Istoricii literari au evocat, zâmbind subţire, mantia albă cucare se înfăşura Ion Heliade Rădulescu înainte de a apărea în faţamulţimii. Atitudinea lui teatrală nu era însă cu totul străină deromantismul secolului nouăsprezece, secol în care Eminescu însuşi,cu desăvârşitul lui bun-gust, declama: "Pururi tânăr, înfăşurat înmanta-mi,/ Ochii mei înălţam la steaua/ Singurătăţii..."
Dumitru Ignat, autorul unui volum de versuri, "Astfel", apărutla începutul secolului douăzeci şi unu, îşi aruncă şi el pe umeri,însă în total dezacord cu spiritul vremii lui, mantia albă a pozeide erou romantic. Grandilocvent şi narcisist, dar simulândumilinţa, într-o metrică împiedicată, de inspiraţieexterior-argheziană, el vorbeşte la nesfârşit despre sine, despredestinul lui de individ excepţional, despre singurătatea la care îlcondamnă acest destin.
"Eu şi restul lumii" - aşa s-ar fi putut intitula cartea, carecuprinde o selecţie din volumele autorului apărute pe parcursul atrei decenii. Dumitru Ignat evidenţiază mereu faptul că este cutotul şi cu totul altfel decât oamenii obişnuiţi. Fiecarepropoziţie musteşte de mândria de a fi unic.
"De vreme rea, mi-a fost adăpost/ firida unui gând;/ păsuiamlucrurile, să capete rost,/ deodată sau pe rând.// Printr-o ciudatăalchimie,/ ce a fost obscur s-a făcut pământ;/ toţi şi-au primitpartea; doar mie/ nu mi s-a spus cine sunt."
După cum se vede, pentru a-şi etala unicitatea, poetul deplângefaptul că lui şi numai nu i s-a spus cine este. Dacă ar fi fost şiun critic literar pe acolo, poate că i-ar fi spus!
Dumitru Ignat practică un cult al propriului său eu. Seadmiră, se compătimeşte, îşi proclamă soarta de ales,făcând, totuşi, paradă de modestie:
"Din obişnuinţă proastă şi veche,/ fac lucrurile pe jumătate/ori le las nepereche./.../ Şi eu rămân în memoria lor/ (de mă vor)/un pe-jumătate-nţeles./ Un eres."
La un moment el se visează nici mai mult, nici mai puţin decâtfaraon:
"Închis în piramidă, bine îmbălsămat,/ aş putea şi eu aşteptacâteva secole/ sosirea hoţilor de morminte."
Iar altădată se repezintă pe sine ca pe un... câmp (în sensul pecare îl are acest cuvânt în fizică):
"Dilatata clipă a vieţii/ nu mă încape.// Sunt ceva mai mult/decât un fragment/ de tactil şi de previzibil.// Poate un fel decâmp,/ câmpul dumitruignat din familia/ interacţiuniloruniversale".
Înafară de câmpul gravitaţional, de câmpul electromagnetic,avem, aşadar, şi câmpul dumitruignat. Iar eu, care l-am descoperit,ar trebui să primesc Premiul Nobel pentru fizică.
ALEX. ŞTEFĂNESCU. Critic şi istoric literar, prozator,dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6noiembrie 1947. Autor a 15 cărţi, dintre care a avut un mare ecou"Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000", apărută în2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro şi contra, a fostrăsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei).Emisiunea "Un metru cub de cultură" difuzată de Realitatea TV i-aadus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune,"Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex.Ştefănescu" - Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.
Noua sa adresă poştală este: Bucureşti, O.P. 22, c.p. 22. Ceaelectronică este alex2108145@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
