Privirea sa pătrunzătoare simboliza o tărie de caracter remarcabilă. Cea mai bună descriere a fost făcută chiar de ea însăşi. "Eu sunt în favoarea consensului. Consensul asupra a ceea ce vreau eu să fac".
Acest refuz al compromisului, în serviciul unor principii profund ancorate - conservatorism social, liberalism economic, ideea grandorii ţării sale -, nu s-a dezminţit nicio clipă în cei 11 ani de guvernare (1979-1990).
Aceste convingeri s-au născut din educaţia strictă primită de la un tată metodist de tânăra Margaret Hilda Roberts, născută la 13 octombrie 1925, la Grantham (centrul Angliei).
Devenită avocat după căsătorie, în 1951, ea li s-a alăturat conservatorilor, iar în 1959 a intrat în Camera Comunelor ca deputat de Finchley. Între 1970 şi 1974 ea a fost ministru al Educaţiei.
În 1975, Thatcher preia conducerea partidului conservator şi patru ani mai târziu îi învinge pe laburişti. Ea devine prima femeie premier a ţării, instalându-se la Downing Street numărul 10 până la 22 noiembrie 1990, o guvernare-record pentru secolul XX.
Pentru relansarea unei economii care a făcut din Marea Britanie "bolnavul Europei", ea a privatizat în mod excesiv, a scăzut impozitele şi cheltuielile publice şi a redus la tăcere sindicatele.
Dar pragul de trei milioane de şomeri a fost depăşit, iar grevele minerilor de la începutul anilor '80 s-au lovit de intransigenţa sa.
Ea a încercat să restabilească prestigiul fostului Imperiu. Recucerirea insulelor Malvine (Falkland) în 1982 a contribuit la acest lucru. Foarte apropiată de Ronald Reagan şi Mihail Gorbaciov, ea a contribuit, de asemenea, la încheierea Războiului Rece.
Dar caracterul său implacabil s-a întors împotriva ei. Respingerea "poll tax", un impozit local pe care nu a reuşit să îl impună, a adus sfârşitul guvernării sale. Contestată în cadrul propriului partid, ea a demisionat cu lacrimi în ochi în noiembrie 1990.
Thatcher s-a retras în cartierul londonez Belgravia pentru a-şi scrie memoriile şi a plecat definitiv de pe scena politică în 2002 din motive de sănătate.
În iunie 2003, decesul soţului său, Denis, o afectează profund, precum şi, mai târziu, problemele judiciare ale fiului său, Mark.
În decembrie 2005, la două luni după aniversarea a 80 de ani într-un hotel din Londra, în prezenţa reginei Elizabeth II, ea este spitalizată.
Fiica sa, Carol Thatcher, va dezvălui în 2008 că mama sa suferă de demenţă senilă, uitând adeseori că soţul ei este mort.
De atunci ea a trăit izolată, nu a mai participat la recepţiile organizate la Downing Street de premierul David Cameron cu ocazia aniversării sale de 85 de ani în 2010 sau la celebrarea jubileului reginei Elizabeth II în 2012.
Spitalizată în timpul sărbătorilor de iarnă din 2012, ea a fost operată din cauza unor noduli la vezica urinară şi se afla de atunci în convalescenţă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
