Michel Vâlsan
Islamul şi funcţiunea lui Rene Guenon
Editura Herald
Cuvânt-înainte de Abd Ar-Razzaq Yahya (Charles-Andre Gilis).Traducere din limba franceză de Teodoru Ghiondea. Cartea apare încolecţia Philosophia perennis, coorodonată de acelaşiTeodoru Ghiondea, împreună cu Florin Mihăescu. Pe site-ul editurii,traducătorul îl prezintă pe autor în termeni cât se poate deelogioşi. "Mihail Vâlsan (1907-1974) este, în mod cert, una dinpersonalităţile cele mai importante ale secolului XX, care i-auscris istoria <<discretă>>, fundamentală şi exemplarădin punct de vedere tradiţional, alături de marele sau mentor ReneGuenon şi de ilustrul său prieten Vasile Lovinescu. M. Vâlsan aînscris definitiv contribuţia românească în domeniul exegezeispirituale de natură esoterică islamică, în plan european - şi nunumai - prin excelenţă şi incontestabilă autoritate. Recunoscut cao voce de primă mărime, atât de mediile sufite europene, cât şi decele islamice de pretutindeni, s-a remarcat, înainte de toate, cainiţiatorul studiilor akbariene moderne. Urmând în tinereţecursurile de logică şi metafizică ale lui Nae Ionescu, interesat de<<fenomenul Maglavit>> (1935) şi informându-l pe R.Guenon în legătură cu acesta, ajunge la Paris în 1936, unde intrăîn contact cu spiritualitatea sufită, apoi, in 1938, ocupă funcţiade consilier financiar al Consulatului României; foarte curând vapărăsi orice preocupare legată de viaţa publică, precum şi România.Legăturile sale cu Elveţia erau deja strânse, prin primireainiţierii în ramura alawită din partea lui Fr. Schuon, de care sedesparte definitiv, devenind <<independent>> la fineleanului 1950. Mihail Vâlsan a fost un mare maestru spiritual,remarcându-se printr-o practică spirituală de o puritate şi de origoare ce depăşesc puterea de înţelegere a oricărei exegezeexterioare. Grupul pe care l-a format şi condus mai multe deceniis-a impus de mult timp în sfera exegezei sufite prin traduceriimpecabile ale operelor principalilor maeştri ai spiritualităţiisufite. M. Vâlsan s-a remarcat mai întâi in calitate decolaborator, apoi la conducerea revistei EtudesTraditionnelles (între 1960 şi 1974) : peste cincizeci dearticole cuprinzând teme strâns legate de opera şi funcţiunea luiRene Guenon, traduceri adnotate - adevarate şi unice exegeze - aleunor importante scrieri sufite (de autori de excepţie: Ibn 'Arabi,al-Qashani, al-Qunawi şi altii), texte pe teme diverse; de asemeneaun studiu introductiv de o importanţă deosebită, la volumul postuma lui R. Guenon: Simbolurile fundamentale ale Stiinteisacre."
"Mulţi au fost mirati - scrie M. Vâlsan - când au aflat că ReneGuenon a fost musulman. În cărţile sale nimic nu indică un atarerataşament tradiţional, precum şi locul pe care islamul îl ocupă înopera sa, în comparaţie cu cel al hinduismului şi al taoismului, unloc destul de restrâns, în pofida frecventelor referiri lametafizica şi esoterismul islamic. Astfel că unii s-au întrebatdacă ar putea exista un acord între perspectiva sa doctrinară şipoziţia sa tradiţională personală. Alţii au mers până la aconsidera că învăţătura sa metafizică şi intelectuală nu ar puteafi considerată compatibilă cu doctrina islamică.... Astfel că noicredem util să facem câteva precizări si puneri la punct." Carteadezvoltă toate aceste puneri la punct.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
