Printre multele etimologii care au încercat să explice originea denumirii Bucureştilor a fost şi aceea după care ea s-ar trage din cuvântul "bucurie". Desigur, explicaţia este fantezistă, dar merită reţinută pentru că se referă şi la atmosfera specifică oraşului încă de la începuturile sale, acesta putând fi caracterizat ca spaţiu urban vesel, ai cărui locuitori ştiau să petreacă, să se bucure de viaţă, în ciuda împrejurărilor nu întotdeauna prielnice.
Crăciunul şi Paştele
Într-adevăr, chiar în Evul de mijloc, martori, călători străini au remarcat mulţimea şi amploarea obiceiurilor, sărbătorilor care erau ţinute de locuitorii oraşului, de la boieri la săracii mahalalelor, de la "vlădică la opincă", dacă ar fi să ne referim doar la mărturiile din însemnările lui Antonio Maria del Chiaro, care a fost, la cumpăna dintre secolele XVII-XVIII, secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, intitulate semnificativ Revoluţiile Valahiei. Mai departe, de exemplu, nu există istorie a oraşului, de la Ionescu Gion la George Potra, care să nu conţină capitole despre "sărbătorile oraşului".
Cele mai multe dintre obiceiurile care prilejuiau ample sărbători ţineau de calendarul religios, dar în ele au pătruns şi influenţe din cel popular, uneori provenind şi din alte provincii. Astfel, de Crăciun, erau respectate prescripţiile şi riturile religioase, dar şi altele mai noi la vremea aceea, cum era bradul împodobit care, după ce a apărut în special la casele "nemţilor", a pătruns şi în acelea ale bucureştenilor mai avuţi, dar şi ale oamenilor simpli, astfel încât se părea că acest obicei este "de când lumea".
Desigur, casele tuturor bucureştenilor trebuiau, în Ajunul Crăciunului, să "strălucească" de curăţenie, iar întreg oraşul răsuna, în afară de cântecele colindătorilor, de acelea ale corurilor, între care, ca să ne referim la perioada interbelică, mai renumite erau cele ale Mitropoliei, ale bisericii Domniţa Bălaşa şi ale Operei. Primul popas era făcut la Palatul Regal. Cu vremea, "tehnica modernă" şi-a făcut loc şi în acest domeniu: la Librăria Cartea Românească, pe Bulevardul Elisabeta, într-o vitrină, se instala cu 10 zile înainte de sărbătoare, un "Moş Crăciun", care, cu ajutorul unui microfon şi al unui difuzor, "conversa" cu copii de pe trotuar.
Cu acest prilej, se umbla cu Vicleimul sau Irozii, un obicei practicat în numeroase zone ale ţării. Au mai existat o serie de obiceiuri, destul de violente, cum au fost "Tărbăceala Câinilor" sau "Jocul Cucilor", de Lăsatul Secului, care au fost însă interzise de autorităţi.
Paştele prilejuia de asemenea o serie de obiceiuri ţinute cu sfinţenie, care făceau ca, în noaptea de Înviere, tot oraşul să răsune de slujbele de la biserici, ţinute, de cele mai multe ori, afară. De asemenea, străzile sale erau împodobit de "luminile" pe care credincioşii le aduceau acasă. În ziua de Paşte, oraşul de însufleţea de alaiurile locuitorilor care mergeau să-şi viziteze rudele, dar şi de "adunările" de la Şosea, din Cişmigiu sau din grădinile "populare" ale localurilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
