Banca Centrală Europeană a reîmpins ieri dobânzile la maximul istoric, avertizând că preţurile de consum continuă să crească prea rapid, menţinându-şi în acelaşi timp opţiunile deschise pentru noi scumpiri ale creditului, scrie Financial Times.
În urma deciziei băncii de majorare a ratei de referinţă cu un sfert de punct procentual la 3,75%, dobânzile din zona euro se situează acum la un vârf atins ultima dată în 2001 când BCE încerca să crească valoarea monedei unice europene nou lansate.
BCE şi-a repetat avertismentul că inflaţia este în continuare de aşteptat să rămână „prea ridicată pentru prea mult timp“ şi s-a angajat să urmeze o „abordare dependentă de date“ pentru viitoarele decizii privind dobânzile.
Decizia BCE de majorare a dobânzilor cu un sfert de punct procentual până la 3,75% era deja considerată un lucru aproape sigur, mişcarea fiind practic semnalată de preşedinta băncii Christine Lagarde şi colegii săi. Deşi inflaţia a scăzut în cele 20 de ţări care folosesc euro, aceasta se menţine mai ridicată în zona euro decât în SUA.
În lupta cu scumpirile istorice, BCE a majorat costurile de finanţare cu 4% din luna iulie a anului trecut. Ce este de interes maxim este dacă strategii băncii vor majora din nou dobânzile în şedinţa din septembrie.
Şansele ca pasul din această săptămână să fie ultimul din ciclu sunt în creştere după ce oficiali BCE care în mod tradiţional susţin scumpirea creditului şi-au exprimat îndoieli privitoare la o majorare în septembrie, scrie Bloomberg.
O majoritate redusă de economişti chestionaţi de Bloomberg anticipează în continuare un vârf de 4% al dobânzilor în zona euro, deşi aceştia nu sunt convinşi că strategii vor putea menţine nivelul respectiv pe cât de mult îşi doresc.
Părerile investitorilor sunt împărţite, mulţi aşteptându-se ca majorarea din iulie să fie ultima. Cu majorările apropiindu-se de final, focusul se schimbă uşor către momentul în care BCE va putea începe să se gândească la reducerea din nou a dobânzilor.
Analiştii anticipează o primă reducere la doar şase luni de la atingerea vârfului, o perspectivă pe care oficialii au încercat s-o respingă.
Problema BCE este că inflaţia coboară prea lent şi ar putea dura până în 2025 ca aceasta să revină la 2%, notează Reuters,
În timp ce inflaţia generală este acum la jumătate din vârful din octombrie, creşterea inflaţiei de bază se menţine în apropiere de maxime istorice şi este posibil chiar să fi accelerat în această lună.
Piaţa muncii este de asemenea excepţional de strânsă, cu şomajul la un minim record crescând riscul ca salariile să urce rapid în anii următori.
Cu o zi în urmă, banca centrală americană (Fed) a majorat costurile de finanţare cu un sfert de punct procentual şi a menţinut deschisă posibilitatea unor noi paşi similari, deşi preşedintele acesteia Jerome Powell a oferit puţine indicii privitoare la ceea ce se va întâmpla în septembrie.
Powell a declarat că economia are nevoie să încetinească în continuare, iar piaţa muncii să slăbească pentru ca inflaţia să revină „în mod credibil“ la ţinta de 2% a băncii centrale.
Majorarea, a 11a din ultimele 12 şedinţe, a împins rata de referinţă a dobânzii în intervalul 5,25%-5.50%, un nivel înregistrat ultima dată înaintea crahului pieţei rezidenţiale din 2007 şi care nu a mai fost depăşit de aproximativ 22 de ani.
Deşi Powell a insistat că nimeni nu ar trebui să se îndoiască de determinarea băncii de a aduce inflaţia sub control, economiştii şi investitorii se aşteaptă ca majorarea din această lună să marcheze sfârşitul ciclului de scumpire a creditului pentru Fed, potrivit Financial Times.
Şeful Fed a subliniat că strategii băncii vor analiza „totalitatea“ noilor date economice înainte de a lua o decizie, sugerând că deşi noi majorări sunt posibile, acestea nu sunt nicidecum garantate.