De nu s-ar fi intamplat, povestea din Marele jaf comunist ar fi trebuit inventata. E genul de poveste facuta sa stea pe un ecran (mare sau mic, n-are importanta) si pe care un producator/distribuitor cinic de la Hollywood (stiu, e un pleonasm...) ar vinde-o in doi timpi si trei miscari. Ganditi-va numai: e "rupta din Realitate"; contine un grup de banditi; banditii sunt comunisti; mai tare: banditii sunt evrei; iar acestia sparg Banca Nationala a RPR, in plin comunism autoritar (alt pleonasm...), sunt prinsi, "judecati", condamnati si executati... Detaliu important: sunt executati dupa ce vor fi jucat propriile roluri intr-un film ("documentar") de ordine, disciplina si propaganda! Filmul s-a numit Reconstituirea (... proto-ironic, nu?), a fost regizat de Virgil Calotescu si poate fi vazut, astazi - cum spunea regizorul Marelui jaf comunist, Alexandru Solomon -, ca un "proto-reality show". Combinat cu un "snuff movie": toti protagonistii Reconstituirii sunt morti - au fost omorati...
Dar e putin probabil sa existe - sau sa fi existat - un regizor/scenarist atat de cinic precum regizorii/scenaristi ai Republicii Populare Romane. "Artisti emeriti", cand nu "artisti ai poporului", acestia au ridicat crima de stat la rangul uneia dintre "artele frumoase"; in orice caz, au ridicat-o la rangul de film. Reconstituirea lui Calotescu nu e "Cinema" - e doar propaganda turnata pe pelicula, in scop (care, nu-i asa, scuza mijloacele) didactic. Dar, in didacticismul sau rudimentar, poate suplini un curs scurt de leninism-stalinism (versiunea Beria). Iar paradoxul face ca, astazi, sa avem nevoie de paranteze explicative, de "contextualizari", de analize si eseuri psihodramatice pentru a intelege: un film oarecare, un fals documentar (docu-drama, mai degraba) care inseamna, pentru Istoria Cinema-ului, exact opusul genialelor documentare ale lui Leni Riefenstahl - un asemenea gunoi toxic produs de propaganda comunista trebuie, in 2000-si, sa fie reproiectat pe un ecran (mare), vizionat, comentat... Este - cred - cea mai buna idee a Marelui jaf comunist: Singura care justifica recursul (in sens juridic, aproape) la film pentru a povesti "hold-up"-ul din 1959. Facand aceasta, Solomon asaza, umar la umar, rudele sau prietenii victimelor si calaii - ii pune in "sala de cinema" (de fapt, in aerul "liber" al unui parc muncitoresc din Bucurestii Noi) sa priveasca imaginile acelea; tanarul regizor (inteligent si cultivat) spera sa provoace o psihodrama, refacand scena din Hamlet in care actorii, dirijati de printul Danemarcei, "reconstituie" uciderea Tatalui si provoaca o prise de conscience a Fratelui-ucigas. Numai ca mizanscena nu are efectul scontat, "trezirea constiintei" nu se produce: monstrii comunisti nu au constiinta - au justificari. Acest unhappy ending al micului experiment incercat de Solomon este, poate, mai semnificativ decat lasa sa se intrevada; nu este vorba - doar - despre limitele Filmului ca instrument de investigare si, cum ziceam, de trezire a constiintelor (nu poti "trezi" ceva ce nu exista!); este vorba - mai ales - despre faptul ca, in ciuda experimentului ratat, ramane o urma pe pelicula, iar acea urma este (tot) film. Ba chiar, este Film! Practic, Solomon "rateaza" acolo unde Calotescu reuseste - in a manipula, silind Realitatea sa se muleze dupa un calapod. Conteaza mai putin ca filmul lui Calotescu e toxic iar cel al lui Solomon, terapeutic; propozitia "tare" este ca Arta (arta adevarata) nu poate schimba Realitatea, in timp ce surogatul ei - da! Ce-i drept, prima o poate "schimba" pret de cativa ani - hai, decenii - si in conditii de totala lipsa de libertate. Dar paradoxul ramane, si ar merita investigat (in alt film).
Documentarul lui Alexandru Solomon reprezinta unul din cele mai inteligente filme (documentare si pelicule de fictiune reunite) facute in Romania. Este o investigare a Istoriei facuta cu "armele" Filmului - un fel de imagine contra imagine. Din aceasta confruntare, spectatorul nu are decat de castigat. Nu-l ratati!
Marele jaf comunist, un film de Alexandru Solomon. Documentar. Productie Romania-Franta-Germania-Marea Britanie 2004. 75 min.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
