A treia veriga a tetralogieidedicate de John Updike lui Harry Angstrom alias Rabbit, "Rabbit ebogat"("Rabbit is Rich") - roman distins in 1982 cu premiulPulitzer si National Book Award - ne poarta in America anilor1979-1980, adica in plina criza energetica si geopolitica mondiala,cand pretul petrolului a explodat in lumea intreaga, adeptiiAyatollahului Khomeini au luat cateva sute de ostatici americani laambasada SUA din Teheran, iar URSS a invadat Afganistanul. Intr-ospectaculoasa rasturnare de situatie fata de finalul volumuluianterior, "Intoarcerea lui Rabbit", unde ne aparea in ipostaza desomer si homeless (cu casa incendiata de niste vecini"binevoitori"), il regasim pe Rabbit in hazlia postura de "taranparvenit" al sfarsitului de secol XX, stapan pe prospera afaceremostenita de la defunctul sau socru. Banii, sexul, statutul social,ireconciliabilul razboi al generatiilor dintre Rabbit si Nelson,permanenta pendulare a eroului intre hedonismul exacerbat simomentele nostalgice, de evocare a celor disparuti si de anticiparea propriului sfarsit, mutatiile suferite de imaginarul orasBrewster sunt coordonatele pe care imagineaza autorul un destinindividual si, in acelasi timp, o coplesitoare fresca a societatiiamericane. Nelson, cel care la varsta de treisprezece ani isicritica tatal pentru iresponsabilitatea, misoginismul si rasismullui, devine o copie perfecta a parintelui sau, ii impartasesteprejudecatile si ii copiaza la indigo comportamentul reprobabil din"Fugi, Rabbit", demonstrand ca, dincolo de iluzia unicitatiifiecarei existente, oamenii nu fac decat sa reia roluri dinaintescrise, si ca istoria se repeta de la o generatie la alta.Traducere din engleza de George Volceanov.
I.
S-a zis cu benzina, işi zice insinea lui Rabbit Angstrom, stand in vitrina salonului auto SpringerMotors, peste care s-a aşternut praful verii. Priveşte traficul depe Route 111, un trafic oarecum subtire şi timorat, in comparatiecu cel de altadata. A dracu' lumea asta, i se termina benzina. Lui,insa, n-au ce sa-i faca, cel putin deocamdata, fiindca nici o rablade pe şosea nu consuma mai putin la suta de kilometri decatToyotele lui, care au şi costuri de intretinere mai mici. Celorcare intra in salonul auto nu trebuie sa le zica decat "Cititinumarul din aprilie al revistei Consumer Reports". Şi de intrat,lumea intra, caci pe zi ce trece e mai disperata, ştie ca s-a ziscu marea calatorie americana de pe şosele. Se sta la cozi la caregalonul de benzina se vinde cu 99,9 centi, iar nouazeci la suta dinstatiile de benzina urmeaza sa fie inchise in week-end.Guvernatorul statului Pennsylvania cere sa se introduca vanzareaunei cantitati de benzina in valoare de minimum cinci dolari depersoana, sa se puna capat panicii crescande. Iar camionagiii carenu pot cumpara motorina au ajuns sa traga cu arme de foc inpropriile camioane. S-a semnalat un astfel de incident chiar intinutul Diamond, pe langa Pottsville Pike. Lumea o ia razna, işicheltuieşte in draci toti dolarii buni de aruncat la gunoi, deparca ar veni sfarşitul lumii. Şi, cand oamenii cumpara o Toyota,el le spune ca işi preschimba dolarii in yeni. Iar ei il cred. Inprimele cinci luni ale anului 1979 s-au vandut o suta douasprezecebucati noi şi la mana a doua, iar in primele trei saptamani alelunii iunie au plasat deja opt Corolla, cinci Corona, inclusiv unaeditie de lux, plus Celica despre care Charlie spunea ca aduce cumaşina unui peşte, cu un profit brut mediu de opt sute de dolari peautomobil. Rabbit e bogat.
Este proprietarul firmei SpringerMotors, una din cele doua reprezentante Toyota din zonaBrewer-ului. Sau, mai curand, co-proprietar, cu sotia lui, Janice,pe o jumatate din afacere, iar cealalta jumatate ii apartine mameiei, Bessie, care a moştenit-o acum cinci ani, la moartea batranuluiSpringer. Rabbit se simte insa stapan pe toata compania, seprezinta la salon zi de zi, verifica hartogaria şi statele deplati, intra şi iese din atelierul de service şi piese de schimb,unde oamenii lucreaza acoperiti de-o pelicula de ulei şi se uita insus, cu ochii lor albicioşi din motoarele luminate de becuri, ca depe lumea cealalta, in timp ce el ia contact cu publicul, cucomunitatea, este vedeta şi varful de lance al celor douazeci şicinci de angajati şi al spatiului de lucru de zece mii de metripatrati, care pare o umbra intinsa undeva in spatele lui, in timpce el sta in fata. Pe peretele din imitatie de lambriu, inrealitate placaj cu striatii aleatorii, de langa uşa care da inbiroul sau, sunt agatate vechi taieturi din ziare, inramate, şifotografii cu echipa, inclusiv doua cu lotul complet alselectionatei districtuale, din vremurile cand era un erou aljocului de baschet, cu douazeci de ani - ba nu, cu mai bine dedouazeci şi cinci de ani in urma. Pana şi sub sticla, hartiacontinua sa se ingalbeneasca, asta tine de compozitia chimica ahartiei, nu numai de contactul cu aerul, il duce cu gandul la patatot mai vizibila a pacatului cu care ii speriau cei mari pe copii.Angstrom inscrie 42 de puncte. "Rabbit" duce Mt. Judge insemifinale.Readuse la viata din podul unde parintii lui raposati letinusera mult timp in albume al caror lipici se uscase, astfelincat se desprinsesera de pe pagini ca pieile de şarpe, acestetaieturi din ziare au fost expuse la vedere la sugestia lui FredSpringer, care avea o vorba, cum ca reputatia unei firme esteimaginea proiectata de omul care intra in contact cu publicul.Ştiind ca moartea incepuse sa-i dea tarcoale cu mult timp inaintede a se duce, Fred il pregatea pe Harry sa devina imaginea publicaa firmei. Cand te gandeşti la cei disparuti, n-ai cum sa nu le fiirecunoscator.
Cu zece ani in urma, cand Harry afost concediat din postul de linotipist şi s-a impacat cu Janice,tatal ei l-a angajat ca vanzator şi, dupa cinci ani, cand i-a sositsorocul, a avut amabilitatea sa moara. Cine-ar fi crezut ca unomulet aşa de agitat şi activ, uns cu toate alifiile, ar puteasfarşi din cauza unui infarct masiv? Era hipertensiv: de ani dezile avea tensiunea diastolica in jur de doisprezece. Ii placea lanebunie sarea. Ii placea la fel de mult sa discute politicarepublicana, iar atunci cand Nixon nu i-a mai lasat nimic de zis,intr-un fel, a explodat. De fapt, a mai apucat un an sub Ford, darpielea de pe fata i-a devenit tot mai rigida, iar petele roşii depe pometi i s-au inroşit şi mai tare. Cand s-a uitat sa-l vada cumarata rujat pe fata, culcat in sicriu, Harry şi-a dat seama camoartea il paştea de mult - dupa ce murise, Fred nu se schimbasemai deloc. Dupa cat s-au vaicarit Janice şi maica-sa, ai fi zis caa dat coltul vreun Fat-Frumos Curajos sau Moise. Poate ca Harry n-apus la suflet treaba asta din cauza ca la data aceea el işiingropase deja ambii parinti. S-a uitat la Fred, a vazut ca nu arecararea bine pieptanata, dar n-a simtit nimic. Marele avantaj cumortii aştia e ca se face loc in jurul lor.
Pe vremea cand batranul Springerinca işi dadea ifose, viata la salonul auto era grea. Ii punea saramana peste program, tinea salonul deschis in serile de iarna,cand pe Route 111 nu era nici tipenie de utilaj de deszapezire,turuia tot timpul ca o moara stricata, cu glasciorul lui pitigaiat,despre principiile calauzitoare ale randamentului şi despreprofitul dezastruos, despre serviciile oferite clientilor şi despremecanicul auto care şi-a lasat sau nu amprenta degetului mare pevolanul vreunei rable sau vreun muc de tigara in scrumiera. Candera la salonul auto, cu totii incercau parca sa umple o pieleuriaşa, imaginata de Springer, o piele careia işi dedica tot timpulşi toata energia, un Springer Motors ideal. Dupa moartea lui,pielea aceea a devenit pielea lui Harry, in care acesta a ajuns sase simta lejer. Acum, ca el este regele salonului auto, ii placelocul asta, cu pogonul de asfalt, mirosul de maşina nou-nouta, carese simte pana şi in pliante şi in corespondenta cu incurajariprimita de la Toyota, din California, mocheta spalata cu detergentspumant, care acopera toata suprafata salonului, ispravile lui debaschetbalist, ingalbenite de vreme, inşirate pe pereti alaturi deplachetele pe care scrie Kiwanis, Rotary şi C of C, şi trofeele depe o polita mai inalta, caştigate de echipele din campionatul decopii, sponsorizate de firma, tihna totala, multumitoare a acestuiloc masculin, condimentata de fetele de la contabilitate şireceptie, care forfotesc sub comanda batranei Mildred Kroust, şiminiaturalele carti de vizita care au imprimat pe ele Harold C.Angstrom şi dedesubt Directorul Compartimentului Vanzari.Omul-imagine. Pe postul de centru, cu care nu este obişnuit, el,care fusese jucator de atac. Harry se simte un pic aerian standaici in propria lui piele, proiectandu-şi imaginea. Filosofia luieste aceea ca maşinile se vand de la sine. Reclamele la Toyota suntdifuzate tot timpul la televizor, bagand oamenii la idei. Ii placesa participe la toata taraşenia asta; ii place sa vada cumcomunitatea ii da dreptate dupa ce inainte l-a ignorat ca pe ungunoi inca de cand a terminat liceul. Descopera ca ceilalti barbatidin Rotary şi Chamber sunt tipii cu care a jucat baschet pe vremurisau fratii lor mai mici, urati ca dracu'. Ii place sa inoate inbani, perceptia lui despre sine este aceea a unui vlajgan nesarat,cumsecade, inalt de un metru nouazeci şi trei şi care acum trage cala vreo nouazeci şi şapte de kilograme, cu o talie de o suta cincicentimetri, dupa cum i-a spus vanzatorul de la raionul de confectiidin magazinul Kroll's, pana cand a supt burta şi degetulindividului a mai scazut, fara tragere de inima, cativa centimetrila masuratoare. De unde odinioara ii placea sa se uite in oglinzi,acum le evita. Chipul lui dintr-un trecut indepartat, cu parul tunsperie şi cu falci inguste, şi cu privirea aceea adolescentina,somnoroasa, pusa pe rele, din fotografiile lucioase cu echipa maidainuie in prezent asemenea tijelor de crom din botul şi aripileunui automobil privit din fata. Nasul i-a ramas mic şi drept, poateca privirea de-acum ii e mai putin somnoroasa. Varfurile urechilori le ascunde o tunsoare de om de afaceri, cu parul bogat, infoiat,curat, pieptanat peste inceputul de chelie din zona tamplelor. Nus-a dat niciodata in vant dupa cultura underground, cu drogurile eişi cu tentativele de eschivare de la efectuarea serviciuluimilitar, dar ii place sa fie lasat, in limite rezonabile, sa aibaparul ceva mai lung decat puşcaşii marini de pe vremuri şi sa-lpoarte infoiat. In oglinda la care se barbiereşte, vede ca subbarbie i-a rasarit un haos de piele flasca şi striuri, pe care nusuporta sa-l contemple. Şi totuşi, viata e dulce. Asta era expresiafolosita pe vremuri de cei varstnici şi, in tinerete, se intrebace-o fi vrut sa insemne.
Asta-noapte a cazut grindina inBrewer şi in suburbii. Pietre de marimea bilelor de sticla au saritin sus din micile curti in panta şi au batut darabana peindicatoarele de tinichea pe care palpaiau lampile de neon dincentru. A urmat apoi o aversa in ale carei baltoace s-au oglinditzorii cenuşii ca piatra. Apoi s-a pornit un vanticel şi soareleşi-a revarsat razele aurii, iar asfaltul peticit, cu dungi albe,din fata salonului auto este uscat in dupa-amiaza tarzie din ceamai lunga sambata a lunii iunie şi totodata prima a veriicalendaristice. De regula, intr-o zi de sambata, pe Route 111 e oforfota nebuna de cumparatori ce iau cu asalt mall-urile inaltatepe locul fostelor ogoare cultivate cu porumb, secara, roşii, varzaşi capşune. Dincolo de autostrada, de cele patru piste de beton şide parapetul median din aluminiu, harbuit de nenumarate accidentedate uitarii, se afla o cladire scunda, cu fatada acoperita cucaramida inchisa, din zgura presata, in care, de la data cand afost injghebata in pripa, din placaj, chiar sub ochii lui Harry, indecursul anilor au functionat mai multe restaurante falimentare,iar acum a preluat-o firma Chuck Wagon, specializata in mancare lapachet. Astazi pana şi Chuck Wagon pare pustiu. Dincolo de parcarealui presarata cu cartoane turtite, in care s-a vandut mancarea, uncopac insingurat, un artar prafuit, se adapa dintr-un canal ce aajuns in timp un simplu şant. Sub ramurile lui putrezeşte o masa depicnic nefolosita de nimeni, caci se afla mult prea aproape decontainerul de gunoi plin ochi al restaurantului, tinut langa uşabucatariei. Şantul marcheaza hotarul unei parcele de teren arabilcare a fost vanduta şi care, deocamdata, işi aşteapta dezvoltatoriiimobiliari. De la distanta, acest batran artar falnic pare sa-iadreseze lui Harry tot timpul o rugaminte pe care el este nevoits-o ignore.
Se intoarce de la vitrina prafuitaşi-i spune lui Charlie Stavros:
- A dat panica in ei.
Din volumul cu acelasi titlu incurs de aparitie la Editura Humanitas fiction. Traducere dinengleza de George Volceanov.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
