Anul 2023 a fost un an foarte greu, unul dintre cei mai grei ani din istoria noastră. Au fost mai mulţi factori care au dus la această percepţie. În primul rând s-a întâmplat ce anticipam noi de mult, respectiv preţurile la inputuri au crescut foarte mult şi preţurile la vânzarea producţiei au scăzut, a spus Octavian Petrescu, Director executive, Rod Bun, în cadrul Conferinţei ZF Investiţi în România, organizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu CEC Bank, la Brăila.
“Poate că preţurile la cereale, la producţie s-au mărit acum ceva vreme din cauza războiului din Ucraina şi fermierii poate au avut o perioadă scurtă în care au avut de câştigat de pe urma aceasta, dar pe termen lung efectele sunt negative. Mai departe aş atrage atenţia asupra unui aspect. Noi în agricultură avem nevoie de inputuri, seminţe, pesticide, îngrăşăminte, de o vreme bună sau de irigaţii pentru că acesta este scopul la care ne gândim noi cel mai mult în ultima perioadă, asigurarea unei predictibilităţi în ceea ce priveşte domeniul agricol”, a mai adăugat Octavian Petrescu.
Ce a mai spus Octavian Petrescu:
Businessul a fost 150 mil. euro în 2022 şi până la finalul acestui an sperăm să depăşim acest nivel.
Noi suntem în primul rând un producător de sămânţă certificată şi în al doilea rând un distribuitor de inputuri la nivel naţional. Prezenţa noastră în zona aceasta este una importantă, aici avem o fermă de 2.500 de ha irigată toată, 2 fabrici de seminţe, un centru logistic într-o hală de 40.000 mp. şi un siloz de 24.000 tone. Peste 200.000 oameni lucrează în Brăila în aceste facilităţi.
Anul 2023 a fost un an foarte greu, unul dintre cei mai grei ani din istoria noastră. Au fost mai mulţi factori care au dus la această percepţie. În primul rând s-a întâmplat ce anticipam noi de mult, respectiv preţurile la inputuri au crescut foarte mult şi preţurile la vânzarea producţiei au scăzut. Nu ştiu cât de mult putem să dăm vina pe Ucraina, părerile sunt împărţite aici. Noi trebuia să beneficiem de nişte oportunităţi.
Noi înşine nu am avut ocazia să facem bani de pe urma acestui război, deşi aveam capacităţi de depozitare aici. Ei aveau nevoie. Ţin minte şi acum cum un grup din Ucraina dorea să depoziteze marfă în zona aceasta ca un stoc tampon, ca un buffer. Ne-au lansat întrebarea cât putem depozita în zonă şi eu am zis mândru 70.000 tone pentru că aceasta este capacitatea noastră de depozitare aici în zonă, iar ei aveau de depozitat 9 milioane de tone de porumb şi 1,5 milioane de tone de soia. Marfa a trecut pe undeva pe aici, dar noi nu am avut controlul astfel încât să obţinem beneficii din povestea aceasta, atât pe transportul fluvial, cât şi pe transportul rutier şi de ce nu ca mare parte din mărfurile tranzacţionate de ei era bine să fie tranzacţionate de noi mai departe, astfel am fi avut controlul.
Mai departe aş atrage atenţia asupra unui aspect. Noi în agricultură avem nevoie de inputuri, seminţe, pesticide, îngrăşăminte, de o vreme bună sau de irigaţii pentru că acesta este scopul la care ne gândim noi cel mai mult în ultima perioadă, asigurarea unei predictibilităţi în ceea ce priveşte domeniul agricol.
Dacă ar fi să luăm pe fiecare în parte, seminţe de exemplu, mai avem o ceva bază, dar fără ajutorul statului în a băga fonduri în cercetare pentru a proteja aceste soiuri este greu să mai resistăm în piaţă în concurenţă directă cu marile companii din lumea aceasta producătoare de seminţe. De bine, de rău, avem un fond genetic, dar dacă discutăm despre îngrăşăminte, industria lipseşte cu desăvârşire. Nu ştiu dacă nu ar trebui să fie un obiectiv strategic pentru România să aibă propria producţie de îngrăşăminte.
Industria producătoare de pesticide, noi suntem importatori net de ani de zile, nu cred că se mai poate resuscita ceva. Acestea sunt lucrurile pe care mi-aş dori să le facă statul. Statul mai trebuie să rezolve o problemă din punctul meu de vedere, statusul terenurilor proprietarilor din România. Nu vorbim de Brăila unde terenurile sunt comasate. Dincolo de această comasare discutăm de sute, mii de proprietari de teren care nu şi-au făcut succesiuni, nu au calitatea de moştenitor de drept, nu au cadastrul general. Dacă ne uităm la Polonia există o diferenţă pe dimensiunea fermei medii de 100%.
Ferma medie din România are o valoare de 4,5 ha, iar în Polonia ajunge pe la 12 ha. Cu cât această medie este mai ridicată cu cât productivitatea este mai mare. La Brăila nu este cazul şi la Brăila mai avem un lucru cu care putem să ne mândrim, Brăila irigă jumătate cam din cât se irigă ţara aceasta în momentul actual.
Procesarea ar fi calea cea mai uşoară să stabilizăm acest business. Noi suntem vânzători de sămânţă de mazăre de exemplu, putem fi colector, preluator de produs finit pe care să îl transformăm în produs comercial, proteină de mazăre, amidon. Avem în plan o astfel de fabrică, avem în plan proiecte cu Universitatea Dunărea de Jos, au idei interesante şi bune pentru România, prelucrarea nămolului din staţiile de epurare este una dintre ele, iar în urma prelucrării acest nămol ar trebui administrat pe terenuri slab prodictive. De asemenea, prin compostarea gunoiului de grajd au reuşit perfomanţa să transforme produsul rezultat într-un îngrăşământ foarte bun pentru agricultură.
Mai sunt proiecte extrem de importante şi necesare, fabricarea de îngrăşăminte din materii organice. Partea de procesare din punctul meu de vedere este cel mai important. Acest lucru ţine de noi şi de mediul bancar. Statul trebuie să fie doar cât de cât stabil, să nu avem şocuri.
Anul 2023 în această zonă a fost un an slab. În ţara aceasta sunt zone complet diferite. Aici în zona aceasta am fost puternic afectaţi de secetă şi de arşiţă. Seceta o combaţi cu irigaţia, dar arşiţa este mai greu de combătut. Arşiţa a fost în luna iulie, august, iar perioada de secetă a ţinut până acum câteva zile. Noi investim în sisteme de irigaţii în toată ţara, avem ferme în mai multe judeţe, considerăm că este un lucru foarte necesare şi poate reuşim să facem şi o fabrică de echipamente de irigat la noi în ţară ca să nu importăm din Turcia sau din altă parte.
