da rana pe care am pierdut-o noi mereu în somn
(da pasărea oprită pe cer ca o rană) şi ultimele
noastre dorinţe ocolind oraşul învelite în mare
teamă
da uneori când mă gândesc la noi trebuie să pri-
mesc din nou legea: în genunchi şi pe coate
o cine suntem noi iubiţii mei dar cum suntem noi
căci suntem prea puţini şi trebuia să ne fi dat sea-
ma. unul singur mai aşteaptă doborât ca un copil
regesc pe treptele scării de jale acolo mai aproape
decât mierea şi mai departe decât tot ce se poate
numi groază ori indiferenţă
şi mai aproape decât acest pocnet minunat. lui
să-i cadă o lacrimă el să-şi sape cu furie un mor-
mânt în urechi: i se vor trimite cuvinte într-o
căruţă de cuvinte trasă de cuvinte. Va fi seară
Din volumul Virgil Mazilescu, Fragmente din regiunea de odinioară, Editura Cartea românească, Bucureşti 1970
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
