La Recycle Nest, CiprianPaleologu ambalează idei şi vin. Ideile sunt ale lui, vinulaparţine companiei Carl Reh Winery - Crama Oprişor (care, intr-unproiect proaspăt pentru România, a construit, impreună cuPaleologu, sticlele de vin de tip collector "Cutia Paleologu",adică "o ediţie limitată de vinuri ansamblată in 33 deCutii-Ciocan, numerotate şi inseriate, purtând etichete" cuimagini ale incubilor din etapele anterioare ale Proiectului UMAN,articulat de ani buni de către artist). Cărările proiectului par căse bifurcă: intr-o parte, te duc spre un luminiş sacru, unde foiescsimbolurile inalte, rigoarea ideilor şi ambiţia construcţieiartistice, in cealaltă - ne trezim intr-un spaţiu de o cu totulaltă factură, care foloseşte mirajul profan al publicităţii. Atâtdoar că această publicitate de esenţă modernă aplică, aici,străvechile principii ale magiei: invocaţia unor spirite (imaginile"istorice" ale paleo-omuleţilor), repetiţia incantatorie,ritualurile seducţiei şi jocul cu misterul. "Traumatic area - CutiaPaleologu" (deschisă la Recycle Nest intre 18 martie şi 13 maia.c., şi care obligă la parcurgerea a şase plus unu episoadeplastice - "Bunavestire", "Ridicarea din Mormânt", "Treimea -Judecata de apoi", "Crucificarea", "Cina cea de taină", "Infernul",plus al şaptelea (+1): "Cutia Paleologu") reuşeşte astfel săse expună, să iasă pe piaţă şi să-şi facă, in acelaşi timp, oreclamă şuierătoare. Artă plastică şi marketing la pachet, intr-unraport subtil, cu o ţesătură de semnificaţii care transgreseazăatât arta cât şi marketingul.
Ciprian Paleologu este,probabil, unul dintre cei mai coerenţi şi mai tenace tineri artiştiromâni ai momentului. Are, la cei 34 de ani ai săi, 9 expoziţiipersonale, dintre care şase sunt trepte ale proiectului său "de-oviaţă", UMAN (cu următoarele escale: 2000 - personală in cadrulexpoziţiei "Master 2000" a absolvenţilor Studiilor Aprofundate aiUniversităţii de Arte Bucureşti, Galeria Artexpo, etaj 3-4, TeatrulNaţional, Bucureşti, prima etapă a proiectului UMAN; 2002 -Expoziţia "Decăderea", Galeria Orizont, Bucureşti, 2004 - "NilMedivm Est", Galeria Apollo, Bucureşti; 2006 - "Oriunde eNicăieri", Galeria Simeza, Bucureşti; 2008 - "Pre traumaticarea - Compelle Interare", Galeria Luchian 12, Bucureşti; 2008 - "Pre traumatic area - Do you need a hero?", Galeria Iuliu Valaori1, Bucureşti; 2010 - Expoziţia "Traumatic area - Do you need ahero?", Galeria Recycle Nest, Bucureşti). Urmează, dacă e să neluăm după inspăimântătoarele sale declaraţii (le spun aşa pentrucă, in multe biografii artistice, eşafodajele ample au devenitsângeroase eşafoduri pentru propriul spirit al artiştilor carele-au conceput, dar şi gândindu-mă la vorbele simple ale JohnSloane: "Slavă Domnului că n-am cunoscut niciodată succesul inaintede cincizeci de ani"), incă 18 panouri. Norocul lui Paleologu, inaceastă excursie homerică, este insă nu numai talentul său (custenice resurse de inventivitate şi capacităţi de metamorfoză), cişi o arguţie dublată de multă şi salvatoare autoironie şiinteligenţă. In sprijinul acestor ultime calităţi, il voi cita peartist care, in catalogul care insoţeşte expoziţia, spune, subforma unei scrisori către sine, următoarele: "Mare minune dacă nu osă te trezeşti intr-o dimineaţă a umanităţii săltat şi pus inborcane cu eticheta: omu' cu proiectu' lu' peşte. Totuşi, să nu aipace până nu o să verifici toate arcurile, şuruburile, pistoaneleşi rezervoarele acestei mari instalaţii pe care o pui la cale. Spera te convinge că e funcţională, iar dacă nu te vei ridica deasupralumii cu ea ca să presari polen spre a face oamenii să strănute şisă le iasă aerul stătut din cap, măcar să poţi fugi undeva cudânsa." Finalul adună in cuvinte ceea ce autorul obişnuia săcomunice prin forţa primitivă, eruptivă a intruchipărilor saleplastice, a omuleţilor săi dezumanizaţi: "…Undeva unde pista deaterizare să aibe trei metri: unul pentru tine şi ai tăi, unulpentru cugetare şi unul pentru Dumnezeu. Ultimul metru să ilimparţi in milimetri."
Dar dacă, până la urmă,funcţionarea agregatului se va dovedi depăşită de vremuri? Dacă, lasfârşitul sfârşitului, instalaţia va gâfâi? Cred că zăbava aceea pecare autorul insuşi ne-o recomanda in faţa sacrului (impărţirea inmilimteri) va reuşi să-i salveze toată truda. Contemplându-i atent,milimetric, şurubăria, articulaţiile minuţioase şi pistoanele bineunse, vom fi recompensaţi cu asupra de măsură. Cumva ca in faţamăşinăriilor leonardeşti, care te pot copleşi prin zvelteţea linieicu care au fost desenate şi prin limpezimea inovatoare a formelor,indemnându-te uneori să uiţi că au fost făcute săzboare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
