Curtea "bunicului" din Buciumeni s-a intesat cu oameni dornici sa-l vada si mai ales sa-l auda cantand pe "unchiul Cuculea".
Atmosfera e plina de veselie si buna dispozitie, in acordurile instrumentelor, supuse la grea incercare de catre muzicanti.
Printre cutiile imprastiate in toate ungherele casei, un pusti agil dar foarte sensibil cotrobaie plin de curiozitate, vrand parca sa descopere dintr-o data toate secretele muzicii.
Anii au trecut si astazi Pedro Negrescu (Aciocarlanoaei V. Petronius) isi aminteste cu nostalgie de acea perioada sublima a copilariei sale.
Nascut intr-o familie de filologi, Pedro s-a indragostit de muzica de timpuriu, datorita bunicului din partea mamei, dar si numeroaselor rude, care formau in zona un adevarat "clan de muzicanti".
E adevarat, nici unul dintre ei nu avea studii de specialitate, dar interpretau marsurile la moda aproape perfect, spre deliciul asistentei, care-i aplauda la scena deschisa.
Sunetele acordeonului, tambalului, saxofonului, violoncelului si trompetei aveau sa-i trezeasca lui Pedro gustul pentru muzica, iar cel pentru jazz cu siguranta ca si l-a format acolo, in curtea "unchiului Cuculea", unde rasunau aproape in fiecare seara melodioare de jazz dansant si cantari de café-concert.
La varsta de 8 ani, tatal il aduce la Bucuresti, inscriindu-l la Liceul "George Enescu", clasa de violoncel. Impactul cu noul domiciliu avea sa fie extrem de dureros, acolo existand un regim de viata dur, aproape militar.
S-a trezit incazarmat" intr-un dormitor cu peste 30 de paturi metalice, cu perne de calti, cu paturi albastre mirosind ingrozitor si cu vestiare din care lucrurile de pret dispareau imediat. aobolanii misunau pe coridoare infometati, rozand orice, chiar si periutele de dinti. Elevii din clasele mai mari isi exercitau autoritatea cu violenta.
Fiind cel mai mic, Pedro "trebuia" sa fie si cel mai persecutat. Facea masaj, spala rufele celor "mari", smotruia aproape zilnic. Obisnuit sa se trezeasca devreme, pentru a urma deviza tatalui: primul la studiu, ultimul la masa, Pedro avea parte din plin de sicanele colegilor, fara sa mai punem la socoteala patul rasturnat, salteaua udata cu apa sau noptile in care i se dadea cu pasta de dinti pe fata, iar despre raie si paduchi nici nu mai vrea sa-si aduca aminte.
Mai mult, intr-o seara a fost victima unei tentative homosexuale din partea unor elevi din clasele mari, care venisera morti de beti in dormitor. Pentru ca i-a refuzat, s-a ales cu o bataie buna.
Desi la doar 11 ani era selectat intr-o grupa de "auz absolut", ajungand sef al micutei orchestre a scolii, totusi Pedro nu avea sa fie admis in prima treapta de liceu, din motive cat se poate de subiective. S-a trezit in cele din urma inscris la un liceu de arhitectura. Acolo a luat contact pentru prima oara cu muzica rock, "chitarele talentatilor" facandu-se auzite pretutindeni in zona.
Dupa liceu a plecat in armata, unde a fost inscris intr-o fanfara a unitatii. Asa s-a familiarizat cu "althornul", cu "euphoniul" si cu "basflugelhornul", pe care le-a exersat cu placere si curiozitate.
A urmat apoi sfatul parintilor si s-a pregatit pentru facultatea de teologie, dar n-a intrat si, nemaisuportand atmosfera de acasa, a plecat la Bucuresti, unde s-a angajat pe un santier de constructii, ca tamplar. ai aici a continuat sa cante, de data aceasta intr-un taraf de muzica populara.
Ajuns peste putin timp masinist la Teatrul Nottara, gandurile lui s-au indreptat catre facultatea de teatru, pentru care s-a pregatit cu profesorul Gheorghiu, muncind ziua si invatand noaptea. Pana la urma insa, pasii l-au adus la Conservator, sectia de regie teatru muzical. Transferat ulterior la sectia de jazz, condusa de pianistul Mircea Tiberian, Pedro Negrescu si-a indeplinit visul de-a canta acest fel de muzica.
A simtit ca jazz-ul ii vine ca o manusa, asa ca a reusit sa se familiarizeze foarte repede cu ea, ajungand in scurt timp sa colaboreze cu cei mai importanti cantareti de jazz din Romania: Dan Ionescu, Mircea Tiberian, Johnny Raducanu. A participat la numeroase concerte si festivaluri in Polonia, Ungaria, Austria, Germania, Franta, Belgia, Olanda, Italia si Spania, a fost bursier la Bad Goisern in Austria, unde i-a cunoscut pe contrabasistul Larry Grenadier, pe bateristul Billy Hard si pe saxofonistul Rick Margitza.
Este singurul roman propus pentru o bursa la Mannes College of Music din New York, unde din pacate n-a ajuns niciodata din cauza lipsei de finantare. Aceleasi dificultati le-a intampinat si atunci cand, la propunerea profesorului Sigi Busch, a fost nominalizat pentru o bursa la Hochschule der Kunste - Berlin.
Foarte interesanta a fost colaborarea cu Swinging Europe (European Jazz Youth Orchestra), sub conducerea unui renumit contrabasist danez, Erik Maseholm, atunci cand Pedro Negrescu a fost desemnat sa reprezinte Romania la turneul sustinut prin Europa. Faptul avea sa insemne si un sprijin financiar concretizat in suma de 10.000 de coroane daneze.
Intors recent de la Expozitia Hanovra 2000, unde a concertat in pavilionul Romaniei, muzicianul Pedro Negrescu, astazi cursant al Academiei Haendel din Karlsruhe si participant la cursurile de muzica baroca de la Argentan - Normandie, nu a parasit niciodata gandul de-a urma si o cariera regizorala, considerand ca, desi jazzul nu este suficient, ramane deocamdata marea lui dragoste.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
