În Polonia, tinerii care caută să-şi cumpere prima locuinţă se înghesuie să completeze formularele pentru programul prin care guvernul le garantează o dobândă prietenoasă de 2% la creditul ipotecar de care ar avea nevoie. Riscul este că dacă nu se grăbesc pot pierde această facilitate, care nu este văzută cu ochi buni de noul guvern. În lipsa ei, se vor lovi de preţuri şi costuri dintre cele mai duşmănoase.
La celălat capăt al Europei, în Dublin, guvernul şi forţele de ordine au fost luate pe nepregătite luna trecută de revolte ale tinerilor izbucnite după un atac cu cuţitul într-un loc aglomerat din oraş. Revoltele au avut o tentă antiimigranţi. Pe hârtie, Irlanda este una dintre cele mai bogate economii europene, fiind pe un loc fruntaş în UE la PIB per capita, iar imigraţia îşi are rolul ei în dezvoltarea economică. Dar tinerii sunt nemulţumiţi. Şi în Polonia, şi în Irlanda toate acestea sunt efecte ale unei crize care se manifestă în diferite forme în multe alte părţi ale Europei: penuria de locuinţe.
O soluţie la această problemă este să se construiască mai mult, iar la acest lucru poate contribui şi statul, cu atât mai mult cu cât de rezolvarea ei depinde sănătatea societăţii şi stabilitatea guvernelor, după cum o arată revoltele din Dublin. Statul poate construi locuinţe sociale pe care să le ofere la preţuri accesibile celor care nu-şi permit mai mult. În Polonia, considerată cea mai puternică economie est-europeană, deficitul de unităţi rezidenţiale este estimat la peste 2 milioane. Piaţa chiriilor este subdezvoltată acolo, mai ales în oraşele mici. În 2016, premierul polonez Mateusz Morawiecki a promis că guvernul va construi 100.000 de apartamente până în 2019.
Această cifră nu a fost atinsă încă şi nici nu va fi atinsă prea curând deoarece până la începutul anului trecut fuseseră construite doar 15% din locuinţele promise. De asemenea, statul poate ajuta prin programe de împrumuturi ieftine pentru achiziţii sau pentru construcţia de locuinţe. Dar în Polonia, ca în mai toată Europa de Est, deficitul de locuinţe pare ilogic având în vedere tendinţele demografice, în care populaţia îmbătrâneşte şi se împuţinează, printre altele şi deoarece tinerii pleacă în alte ţări.
Explicaţia stă în faptul că populaţia din oraşele mici sau din sate tinde să migreze spre oraşele mari, creând presiuni imobiliare mai mari acolo, în timp ce zonele rurale sunt părăsite şi depopulate. De aceea, statul poate contribui la rezolvarea crizei de locuinţe descurajând formarea de nuclee economice mari, planificând uniformizarea investiţiilor în teritoriu, construind infrastructură în zona rurală şi investind în educaţie, formare profesională, cercetare şi dezvoltare la nivel regional. Prin urmare, este nevoie de regândirea politicilor de stat.
Deocamdată, Europa de Est este prinsă într-un cerc vicios, după cum scrie cotidianul Gazeta Prawna. Este unul în care achiziţiile de bunuri imobiliare orientate spre investiţii cresc preţurile, beneficiind investitorilor imobiliari care îşi pot folosi avuţia în creştere pentru a cumpăra şi mai multe proprietăţi în defavoarea persoanele cu venituri medii şi mici, care trebuie să suporte costul creşterii chiriilor.
Acest efect în sectorul locuinţelor este condus de politica de stat, care, aproape de la începutul tranziţiei, s-a concentrat pe sprijinirea construcţiilor individuale şi promovarea creditului. Ultimul aspect a câştigat popularitate în special după explozia preţurilor imobiliarelor în boomul economic de până în 2008.
Programele orientate spre sprijinirea debitorilor urmăresc să îi ajute pe est-europeni să se bucure de beneficiile creşterii preţurilor proprietăţilor. În acelaşi timp, însă, generează o serie de costuri sociale suplimentare, cum ar fi problemele celor care au decis să contracteze credite ipotecare în valută, în special în franci elveţieni, sau ale celor care au contractat împrumuturi cu dobândă variabilă în timpul pandemiei, când dobânzile erau la niveluri minime.
Cel mai important, însă, după cum arată studii recente, pe termen lung, sprijinul debitorului are ca rezultat doar o creştere medie a preţurilor locuinţelor. Prin urmare, cei care beneficiază de astfel de programe sunt băncile, dezvoltatorii şi proprietarii fără datorii. De aceea, scoaterea ţărilor din regiune din acest cerc vicios necesită, în primul rând, o regândire radicală a politicii de stat – trecerea de la sprijinul debitorului către sprijinul pentru locuinţe la preţuri accesibile de dimensiunea şi în locaţia adecvată din punct de vedere demografic şi la standardele potrivite de finisare. În Dublin, revoltele, cu tente anti-imigraţioniste specifice extremei drepte, reflectă problemele pe care le au tinerii cu explozia preţurilor şi cu lipsa de locuinţe pe care să şi le poată permite, notează Bloomberg. Şocul a zguduit guvernul, ministrul justiţiei supravieţuind la limită unui vot de neîncredere.
Chiar dacă forţele anti-imigraţie au fost învinuite de mulţi pentru violenţe, la care forţele de ordine au reacţionat cu violenţă, extrema dreaptă „şi-a croit acces spre o cohortă mai tânără de bărbaţi şi a profitat de nemulţumirea existentă acolo“, a explicat Kevin Cunningham, lector de politică la TU Dublin şi fondator Ireland Thinks, care efectuează sondaje statistice. Locuinţa şi costul traiului sunt principalele probleme pe care Cunningham le-a identificat în sondaje.
„Există o criză semnificativă a locuinţelor în Irlanda“, a adăugat el. Lipsa de locuinţe s-a tradus în creşterea rapidă a preţurilor atât pe piaţa chiriilor, cât şi pe cea de retail din Irlanda. Abia la începutul acestui an, impactul ratelor mai mari ale dobânzilor şi al presiunilor legate de costul vieţii au dus la scăderea preţurilor pentru prima dată în aproape trei ani la Dublin. La începutul acestui an, premierul Leo Varadkar a estimat că Irlanda are un deficit de 250.000 de locuinţe de închiriat.
Guvernul s-a angajat să construiască în medie 33.000 de unităţi locative noi în fiecare an, din 2021 până în 2030. Cu toate acestea, odată cu creşterea numărului de refugiaţi şi solicitanţilor de azil, este posibil ca acest plan să nu mai fie suficient. „Multe lucruri din jurul imigraţiei se rezumă la locuinţe“, a spus Lorcan Sirr, un specialist în politică locativă, adăugând că cei care au luat parte la revolte au fost oportunişti. „Noi am cerut oameni care să muncească, avem nevoie de aceşti oameni. Dar unde vor locui ei este un argument folosit de extrema dreaptă.“
În Olanda, tot o criză a locuinţelor şi nemulţumirile populaţiei legate de imigranţi l-au ajutat pe politicianul de dreapta Geert Wilders (cunoscut ca Trump al Olandei) să câştige alegerile generale din noiembrie. În Germania, gigantul din imobiliare Vonovia a avertizat că chiriile vor continua să crească din cauza unei crize a locuinţelor care se înrăutăţeşte. Compania deţine aproape o jumătate de milion de locuinţe în Germania. Criza de spaţii de locuit este strâns legată de o criză din construcţii, sector paralizat de dobânzile mari. Vonovia vede îmbunătăţiri în sector cel mai devreme în 2025.
