Taxa pe poluare prevăzută delegislaţia română, astfel cum a fost modificată inclusiv îndecembrie 2009, este contrară dreptului Uniunii Europene, a decis,joi, Curtea de Justiţie de la Luxemburg, care a respins totodatăcererea Guvernului de limitare în timp a efectelor hotărâriiacestei instanţe.
Legislaţia română a instituit,începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fieplătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul înRomânia. Reglementarea menţionată nu face distincţie întrevehiculele fabricate în acest stat membru şi cele produse înstrăinătate. De asemenea, aceasta nu face distincţie întrevehiculele noi şi vehiculele de ocazie, explică în hotărârea sa dejoi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) de laLuxemburg..
Domnul Nisipeanu a înmatriculat înRomânia un autovehicul de ocazie cumpărat în Germania. Acestvehicul, înmatriculat în Germania în anul 1997, are o capacitatecilindrică de 1 597 centimetri cubi şi respectă norma de poluareEuro 2.
Pentru a putea să înmatriculezeacest vehicul în România, domnul Nisipeanu a plătit, la data de 1februarie 2010, suma de 4431 de lei ca taxă pe poluare. Apreciindcă taxa este contrară dreptului Uniunii, a solicitat restituireasumei plătite.
Tribunalul Gorj, sesizat culitigiul, a adresat Curţii de Justiţie a UE mai multe întrebări cuprivire la compatibilitatea legislaţiei respective cu dreptulUniunii.
Prin hotărârea pronunţată joi, 7iulie, Curtea UE aminteşte că, astfel cum a stabilit deja în cauzaTatu, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul căautovehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr-ovechime şi o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării uneireduceri mari a cuantumului taxei pentru a ţine seama dedeprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % dinvaloarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse învânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt înniciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În acestecondiţii, reglementarea menţionată are ca efect descurajareaimportării şi punerii în circulaţie în România a unor autovehiculede ocazie cumpărate din alte state membre.
Curtea arată că aceleaşiconsideraţii se impun şi în ceea ce priveşte regimul de impozitareprevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUGnr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 şi, respectiv, OUGnr. 117/2009.
Astfel, toate aceste modificări aOUG nr. 50/2008 menţin un regim de impozitare care descurajeazăînmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpăratedin alte state membre şi care se caracterizează printr-o uzură şi ovechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzarepe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun felgrevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea aminteşte de asemenea căobiectivul protecţiei mediului - invocat de guvernul român pentrujustificarea taxei - şi care se materializează în faptul, pe de oparte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive,circulaţia în România a unor vehicule deosebit de poluante, precumcele care corespund normelor Euro 1 şi Euro 2 şi care au ocapacitate cilindrică mare, şi, pe de altă parte, de a folosiveniturile generate de această taxă pentru finanţarea unor proiectede mediu, ar putea fi realizat mai complet şi mai coerent aplicândtaxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus încirculaţie în România. O astfel de taxare, a cărei punere înaplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă,nu ar favoriza piaţa naţională a vehiculelor de ocazie îndetrimentul punerii în circulaţie a vehiculelor de ocazie importateşi ar fi, în plus, conformă principiului poluatorulplăteşte.
Cu ocazia şedinţei publice dincadrul fazei orale a prezentei cauze, Guvernul român a solicitatCurţii să limiteze efectele în timp ale hotărârii sale.
În conformitate cu o jurisprudenţăconstantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată deCurte lămureşte şi precizează semnificaţia şi domeniul de aplicareal acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fieînţeleasă şi aplicată de la intrarea sa în vigoare. Rezultă cănorma astfel interpretată poate şi trebuie să fie aplicată şiraporturilor juridice născute înainte de hotărâreaCurţii.
Totuşi, în mod excepţional, înaplicarea principiului general al securităţii juridice, inerentordinii juridice a Uniunii, Curtea poate să limiteze posibilitateade a se invoca o dispoziţie pe care a interpretat-o. Pentru a puteaimpune o astfel de limitare, este necesară întrunirea a douăcriterii, şi anume buna-credinţă a celor interesaţi şi riscul unorperturbări grave.
În ceea ce priveşte riscul unorperturbări grave, existenţa unor consecinţe financiare care arrezulta pentru un stat membru dintr-o hotărâre preliminară nujustifică, prin ea însăşi, limitarea în timp a efectelor acesteihotărâri. Statului membru care solicită o astfel de limitare îirevine obligaţia de a prezenta în faţa Curţii date cifrice care săstabilească riscul unor repercusiuni economice grave.
Or, în ceea ce priveşterepercusiunile economice care pot decurge din prezenta hotărâre,prin care Curtea declară că dreptul Uniunii se opune unui regim deimpozitare precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, guvernulromân s-a limitat în esenţă la menţionarea numărului mare de cereride rambursare a taxei percepute, care s-ar ridica la aproximativ 40000, şi să facă referire la criza economică de care este afectatăRomânia.
În lipsa unor date cifrice maiprecise care să permită să se concluzioneze că economia româneascăriscă să fie serios afectată de repercusiunile prezentei hotărâri,Curtea constată că Guvernul român nu a făcut dovada criteriuluiprivind existenţa unor perturbări grave.
În aceste condiţii, fără a maiconsidera necesar să verifice îndeplinirea criteriului privindbuna-credinţă a celor interesaţi, Curtea respinge cererea delimitare în timp a efectelor hotărârii sale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
