oficial, toata lumea - colegii mei critici si jurnalisti, dintre care unii au participat la conferinta de presa sustinuta impreuna cu directorul Nationalului, Ada Lupu, la sediul UNITER - s-a declarat interesata de ceea ce isi propune festivalul in noua sa formula. Dar neoficial am fost intrebata daca chiar cred ca "se mai poate face ceva" cu acest teatru. Am raspuns cum raspund si acum: chiar cred ca este posibil ca festivalul sa reconstruiasca imaginea acestui teatru, uitat in ultimii ani si abandonat de mare parte din publicul sau.
- Ce crezi ca a mers bine, respectiv ca a mers mai putin bine in editia 2006?
- Cateva spectacole au fost jucate in spatii care nu le avantajau, in primul rand din cauza neglijentei autorilor lor, care nu s-au interesat din timp de spatiile existente, dar si din cauza ca eu nu am intrat in toate detaliile cu fiecare dintre ei, crezand ca am de-a face numai cu profesionisti. Pentru spectacolul care a inchis festivalul, jucat in limba maghiara, n-au fost destule casti, fapt ce a starnit comentarii. N-am avut destui invitati importanti din strainatate, fiindca festivalul era programat in exact acelasi timp cu Festivalul de Noua Dramaturgie de la Moscova si cu Festivalul de la Nitra. Va trebui sa schimbam datele de desfasurare la editia viitoare. Dar, una peste alta, cred ca lucrurile bune au atarnat mai greu in balanta: discutiile de dimineata au fost mai consistente decat atunci cand participa numai oameni de teatru, spectatorii au fost fie incantati, fie infuriati, dar in nici un caz indiferenti, iar orasul a parut putin mai viu gratie evenimentelor de pe scena din fata teatrului si a tramvaiului cu poezie si teatru care a circulat prin oras.
- Cum ai perceput publicul timisorean?
- Exista o mare disponibilitate a publicului timisorean, dar cred ca si o mare inertie in materie de gust teatral. Cred ca nu toti sunt foarte deschisi la nou, multi au deja prejudecati cu care e greu de luptat, dar e cu atat mai mare provocarea de a-i cuceri si de a-i convinge ca exista mai multe feluri de teatru, de arta in general. Ceea ce ne propunem este sa atragem cat mai multi tineri, care sa ramana fideli teatrului si dupa incheierea festivalului.
- Din punct de vedere organizatoric si dupa experienta din acest an, la ce aspecte vei fi deosebit de atenta pentru sau in editia 2007?
- Cum spuneam, la spatiile in care se joaca spectacolele, la felul in care au loc lansarile de carte, la selectia pieselor pentru spectacolele-lectura (operata anul acesta de Atelierul European de Traduceri, care n-a tinut cont de interesul publicului timisorean). Un lucru bun au fost atelierele pentru profesionistii scenei, dar si pentru neinitiati, si cred ca ar trebui sa exploatam acest cadru teoretic al festivalului pentru a avea acolo un adevarat forum al dramaturgilor romani de azi, care sunt foarte diferiti - ca mentalitate, scriitura si discurs -, ceea ce ar putea face dezbaterile foarte interesante.
- Care sunt nivelul si directia festivalului pe care le preconizezi pentru, sa zicem, a patra editie cu tine ca selectioner unic, adica pentru "episodul" XV?
- Visez la un nivel international al festivalului, cum altfel sa promovezi cu adevarat dramaturgia romaneasca daca nu ducand-o peste granite? Cred ca Institutul Cultural, prin centrele sale din lume, ne-ar putea ajuta mult in acest sens si vom apela cu siguranta la el, ca si la alte fonduri publice. As vrea sa poata fi vazute la Timisoara spectacole cu piese romanesti montate peste granita - fiindca sunt destule, unele chiar bune. Am intarziat sa raspund la aceste intrebari fiindca eram la Festivalul de Teatru de la Dublin, unde am aflat ca tocmai se monteaza Scaunele lui Eugen Ionescu si o piesa despre emigrantii romani care muncesc la cules de ciuperci, piesa scrisa de un dramaturg irlandez. In plus, as vrea sa convingem oamenii tineri nu numai sa vina la spectacole, ci si sa scrie teatru, sa se implice in evenimente culturale, fie ca simpli voluntari la inceput, fie ca artisti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
