REPORTAJUL SAPTAMANII/ Badia din Las Vegas

In Romania era artist, bine platit, bine plasat pe scarasociala si fericit, cu o familie frumoasa. Nu a mai suportat insacomunismul, si a fugit. A traversat Dunarea intr-o iarna grea, afost impuscat, dar a scapat si a ajuns in America. Dupa 25 de ani,inca mai este considerat tradator de tara si nu are cetatenieromana. A ramas insa un roman cu suflet de taran, canta la fluierin desertul Californiei si trage cu pistolul in orice misca.Aceasta este povestea celui poreclit, in Las Vegas, Badia.

Pe cealalta fata a pamantului, asa cum ii place sa spuna,intr-un orasel de langa Los Angeles, un roman canta prietenilor dejale. Se numeste Ion Petrinca, slobod la gura si cu suflet detaran. Toata lumea ii spune Badia. Povestea lui Ion Petrinca paredesprinsa dintr-un film american doar ca actiunea se intampla inmare parte in Romania condusa de Nicolae Ceausescu. La inceputulanilor 80, Ion Petrinca era dansator de prima mana in Romania. Dupaaproape 25 de ani de la plecarea din Romania umbrele trecutuluiinca il mai bantuie si se teme sa-si spuna povestea. "Am plecat dinRomania in 1985, in 13 noiembrie. In noaptea de 13 spre 14noiembrie am trecut Dunarea. Ningea. Cand am ajuns in Iugoslavia,eram plin de rani... Am hotarat sa plecam din Romania din cauzaconditiilor mizerabile care erau la vremea aia. Noi eram tineri siam zis ca, daca traim in continuare 20 de ani sub teroarea asta,atunci viata nu are rost fie traita, si am luat decizia sa plecam,cu toate riscurile... Am o poza facuta cu trei zile inainte saplec... Trebuia sa arati rau ca sa nu te bage nimeni in seama, catmai jerpelit, sa pari ca lucrezi la caile ferate..."

Impreuna cu doi prieteni a ales sa treaca Dunarea la inceputuliernii pentru a nu fi urmariti cu barcile. "Un baiat care eraimpreuna cu noi, inghetat de frig, a inceput sa ne strige pentru canoi ne-am imprastiat un pic in apa din cauza intunericului si inmomentul in care am auzit aia, baietii au inceput sa traga...Curentul ne-a luat si, fiind intuneric, nu ne-am despartit unii dealtii. Pe unul l-a nimerit, un altul mi-a intrat mie in mana.Atunci pe momentul ala nu am simtit... am reusit sa pun mana pe elsi sa-i spun sa taca din gura ca ne omoara pe toti..."

Glontul ia ramas si acum in mana.

Dupa 2 ani copii si sotia au fost lasati sa vina inAmerica.

Pe Badia l-am cunoscut in Vegas la un meci de fotbal. A tinutneaparat sa ne plimbe cu "Cazanul", asa cum isi el alinta masina,prin oras. Cand a venit in America, acesta a fost locul pe care avrut sa-l vada prima data. Nu e interesat de jocurile de noroc cimai degraba de ciudateniile locului.

Cu "cazanul", Badia bate America in lung si in lat. Eelectrician, instalator, constructor, vopsitor, mecanic, adica bunla toate, scolit in Romania. Cand l-am intalnit eu, de douasaptamani mesterea in vila achizitionata in Vegas tot de un roman.La sfarsit de saptamana, facea cale intoarsa la Los Angeles. Panaacasa sunt pe putin 5 ore de mers prin desert si trebuie sa treacaprin Valea Mortii, un drum pustiu, unde el se distreaza de fiecaredata.

Viata l-a invatat sa fie un supravietuitor. Traieste inAmerica de un sfert de veac. Se uita insa in jur cu ochiulromanului si isi explica si intelege lucrurile intr-un fel al sau,de taran roman, ajuns in mijlocului unei alte lumi. Nu ieseniciodata din casa neinarmat. Inca mai traieste cu sentimentul cacineva din Romania ar putea sa-l pedepseasca pentru plecarea sa.Poarta in el o parte din trecut.

"Am plecat de la tara - spune Badia - si am am ajuns tot latara, tot taran sunt si aici... Anumite chestii nu ti le schimbanimeni, locul unde te-ai nascut. Pentru mine a fost satul Pietrosu,din comuna Tatarusi, judetul Iasi. Moldovean adevarat de la noi dinsat, acum in desertul Mojave, pe fata cealalta a pamantului."

In America nu i-a fost usor. A trebuit sa munceasca, sa o iade la zero, dar a facut-o cu placere. "In atatia ani de cand suntaici, nu mi s-a parut niciodata ca sunt mai special. Noi am venitaici cu un handicap. A trebuit sa muncim de doua-trei ori mai taredecat un american ca sa putem sa intram pe piata cu o licenta, cuaccentul asta tampit care nu-mi dispare niciodata, desi incerc savorbesc ca ei. Cand deschid gura, accentul ma tradeaza. Insa ogramada de oameni pe care ii stiu de 20 de ani, m-au vazut o datala treaba si imi dau telefon mie. Am prima sansa intodeauna la unjob. Asta mi se pare cinstit din partea americanilor."

Dupa mai bine de 5 ore de calatorie cu cazanul, ajungemacasa.

In casa lui Ion Petrinca intodeauna sunt romani. Se vorbeste,se manca si se traieste romaneste. In inima Americii, Badiatraieste intr-un mic muzeu romanesc. Are o colectie de mandoline,intre ele tine la loc de cinste o cobza. O socoteste patrimoniunational, i-a adus-o nevasta. Printre straie romanesti siintrumente muzicale sta ascuns si un adevarat arsenal de arme simunitii.

In camaruta muzeu, printre arme si instrumente muzicale, multefamilii de romani au locuit atunci cand au ajuns in America.

In analele romanesti, Ion Petrinca si sotia apar ca tradatoride tara. Nu mai au cetatenie romana. Dar, la mii de kilometri deRomania, familia lui Ion Petrinca traieste autentic romaneste,poate mai romaneste decat multi dintre cei care am ramas aici,pastreaza traditiile, le promoveaza si ii ajuta pe romanii careajung departe de casa. In America, artistul Ion Petrinca esteromanul Badia, un roman cu suflet de taran din inimaMoldovei.