Aleph Story

ALEPH STORY: Cât mai muncim de acasă? O discuţie cu Dana Ciriperu, redactor-şef adjunct ZF şi Ioana Răduca, head of content Aleph News

22.01.2021, 18:15 591

ZF şi Aleph News, cel mai nou post de televiziune din România, vor avea în fiecare zi de la ora 18.00 pe zf.ro şi pagina de Facebook a ZF o discuţie legată de unul dintre subiectele importante ale zilei, indiferent că este politic, social, cultural, economic sau de business.

O discuţie cu Dana Ciriperu, redactor-şef adjunct ZF, şi Ioana Răduca, head of content Aleph News – ŞTIU.

Dana Ciriperu: Companiile din outsourcing spun răspicat că cel puţin în prima jumătate a anului telemunca va continua la fel cum s-a întâmplat şi în 2020. Sunt deja din ce în ce mai multe firme care spun că termenul în care angajaţii vor lucra de acasă, poate să meargă chiar până la finalul anului, în funcţie de rezultatele campaniei de vaccinare.

Ioana Răduca: Dacă suprapunem toate studiile făcute, toate estimările din acestă perioadă, reiese că undeva în jur de 25% dintre angajaţii din România vor rămâne până la finalul anului în sistem de telemuncă.

Dana Ciriperu: Cei din outsourcing spuneau că 48% dintre companii vorbesc despre un regim hibrid. În care să combine telemunca cu varianta mersului la birou .În contextul ăsta firmele spun că îşi păstrează spaţiile de birouri, ceea ce este o veste îmbucurătoare pentru o piaţă care tremură destul de mult la început de an. Care sunt avantajele pe care le au angajaţii, într-un sistem de muncă hibrid?

Ioana Răduca: Depinde de cine asculţi. Dacă ne întoarcem din nou la estimări, la studiile de piaţă, rezultatele sunt întotdeauna contradictorii. De ce? Pentru că depinde  de industrie. Există şi în România la fel ca şi în celelalte ţări, o mulţime de oameni care consideră că munca de acasă este extrem de confortabilă, cu toate că presupune uneori un număr mai mare de ore lucrate decât atunci când eşţi la birou. Dar există şi o parte a angajaţilor care consideră că munca de acasă nu este cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla în viaţă, în sensul în care ţi se amestecă între un mod total neplăcut viaţa de familie cu munca, cu jobul. Şi de asemenea este foarte complicat să te rupi de colegii de birou şi să comunici exclusiv pe mail, pe telefon, prin Zoom cu ei. Depinde de foarte mulţi factori. Lucrurile sunt mai sensibile decât aceste estimări care arată că un sfert din angajaţi vor lucra aşa, un sfert a lucrează în sistem hibrid, iar cei rămăşi lucrează în versiune clasică de la birou. În sensul în care vorbim şi de industrii diferite, dar şi de generaţii diferite. Cred că este foarte important să ne gândim la faptul că trăim o perioada în care două generaţii care nu au nimic de a face una cu cealaltă şi ma refer aici la y şi z în care ne înscriem şi noi. Generaţia această Z cea digitală care pune o presiune suplimentară pe angajatori. Sunt două generaţii care sunt în plină activitate care au pretenţii foarte mari, dar viziuni total diferite şi care au fost schimbată de pandemie în moduri total neaşteptate. Vorbim de oameni mai tineri de pe piaţă muncii, care nu au avut o problema pentru că s-au născut cu smartphone-ul în mâna. Să se adapteze la toată această nebunie, să treacă direct din lumea reală într-un Zoom şi să consideră asta ca fiind ceva natural şi atunci în cazul lor este mult mai simplu să lucreze de acasă. Am văzut, este deja o obişnuinţă să îţi închiriezi o casă undeva în afara oraşului în care locuiai, să-ţi găseşti liniştea şi să-ti faci jobul de acolo. Sau în anumite situaţii, ştiţi foarte bine şi voi la ZF, le-aţi prezentat, să îţi faci bagajele, să pleci într -o insula tropicală şi să lucrezi dacă jobul îţi permite chiar de acolo. Pe când, cei din generaţia noastră sunt un pic mai responsabil sau cel puţin aşa sunt descrişi şi au nevoie de lucrul în echipă, să simtă că fac treaba aşa cum trebuie.

Dana Ciriperu: Apropo de generaţii şi de ce spuneai tu, fix asta arată şi angajatorii. Tocmai cei din generaţia foarte tânără 20- 24 de ani, mai ales dacă se află la primul job, acolo cumva telemunca nu rezolva foarte multe probleme, pentru că fiind primul job, fiind într-o echipă, nevoia de a cunoaşte colegii, de a relaţiona mult mai aproape cu şefii, e mult mai mare decât în cazul nostru care suntem unii dintre noi vechi în companii, de câte un deceniu.

Ioana Răduca: Cred că aici sunt două explicaţii. Prima care ţine de angajatori care o recunosc deschis, nu mai au disponibilitatea de a lua oameni foarte tineri şi de ai angaja, pentru că este foarte complicat să le faci training la distanţă sau să le faci trening cu jumătate de echipa. M-aş reîntoarcere la descrierea acestora generaţii. Una dintre trăsăturile pe care nu o definesc eu şi cei care se ocupă cu asta, specialişţii din domeniu, a generaţiei z, a celor născuţi după 1995 este aceea că sunt mult mai depresivi, în comparaţie cu celelalte generaţii şi că au nevoie de mai multă atenţie, de mai multă îngrijire decât ceilalţi. Şi atunci este firesc să fie cumva mai dificil de lucrat cu astfel de oameni, în condiţiile în care de la distanţă e mai greu să tii un om în braţe chiar şi metaforic.

Dana Ciriperu: Da aşa e şi nevoia de feedback în cazul generaţiilor tinere, aflată la început de drum e foarte importantă. Contează aprecierea dar şi o vorbă spusă, nu scrisă prin intermediul platformelor de comunicare online, cumva este mult mai importantă pentru ei. Revenind la joburi şi la piaţă muncii. Tot companiile spun că ce s-a văzut în 2020 a fost o mai mare retenţie a personalului în companii şi asta cred că se va păstra şi în 2021.

Ioana Răduca: Categoric, răspunsul meu ar fi da, din două motive foarte simple. În primul rând angajatorii vor fi mult mai atenţi la oameni, perioada aceea în care angajatorii spuneau sunt 100 la poartă că ţine, a cam trecut. Şi atunci în momentul în care au oameni bine pregătiţi oameni pe care ştiu că să pot baza în orice circumstanţe, mai ales după ce ai trecut cu ei un an extrem de dificil aşa cum a fost anul 2020, nu îi mai laşi aşa de uşor să plece. Şi 2 se pune aceeaşi problema şi din punct de vedere al angajatului. Într -un climat atât de imprevizibil că cel în care trăim de o vreme încoace. E mai complicat să te gândeşti că te-ai putea reinventa viaţă de la 0 peste noapte Pentru că nici tu nu ştii la ce să te aştepţi, pe ce să te bazezi şi este foarte important şi ce ai acasă. Cine este la început de drum cu siguranţă este mult mai flexib, dar oamenii maturi din piaţă muncii, nu îşi mai permit să facă hai rapuri, pe care poate le-ar fi făcut mai uşor cu un an în urmă.

Dana Ciriperu: Sistemul ăsta hibrid de care vorbesc companiile acum, combină telemunca pe de o parte cu muncă de la birou pe de altă parte. Crezi că asta e reţeta? Pe acest tip de sistem vom merge şi în continuare? Acolo în industriile unde se poate realiza acest lucru, aşa cum ai spus tu. Nu o să putem face asta în producţia de maşini.

Ioana Răduca: Eu cred că şi dacă nu vrem o să lucrăm aşa. Boala încă există printre noi, din păcate unii dintre colegii noştri au acest virus şi atunci asta se întâmplă în mod automat, în sensul în care unii se îmbolnăvesc stau acasă şi lucrează de acasă. Cei care au fost contactii lor, automat trebuie să lucreze de acasă. Şi angajatorii care nu iau această varianta în calcul, cumva nu pot face altfel. Asta le dictează perioada în care trăim şi care din păcate nu se şterge nici într-o luna, nici în două. Dacă îi ascultăm pe medici va mai dura ceva, până în toamna cam aşa o să fie.

Dana Ciriperu: Aşa merge, mai ales că toată lumea aşteaptă rezultatele campaniei de vaccinare. Intrăm aici într-o discuţie care are un teren mlăştinos. Nu există niciun rezultat pe care o să-l poţi anticipa.

Ioana Răduca: Dacă te uiţi la israelieni, da, ai rezultate acolo. Cifrele sunt foarte clare, dacă ne uităm ce se întâmplă la noi, încă mai avem necunoscuta pe masă.

Dana Ciriperu: Le aşezăm din mers, aşa cum am făcut de fiecare dată. Chiar vorbeam astăzi, apropo de vaccinare, nu vedem  rostul celor câteva sute de centre de vaccinare care trebuie puse la punct, până la 15 ianuarie. Cred că jumătate în momentul de faţă sunt goale.

Ioana Răduca: Explicaţia oficială a fost aceea că aveai nevoie de toate aceste centre, că să te asiguri că tot personalul medical sau auxiliar din sănătate să va vaccina foarte repede, într-o prima faza. Nimeni dintre cei care coordonează această campanie de imunizare, de ce dacă tot avem acele centre făcute, pentru etapă  a două a trebuit să le închizi, că să deschizi altele noi. Dar ştii că aşa e treaba ta românească, specific românească, dacă ceva merge foarte bine ai grijă să strici că să meargă foarte prost.

Dana Ciriperu: Poate tocmai de asta companiile merg pe acest scenariu hibrid şi afirmă în mod public, pentru că nu se aşteaptă la rezultat o senzaţională într-o perioada scurtă de timp. Aşa şi-au pregătit inclusiv angajaţii prin semnarea unor contracte, acte adiţionale la contractele de muncă, pentru a fi pregătiţi pentru muncă de acasă.

Ioana Răduca: Şi mai e o altă explicaţie. Dacă ne uităm în toate ţările în care s-au făcută studiile, apropo de efectele unui astfel de tip de muncă. Angajatorii pare extrem de satisfăcuţi de muncă de acasă. Şi dacă ai rezultate foarte bune, într-un astfel de sistem de ce să nu combini lucrurile atunci când îţi permiţi să faci asta. Dacă omul poate lucra de acasă mai bine decât atunci când lucra la birou, trebuie să fi total nebun să vrei să schimbi situaţia.

Dana Ciriperu: Ca o ultimă întrebare, ai spus de fapt că unii dintre noi se mută în afară oraşului. Practic câştigătorii acestui fenomen de telemuncă, pot fi cei care închiriază pensiuni, vile poate case de vacanţe, care altfel ar fi rămas goale şi ar fi aşteptat sărbătorile de Paşte. Ei sunt castigatori pe de o parte. Pierzători din telemunca asta?

Ioana Răduca: Cred că sunt oraşele care nu au ştiut să fie prietenoase cu cei care locuiesc în oraşele respective. Un exemplu concret este Bucureştiul care pierde din ce în ce mai mult teren în faţă oraşelor din vestul ţări. Spre exemplu sunt considerate mult mai calitative cu cetăţenii lor şi atunci oraşele le-aş trece, administraţiile oraşelor mari care nu au ştiut să îşi facă treaba şi să devină prietenoase. Asta are că urmare financiară evident, un oraş care nu mai este atractiv să te muţi. Devine şi mai puţîn atractiv şi pentru investitori, mici întreprinzători care ar vrea să-şi  deschidă un business în următoarea perioadă.

AFACERI DE LA ZERO