• Leu / EUR4.9454
  • Leu / GBP5.7525
  • Leu / USD4.7424
Ziarul de Duminică

Părinţi şi copii de-a lungul timpului/ de Adrian Majuru

Părinţi şi copii de-a lungul timpului/ de Adrian Majuru

Autor: Majuru Adrian Aurel

30.03.2011, 23:25 131

Grija pentru educarea copiilor a fost întotdeauna prezentă înfamiliile româneşti, dar cu nuanţe diferite şi chiar discrepante,de la cald la rece. Cu alte cuvinte, educaţia a diferit în funcţienu de posibilităţile familiei, cât mai ales în funcţie denecesităţile ei.

Am văzut cum în mediul rural a existat un tip de educaţietradiţională axată pe munca agricolă şi creşterea animalelor, darşi pe comerţul local sau regional, dacă părinţii erau micimeşteşugari. Părinţii crescuseră la rîndul lor în spiritulnecesităţilor familiale şi erau destul de rezervaţi la alternativaoferită de şcolile săteşti la finalul secolului al XIX-lea.Sistemul instrucţiunii publice a fost nevoit, în cazul lumiirurale, să aducă modificări programei şi orarului după necesităţilesezoniere ale sătenilor, care aveau nevoie de braţele copiilorlor.

În lumea negoţului mic sau mare, de la cel mai prăfuit târg laoraşul reşedinţă domnească, educarea cunoştea alte repere. Dacăfetele aveau în vedere menajul, gospodăria şi o şcolire la pensionîn cazul fiicelor de negustori bogaţi, băieţii aveau repereletrasate.

Din biografia negustorului Stancu R. Becheanu (1826-1907) aflămcă "la 17 ani, după ce a învăţat carte timp de cinci ani în oraşulSlatina cu profesorul George Ardeleanu, (...) s-a aşezat la stăpânla Dimitrie Gheorghiu şi Nicolae Ion, lipscani, cu leafă de 350 leipe an". După şapte ani, în anul 1851, Stancu îşi deschide prăvălie,mai întâi asociat cu un alt negustor, iar din 1858, are propria-iafacere. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, după primii ani deşcoală cu dascălii mahalalelor, pentru scris, citit şi socotit,româneşte cu litere chirilice şi greceşti, copiii neguţătorilor,funcţionarilor şi ai celor cu venituri medii, urmau 7 ani deucenicie în prăvălia părinţilor sau a unui negustor. Plecau de lamunca grea a catalogării mărfurilor, a curăţeniei în depozit şiprăvălie, la ţinerea catastifului cu cheltuieli şi venituri. Dupăaceastă practică, începând cu 1850 de obicei, băieţii erau trimişila Şcoala Comercială de la Viena sau Berlin. Rolul lor acolo nu eralegat numai de studii, cât mai ales dezvoltarea afacerilorpărinteşti, prin conexiuni cu firme noi şi prin cultivarearelaţiilor cu cât mai mulţi negustori locali.

În mare măsură, secolul al XIX-lea a păstrat radiografiaeducaţională după tipul clasei sociale. Poziţia socială a familieidetermina invariabil viitorul copilului, iar pentru familiile cuvenituri modeste din mediul rural şi urban, "învăţătura şi educareaprin cultură" a copiilor lor "nu era o preocupare obştească"deoarece "viaţa fiind mult mai simplă şi mai uşoară, fiecarecategorie de copii primea educaţiunea, cultura şi îndeletnicireamediului social căruia aparţinea".

În timp ce copiii boierilor sau copiii născuţi în familii cuvenituri substanţiale "învăţau cartea cursului primar şi gimnazalla ei acasă, sub grija şi priceperea vreunui aşa-ziseditator" şi mai rar erau întâlniţi în vreunul dinPensioanele oraşelor, şcolile publice se bucurau de atenţiafamiliilor burgheze, ele fiind "aproape singurile" care-şitrimiteau "odraslele" la asemenea şcoli.

Copiii meşteşugarilor şi ai oamenilor simpli "erau în cea maimare parte daţi din vreme la deprinderea uneia din meserii". Chiarşi după 1900 sau în anii interbelici, după ciclul primar gratuit şiobligatoriu de patru ani, copii de 10-12 ani ajungeau ucenici prinateliere de cizmărie, tăbăcărie etc., îşi ajutau părinţii carelucau prin manufacturi, fabrici şi industrii de tot felul. Laînceputul secolului XX, la fabrica de sticlărie din Azuga, calfelesunt "tineri între 16-20 de ani, iar cei care ţin forma şi ducsticla la cuptorul de călit sunt copii între 8-14 ani. Aşa seexplică de ce mulţi sunt analfabeţi, fiindcă trebuind să lucrezetoată ziua, nu au timp să meargă la şcoală. Toţi sunt slabi, palizişi rău îmbrăcaţi".

În mediile sociale medii şi înalte orăşeneşti apar schimbărisimţitoare de atitudine, cu precădere la generaţiile mai tinere,faţă de copiii lor, direcţionaţi către continuarea şcolii dupăgimnaziu şi chiar liceu. După primul război mondial porţileuniversităţilor li se deschid larg şi fetelor din mediul rural şiurban provincial. Mircea Eliade descrie imagini din anii '20, cu"fete sărace, care studiau medicina sau literele, învăţînd o partedin noapte, la lumina slabă a unei lămpi cu petrol, îndrăgostite,ameninţate de ftizie; băieţi de ţărani sau de muncitori, care-şicâştigau viaţa dând meditaţii, găzduiţi în cămine insalubre,veghind până în zori în faţa tratatelor de medicină sau inginerie"- imagini nu foarte diferite de cele întâlnite prin anii'80 aisecolului XX sau de realităţile căminelor studenţeşti de azi.

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - astăzi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9454
Diferență: 0,0486
Ieri: 4.9430
Azi: 4.7424
Diferență: 0,8914
Ieri: 4.7005
Azi: 5.7525
Diferență: 0,5032
Ieri: 5.7237
Azi: 4.9466
Diferență: 0,2981
Ieri: 4.9319