Dacă îl priveşti prin prisma studiilor pe care le are, Li Keqiang (57 de ani), vicepremierul Chinei şi, probabil, viitorul premier poţi spune că el reprezintă persoana care va aduce un suflu nou vieţii politice naţionale. Dacă în priveşti prin prisma deciziilor care l-au făcut remarcat până acum, el riscă să dezamăgească.
Astăzi se deschide la Beijing cel de-al 18-lea congres al Partidului Comunist Chineze (PCC) în cursul căruia trebuie să fie numiţi noul preşedinte al Republicii Populare şi primul său ministru.
Xi Jinping (60 de ani) va fi viitorul şef al comuniştilor chinezi şi al Chinei. Li Keqiang va fi, probabil, viitorul prim-ministru.
După studiile sale, poţi bănui că va fi un reformist liberal. La 57 de ani ai săi, Li Keqiang este cel mai titrat dintre toţi cei care au condus China de la Mao încoace. Jurist şi economist, a studiat la Universitatea din Beijing, având profesori recunoscuţi pentru deschiderea lor faţă gândirea occidentală.
Primul avocat care atinge o astfel de poziţie în ierarhia comunisă chineză, Li Keqiang a fost de tânăr sensibil la concepte precum statul de drept. L-a avut drept conducător de teză, în economie, pe unul dintre principalii susţinători ai deschiderii pieţei Chinei, în anii 1980, Li Yining. Foştii săi colegi de facultate, unii dintre ei în exil după ce au participat la mişcarea populară împotriva regimului din 1989, evocă rolul activ pe care Li Keqiang il avea în campusul universităţii, în discuţiile pasionante despre deschiderea politică.
Li este, de asemenea, unul dintre rarii anglofoni veritabili din lumea politică chineză, de la nivelul la care el evoluează.
Cu toate acestea, Li Keqiang nu are în activitatea sa momente de strălucire. Nu până în prezent. Persoană extrem de prudentă şi cunoscută în cercurile partidului pentru faptul că rareori deschide gura primul, nu a reuşit să-şi pună amprenta pe două dintre problemele importante pe care le-a gestionat în calitate de viceprim-ministru: preţul imobiliarelor şi securitatea alimentară.
În ciuda originii sale sociale modeste pe care o revendică, preţul imobilelor a atins în China, în mandatul său, niveluri îngrijorătoare, iar securitatea alimentară rămâne catastrofală.
Viitorii conducători ai Chinei trebuie să răspundă unei formidabile sfidări: cum să susţii ritmul de creştere economică din ultimii 10 ani, iar, în lipsa acestuia, cum să faci acceptabilă pe plan social stagnarea controlată a economiei?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
