In rulota lui Parava e oarecum liniste. Verbina disparuse, ca de obicei, nimeni nu stie cand si cum. Anticarul zacea chircit langa aragaz, doborat de vinul de smochine adus de Veronica, ea de mult sforaind in sacul ei de dormit, afara intre straturile de ceapa. Se aude in surdina vocea anonimului care insoteste imagini dintr-un foarte vechi film-pirat, dupa un roman de Henry Miller, tiparit postum, o afacere ilegala, anii ''40, pe cand, intors in Statele Unite, Miller facea foame la Los Angeles si scria, contra un dolar pagina, cartea asta.
Imaginile nu au nicio legatura cu lectura celui nevazut pe micul ecran. Fara indoiala, el citeste un text. Voce exersata, poate un actor. Atent la lector, febril, Parava cauta si alege, dintr-un loc tinut sub cheie, un inel cu piatra verde. Cum ar insuruba o piulita, il face sa intre pe aratatorul de la mana stanga.
Stan la targ.
Ulita mare. Negustori, marfuri, pravalii. Lume colorata. Marfuri de toate soiurile, tocmeala, carciuma, adalmasul, povestile.
Stan intra in pravalia ingusta si intunecoasa. Pe dinafara totul pare un cotet murdar. Coboara cateva trepte tocite de piatra, deschide usa. Suna clopotelul atarnat in pragul de sus. Cand te-ai obisnuit cu semiobscuritatea, vezi bine total. bogatii multe adunate la un loc. matasuri fosnitoare, stofe grele, panzeturi cu licar de zapada inghetata. Negustorul vine din fundul pravaliei. Acolo este o usa cu geamuri, care da intr-o incapere luminoasa si, intre ea si pravalie, un fel de vestibul probabil ca luminator interior in tavan. In pravalie, pe peretele din fund, in stanga, o lampa mare cu petrol, agatata in carlig, oglinda ovala reflecta flacara ca un varf de dalta foarte lata si ascutita.
Negustorul apare prin usa din fund. Are o tichie neagra pe cap. E batran dar voinic. Peste camasa alba poarta o vesta neagra garnisita cu matase tot neagra. Cam roasa, tocita dar buna de purtat. Perciunii lungi, sunt suri ca si barba scurta, neingrijita, incalcita. Ochii ii rad veseli. Se cunoaste cu Stan. Conversatie. Jupanul Levi intreaba de sanatate, de gospodarie. Cum merge carausia, mai face si alta negustorie? Merge si asta bine? Vrea badea Stan cumva bani cu imprumut? Noemina, Noemina striga batranul Levi. Apare o femeie tanara. Ea il priveste pe ascuns, mai mult decat cu simpatie, pe Stan... Poate badea Stan vrea un pahar cu vin? sau un ceai? sau o cafea? Nimic? Bine atunci, copila, ada pe toate cate am spus: o carafa cu vin rosu, dulceata de trandafiri, cafea neagra amara si un ceai rusesc sa-l bem cu zahar in gura. Cine vrea sa-l bea asa. Eu beau fara. Grabeste-te, suntem in intarziere. Femeia tanara iese.
Isi mai aduce aminte Stan de fata cu cosite groase si negre care a fost ea mai de mult? Cand Stan lucra la caramidarie si a carat caramizi pentru casa pe care Levi a ridicat-o in targ, mai la deal sub padure? Fetita de atunci a crescut, s-a maritat, barbatul ei a murit peste un an si ea a ramas vaduva tanara si, uite, a inceput sa se ofileasca. Baga de seama Stan cum a inceput, vai, asa devreme toamna, si nimeni nu poate sa opreasca asta? Poate sa o intarzie, dar asta numai un barbat asezat si care cunoaste bine viata si rosturile ei - da, da... Au fost atatia, dar fata n-a vrut s-auda. Fata!? E femeie in toata legea, si curand, curand va fi o femeie in varsta dupa ce a fost atata vreme o vaduva tanara. Ei, da... Stan ce face? Cui lasa averea lui ca este, este, el, batranul Levi aude, stie, pricepe... Nu are de gand sa se insoare, sa faca si el copii, sa se bucure de munca ei?...
Stan riposteaza cu intortochierile lui obisnuite, cu umor si ironie fata de sine mai ales. Ce pacat, ce pacat ca atatea lucruri ne despart, ce prostie, dar lasa, sunt multe altele mai importante care ne despart, ce prostie, dar lasa, sunt multe altele mai importante care ne apropie... Si Noemina o sa-si gaseasca pana la urma ursita ei, si Stan pe a lui. De sus, Dumnezeu vegheaza si nu uita pe nimeni daca a pacatuit dupa cum si noi aici pe pamant, daca primim o palma, trebuie sa dam doua inapoi... Si daca nu primesti nimica? intreaba Stan. Rad amandoi.
Au fost aduse in tacere toate cele cerute. Stan bea vin rosu dintr-un pahar de sticla groasa si aurie.
Da, treburile ii merg bine. Foarte bine, mai ales de cand se ajuta de un om de pripas, dar omul asta s-a dovedit indemanatec si cu noroc la casa cui il are. Stan ar vrea sa-i cumpere un rand de haine de duminica, fiindca el se poarta imbracat nemteste - si unul de toata ziua, si ce mai trebuie pe dedesupt, camasi, izmene.
Are si masurile lui si dupa ce ia ce-i de luat dela jupan Levi - stofa si panza, se duce la croitor, iar nevasta croitorului va croi camasile si izmenele. Nu-i bine asa? - Vreau sa-l omenesc pe Chirica, sa-i fac un dar la care acela nu se asteapta... - Cum il cheama? Chirica! Chirica!?... Parca cam tot asa il chema si pe flacaul acela cam pirpiriu, ager si ascultator care pana la urma a dat foc ratesului pe care-l arendase Haim... la Vadu Turcului? Da, asa il chema, batranul Levi isi aminteste bine si l-a cunoscut si pe acel Chirica. Au ars toti ca soarecii. Dar cu trei seri mai inainte il vazusem. Il lauda pe sluga lui, Chirica, asa ceva nu mai avusese el niciodata, harnic, si priceput si cu noroc la casa unde sta...
- Dar de unde stii, jupane ca el a dat foc? Sunt urme, au fost dovezi?
- Ah, ce intrebare, ce intrebare... Urme! Ce fel de urme daca totul s-a facut scrum si n-a ramas nici macar o grinda afumata, si nici o faptura vie din cate erau acolo. Dar eu stiu! N-am nevoie de nicio dovada. Cand Haim si-a dat duhul in flacari m-a strigat. Eu dormeam, in casa mea de aici din targ, unde stii. M-am trezit. Nu m-am miscat din asternut. Nici n-am deschis ochii. Si asa am vazut tot. Cum acel Chirica, dupa ce au adormit bustean cu totii, a mers in odaia cu usa ferecata unde Haim isi tinea banii si giuvaerurile. Avea destule, Dumnezeu sa-l odihneasca. Era lacom la avere si zgarcit. Un vandut, asta era Haim. Pe mine, prietenul lui, m-a jefuit si m-a inselat. Dar il iubeam. Am inchis ochii si-am vazut. Omul lui de incredere a descuiat cutia de fier zidita in perete. Si n-a luat de acolo nimic. Nimic, afara de un inel cu piatra verde.
A iesit, a incuiat usa. Dupa care a stropit pe unde trebuia cu gaz, a pus paie si a dat foc, din mai multe laturi, dupa ce a incuiat toate usile si la grajduri, la cotete, peste tot locul. Ardea intr-o singura flacara mare totul, cum ai aprinde o caldare plina cu rasina. Ardea... Chirica, statea cocotat pe ghizdul fantanii. In mana tinea o plasa moale si elastica, ochiuri marunte, atarna de mana lui ca un norisor verzui. Cand m-a strigat Haim, si m-am trezit, argatul a auzit el ceva, a ciulit urechile, dar el avea atunci o treaba mai importanta. Cand Haim n-a mai putut striga, cand l-au inghitit de tot flacarile, am vazut sufletul lui ca un porumbel alb iesind dintre flacari, alb, alb fara sa-l atinga nici fum nici flacara, cu toate ca Haim a fost asa un mare pacatos. Dar Chirica a aruncat plasa si a prins porumbelul si l-a bagat in traista.
Si asa s-a intamplat si cu ceilalti, nevasta si cei trei feciori ai lui Haim. Dumnezeu sa-i odihneasca semanau leit tatalui lor si se straduiau sa-l intreaca, aveau timp, erau inca asa tineri, sarmanii. Iar nevasta-sa n-a apucat sa deschida ochii, sa vada ceva, s-a topit in somn, fara sa suspine. Crezi c-a iertat-o cel de pe fantana? A luat-o si pe ea... Eh, dar poate te grabesti...
In timp ce vorbea, batranul a taiat, a masurat, a facut pachete, a socotit. Sa le poarte sanatos argatul dumitale. Poate nu-i decat o potrivire intamplatoare de nume. Si daca te gandesti, nici n-are cum sa fie. Parca pe cati evrei nu-i cheama Enoh sau Haim si pe cati crestini Ion sau Gheorghe sau Stan...
Mergi sanatos. Si cand mai treci prin targ nu cumva sa-l ocolesti pe batranul cu un picior in groapa Levi. Si daca te gandesti la vreo afacere, da-mi de stire. Cu bine, numai sanatate s-avem, ca belele curg...
Stan pleaca, condus de batran.
Prin dreptul usii cu geamuri din fundul pravaliei, de mai multe ori a trecut, dintr-o parte in alta, femeia tanara.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
