• Leu / EUR4.7223
  • Leu / GBP5.2846
  • Leu / USD4.1455
Business Internaţional

Acordul de comerţ liber transpacific forţează UE să intre în jocul Americii, despre care criticii spun că protejează şi promovează marile corporaţii

Acordul de comerţ liber transpacific forţează UE să intre în jocul Americii, despre care criticii spun că protejează şi promovează marile corporaţii

Poză de grup după o reuniune a miniştrilor şi şefilor de delegaţii din Australia, Brunei Darussalam, Canada, Chile, Japonia, Malaysia, Mexic, Noua Zeelandă, Peru, Singapore, SUA şi Vietnam, ţările membre ale Parteneriatului Trans-Atlantic.

Autor: Bogdan Cojocaru

6 oct 2015 1085

Parteneriatul Trans-Pacific (TPP), un acord de comerţ liber încheiat după cinci ani de negocieri între SUA şi alte 11 ţări din regiunea Pacific, reprezintă un succes politic pentru administraţia Obama şi o unealtă care izolează China, dar şi una care pune presiuni pe Uniunea Europeană să intre mai repede în jocul comercial al Washingtonului.

Criticii spun că astfel de tratate sunt în realitate nu atât instrumente pentru libe­ralizarea comerţului, cât paravane pentru protejarea şi promovarea unor grupuri de interese cum sunt producătorii de medicamente şi de ţigarete.

Ombudsman-ul european avertizează că Bruxelles-ul a dezvoltat o „slăbiciune“ pentru lobby-ul industriei tutunului, cu jucători mari veniţi din SUA.

Tentaţiile politice sunt mari în Europa pentru încheierea Parteneriatului Trans­atlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP).

Unor lideri precum cel britanic David Cameron şi cel german Angela Merkel nu le-ar face rău un boost în sondaje dat „victoria“ într-un acord despre care se spune că va genera creştere economică şi, mai important, locuri de muncă.

Discuţiile privind TTIP sunt opace, însă folosind TPP se poate ghici cine are de câştigat şi de pierdut din încheierea acordului americano-european.

TPP este o „şaradă“ care nu are nimic de-a face cu comerţul liber, scriu econo­miştii Joseph E. Stiglitz şi  Adam S. Hersh în opinii publicate pe portalul de analiză Project Syndicate. Ei atrag atenţia că acordul comercial preferat al lui Obama este „plin de afaceri dulci pentru companii şi investitori“. Dincolo de „binefacerile“ aduse de liberalizarea comerţului şi anun­ţate pentru toţi (creştere economică, locuri de muncă), TPP este mai întâi de toate un acord de gestionare a relaţiilor comerciale şi de investiţii ale membrilor săi, dar în folosul celor mai puternice grupuri de interese şi de lobby din fiecare stat. 

Impasurile de care s-au lovit negocierile arată clar care sunt aceste grupuri de interese. Noua Zeelandă a ameninţat că se retrage din cauza modului în care Canada şi SUA gestionează comerţul cu produse lactate. Australia nu este mulţumită de modul în care SUA şi Mexic se ocupă de comerţul cu zahăr. Iar SUA vor va Japonia să schimbe modul în care gestionează comerţul cu orez. Aceste industrii sunt sprijinite de grupuri semnificative de alegători în ţările lor, iar presiunile lor reprezintă doar vârful aisbergului în ceea ce priveşte modul în care TPP va împinge în faţă o agendă care în realitate restric­ţio­nează comerţul liber, scriu Stiglitz şi Hersh.

Pentru început, trebuie avut în vedere cât de mult va face acest acord pentru extin­derea drepturilor de proprietate inte­lec­tuală pentru marile companii farma. Cer­cetările economice arată că drepturile de proprietate intelectuală frânează cercetarea.

Când Curtea Supremă a SUA invalidat patentul avut de Myriad asupta genei BRCA, a urmat o explozie a inovaţiei care a avut ca rezultat teste mai bune şi costuri mai mici. TPP va restricţiona libertatea concurenţei şi în cele din urmă va duce la preţuri mai mari pentru consumatorii din SUA şi de peste tot în lume. Companiilor farma li se va permite să-şi extindă – în unele cazuri poate aproape nelimitat – monopolurile pe care le au asupra medicamentelor patentate, să ţină în afara pieţei medicamentele generice, mai ieftine, şi să împiedice ani de zile concurenţii „biosimilari“ să lanseze produse similare. La aşa ceva se va ajunge dacă interesele SUA americane vor prima. 

De asemenea, trebuie avut în vedere cum SUA speră să folosească TPP pentru a gestiona comerţul cu produse din tutun. Timp de decenii producătorii americani de ţigarete au folosit mecanisme de adjudecare introduse prin acorduri precum TPP pentru investitorii străini pentru a lupta cu reglementările care aveau ca scop descurajarea fumatului. Sub aceste sisteme de reglementare a disputelor dintre stat şi investitori (ISDS), companiile străine au primit drepturi noi de a ataca în instanţe de arbitraj guvernele din cauza unor reglementări despre care susţin că le pot diminua profitabilitatea investiţiilor sub nivelul aşteptat.

 

Cancerul provocat de azbest

Grupurile internaţionale de lobby pentru companii susţin că aceste mecanisme sunt necesare pentru protejarea drepturilor de proprietate unde lipseşte statul de drept şi unde sistemul de justiţie nu este de încredere.  

SUA caută să introducă mecanisme similare în TTIP, deşi pentru Europa nici măcar nu se poate pune problema calităţii justiţiei sau a legislaţiei.

Investitorii au într-adevăr nevoie de protecţie faţă de exproprieri şi legi discriminatorii, dar aceste ISDS merg mult mai departe. Obligaţia compensării investitorilor pentru profitul aşteptat dar nerealizat poate şi a fost aplicată acolo une legile nu sunt discriminatorii şi companiile fac profit vătămând societatea.    

Philip Morris International face aceasta în Australia şi Uruguay, unde legea prevede ca ţigaretele să poarte avertismente. Canada, ameninţată cu un proces similar, a renunţat să mai introducă astfel de avertiemente. Astfel de prevederi vor face mai greu pentru guverne să apere interesele, sănătatea şi siguranţa publicului şi a mediului înconjurător.

Ce-ar fi fost dacă astfel de prevederi ar fi funcţionat când au fost descoperite efectele letale ale azbestului. În loc să închidă fabricile producătorilor şi să-şi oblice pe aceştia să-i compenseze pe cei vătămaţi, sub acordurile ISDS guvernele ar fi fost nevoite să-i plătească pe fabricanţii de azbest să nu-i mai ucidă pe cetăţeni.

Negocierile dintre Washington şi Bruxelles privind TTIP au început în urmă cu mai bine de doi ani şi puţin probabil ca la un acord să se ajungă înainte ca Obama să plece de la Casa Albă, peste 15 luni, notează Financial Times. Discuţiile s-au împotmolit în dispute persistente variind de la hormonii din carnea de vită şi organsime modificate generic la indicatorii geografici pentru alimente şi băuturi şi aceste acorduri pentru protejarea investitorilor. Cele două părţi au acceptat ca până la începutul anului viitor să facă schimburi de oferte pentru achiziţii publice, un domeniu de interes în special pentru UE. Viitoarea adminsitraţie, care va ajunge la Casa Albă în ianuarie 2017, îşi va lua, probabil, tot timpul de care are nevoie pentru a analiza condiţiile TTIP. 2017 este, de asemenea, un an electoral aglomerat pentru Europa. Vor fi alegeri în Franţa şi Germania şi un referendum despre rămânerea Marii Britanii în UE. Însă comunitatea de afaceri din Europa a început deja să dea semne de nerăbdare.

According to Hosuk Lee Makiyama, a former Swedish trade negotiator who tracks the TTIP negotiations at the European Centre for International Political Economy, studies have shown that for Europe the cost in lost trade from the TPP and the preferential benefits between Japan and the US is roughly equivalent to what would be gained from the transatlantic agreement.

Cel mai mare grup de business european, BusinessEurope, a anunţat după semnarea TPP că speră succesul acestui pact va da „un impuls nou negocierilor UE cu Japonia şi SUA“ şi că acordul pune presiuni adiţionale pe UE să grăbească agenda comercială pentru Asia.

Însă pentru a fi aplicat, TPP trebuie adoptat de parlamentele tuturor statelor membre, iar între Japonia şi Coreea de Sud, semnatare ale acordului, au apărut deja animozităţi.

 

 

Bruxelles-ul are o „slăbiciune“ pentru industria tutunului

Emily O’Reilly, ombudsman-ul european, a avertizat că executivul Uniunii Europene nu respectă regulile ONU în privinţa transparenţei în ceea ce priveşte lobby-ul făcut de industria tutunului, scrie Les Echos. Aceasta este o nouă “descoperire“ jenantă pentru Comisia Europeană în privinţa relaţiilor sale cu producătorii de ţigarete într-un moment în care noua directivă a UE pentru produsele din tutun, adoptată în mai 2014, face obiectul discuţiilor pentru punerea ei efectivă în aplicare.

Cu excepţia Direcţiei generale de sănătate, abordarea CE este “nepotrivită, nesigură şi nesatisfăcătoare“, spune O’Reilly. În august, Comisia a refuzat să publice conţinutul discuţiilor cu reprezentanţii industriei tutunului, o atitudine care lasă să se înţeleagă că producătorii de ţigarete au o influenţă puternică în negocierile privind parteneriatului comercial şi de investiţii dintre Bruxelles şi Washington (TTIP). O’Reilly a explicat că mai multe întâlniri cu avocaţii reprezentanţi ai industriei tutunului nu au fost catalogate ca activităţi de lobby de către Comisie.

Philip Morris International şi British American Tobacco contestă noua directivă europeană – care reglementează fabricarea, prezentarea şi vânzarea produselor din tutun – în faţa Curţii Europene de Justiţie argumentând că aceasta nu are niciun fundament juridic adecvat. Potrivit ONG-ului Transparency International, consultările pentru revizuirea directivei au însemnat o invazie de lobby-işti la Bruxelles. 

Principalele valute BNR - vineri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7223
Diferență: -0,0212
Ieri: 4.7233
Azi: 4.1455
Diferență: -0,8135
Ieri: 4.1795
Azi: 5.2846
Diferență: -0,1549
Ieri: 5.2928
Azi: 4.2507
Diferență: -0,0353
Ieri: 4.2522