În primul trimestru din acest an, Raiffeisen Bank a înregistrat o creştere de 43% a creditelor acordate în zona corporate faţă de acelaşi trimestru din anul precedent, o creştere în valoare nominală, după cum spune Cristian Sporiş, vicepreşedinte corporate în cadrul Raiffeisen Bank.
„Ritmul de creştere depinde de perioada la care ne uităm. Eu pot să spun că, an la an, în trimestrul I din 2023 faţă de trimestrul 1 din 2022, Raiffeisen a crescut cu 43% specific pe zona de corporate, creştere nominală. Nu au fost doar împrumuturile din energie, mai ales că în primul trimestru şi în ultimul trimestru din 2022 au fost făcute acele plăţi către furnizorii de energie de către ANRE sau Ministerul Energiei, banii care veneau din plafonarea preţului la energie. În principal, în momentul în care ai în indicele preţurilor de producţie creştere de 45% - 50%, aşa cum s-a întâmplat în anul trecut, automat nevoia de capital de lucru pentru companii este umflată. Dacă ne uităm în termeni de creştere reală, probabil că, scăzând CPI-ul de 15%, vorbim de o creştere de 28% de la an la an”, a spus Sporiş în cadrul evenimentului ZF Bankers Summit 2023, Ziua 1.
Ce a mai spus Cristian Sporiş în cadrul evenimentului ZF:
• Creditul furnizor este credit bancar până la urmă, doar că trece printr-un debitor mai mare, care la rândul lui împrumută furnizorul. Probabil că structura celor 192 de mld. credite corporate arată că, în loc să fie între cei mari cu cele mai bune ratinguri de debitori şi cele mai mici preţuri posibile în economia românească, ele se duc şi către mid market, small şi medium în care în loc să dai unui client mare un credit de capital de lucru şi el, la rândul lui, să-şi finanţeze furnizorii, suma va fi aceeaşi, ci distribuţia va fi diferită.
• Vom ajunge la un moment dat acolo (la transformarea creditului furnizor în credit bancar – n.red), în momentul în care companiile mari din sistemul economic românesc se vor uita cu mai multă atenţie şi vor avea nevoie de rating-uri externe pentru a accesa diverse pieţe internaţionale, va trebui să-şi cosmetizeze bilanţul şi nu vor mai accepta să mai aibă acest CDO banking în bilanţul lor şi vor încerca să arate doar activitatea de bază, vor merge la bancă şi-i voi spune să-i finanţeze furnizori. Este o curbă de învăţare, se va întâmpla.
• Ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în Polonia în perioada 2008 – 2012 când ei nu au avut deloc scădere economică, eu aş vrea să vorbesc de acum încolo despre miracolul românesc. În ultimii 10 ani, noi am evoluat mult mai bine decât polonezii. În restul Europei se arată semne de încetinire, este clar, cred că nici nu vom experimenta cazul Poloniei din trecut şi atunci, dacă vrem să învăţăm ceva, trebuie să ne uităm la ce s-a întâmplat în Polonia între anii 2008 – 2015, probabil că s-a întâmplat şi la noi între 2018 şi 2025 şi să nu repetăm aceleaşi greşeli.
• Discuţia despre factoring a fost aceeaşi şi în Polonia, în 2007 – 2008, după care s-a mutat cumva către bănci din bilanţurile celor mai bune companii din România.
• Sunt proiecte în care vrem să intrăm într-o sindicalizare sau într-un grup, sunt proiecte în care putem să o facem singuri. Depinde şi foarte mult de sector pentru că fiecare bancă are expunere pe sectoare şi îşi ia expuneri pe diverse sectoare în funcţie de unde credea ea că se află sectorul în ciclul economic. Sunt sectoare care sunt overheated, există sectoare care sunt subpotenţial, unde există potenţial de creştere destul de mare. Astfel, totul este despre risk management, să nu-ţi pui toate merele în acelaşi coş. Este o întreagă discuţie.
• Ceea ce este important este că există în momentul de faţă este că nu suntem în urmă faţă de alţii. Există patru – cinci – şase bănci care pot să structureze în România ce ar putea să structureze oricine, fie că este la Viena, Amsterdam, Londra, Madrid sau Milano.
• Sunt multe tranzacţii în momentul de faţă în care s-au finanţat achiziţii. Sunt companii, în special private equities care au făcut achiziţii pe bază de leverage buyout, adică au apelat la finanţare bancară pentru a cumpăra un target. Există chiar şi investitori strategici care fac acest lucru, vin cu o parte din equity, iar restul este finanţat de bănci, urmând ca, în decurs de 5-7 ani acel credit să fie rambursat din cashflow-ul companiei.
