Această artistă depăşeşte practic genul lirico-dramatic, pentrucă ceea ce are de spus se plasează în zona plină de prospeţime şide neprevăzut a ideii. De fapt nu este greu de imaginat care estesecretul. El este deţinut de fapt de foarte mulţi dintre noi, darcel mai adesea nedezvăluit. Ca şi în cazul Ruxandrei Donose, pelângă inefabilul talent, este vorba despre forma cea maistimulativă a unei permanente nemulţumiri de sine în caleaatingerii unui ideal care este şi el schimbător la rândul său.
La modul în care timbrul vocal atât de personal şi atât de plinde substanţă, de calitate şi de ardenţă, fără nici o scădere, afost condus în fraze muzicale largi, la felul în care rostireacuvântului înţeles până în ultimul rând a transmis emoţie şi lamaniera în care toate acestea au fost susţinute de ritmul şiamplitudinea sugestiei dramatice nu putem vorbi doar despre osimplă interpretare sau despre o anume analiză în funcţie derepertoriu.
Pentru conformitate trebuie menţionat că recitalul a fostîmpărţit în două părţi. Prima a fost dedicată unei selecţii depiese româneşti aparţinând compozitorilor Vasile Donose, FeliciaDonceanu, Dan Dediu şi Şerban Nichifor, iar partea a doua creaţieiromantice, cuprinzând ciclul "Frauenliebe und Leben", op. 42("Dragoste şi viaţă de femeie") de Robert Schumann şi Gustav Mahler- selecţiuni din ciclul "Des Knaben Wunderhorn" ("Cornul fermecatal băiatului"). Oricum, concluzia celor aflaţi în sala de concert afost aceea că la acest moment Ruxandra Donose poate subjugapublicul, emoţional şi intelectual, indiferent de repertoriulabordat.
În sala Ateneului Român se găsea, din păcate, un public preapuţin numeros, din care totuşi se distingea un grup compact deturişti spanioli, cărora repertoriul românesc le-a răpit atenţia -la propriu, i-am urmărit - prin, ethos-ul unic creat şi transmisatât de personal, de fermecător şi de româneşte de Ruxandra Donose.Sunt multe gândurile care vin de obicei după o astfel de întâlnire.Dar dintre ele se detaşează pe de o parte cele de părere de rău căo astfel de valoare artistică ce îşi asumă cu excelenţă românitateanu face parte din setul de valori spirituale asumate de cei maimulţi dintre noi, iar pe de altă parte cele de admiraţie.
O admiraţie care trebuie sa treacă peste superficiala aprecierea actului scenic şi să înconjoare o natură artistică unică.Ruxandra Donose este o luptătoare motivată de resorturi adânci,rareori de găsit chiar şi printre cei mai buni dintre noi.
VIRGIL OPRINA (n. 1964) lucrează ca operator imagine deteleviziune din 1990 şi este jurnalist free-lancer de televiziuneşi corespondent Thompson Reuters din 1996. Absolvent alUniversităţii Naţionale de Muzică are de asemenea şi un master înmuzicologie, fiind în prezent doctorand la aceeaşi facultate. Scriecritică muzicală din 1995 adunând sute de articole publicate înreviste sau secţiuni culturale ale cotidianelor din România, pesite-uri culturale, îmbinând activitatea publicistică şi derealizator de documentare, reportaje şi corespondenţe deteleviziune, cu aceea de interpret de muzică contemporană saublues.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
