Testele de stres sugerează că băncile slovene nu au nevoie de bailout internaţional, dar în această analiză firme private de audit au jucat un rol controversat care ridică semne de întrebare legate de lipsa de transparenţă a procedurilor specifică afacerilor militare şi de posibile conflicte de interese prin cumpărarea unor active de stat cărora chiar ele le-au stabilit preţuri de chilipir, scrie EUobserver.
Testele de stres, publicate luna trecută şi însoţite de comentarii pozitive din partea guvernului sloven, băncii naţionale a ţării şi Comisiei Europene, arată că statul poate recapitaliza sistemul bancar fără ajutor internaţional. În evaluări au fost implicate firmele de consultanţă financiară Oliver Wyman şi Roland Berger şi companiile de audit Deloitte şi Ernst & Young.
Oliver Wyman este un nume bine cunoscut în lumea bailouturilor bancare şi „testelor de stres“ din zona euro. În 2006, firma s-a remarcat anunţând că Anglo Irish Bank este cea mai bună bancă din lume. Trei ani mai târziu, banca a fost naţionalizată, iar salvarea ei a adus statul irlandez în pragul falimentului, evitat doar printr-un bailout primit de la zona euro.
De asemenea, anul trecut, în cazul salvării sectorului bancar spaniol, Oliver Wyman le-a furnizat factorilor de decizie din zona euro cifrele la care aceştia se aşteptau şi care erau acceptabile politic – un deficit de finanţare de aproximativ 60 de miliarde de euro. Ulterior s-a dovedit că necesarul real de finanţare era mult mai mare. La serviciile de consultanţă ale aceleiaşi firme s-a apelat şi în cazul bailoutului portughez, potrivit băncii centrale a Portugaliei.
În raportul în care au fost prezentate de către banca centrală rezultatele testării băncilor slovene se menţionează că testele au fost “urmărite îndeaproape de organizaţiile internaţionale, reprezentate prin Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană. Aceste instituţii s-au asigurat că sunt respectate standardele internaţionale şi au ajutat la elaborarea scenariilor macroeconomice”.
Firmele de consultanţă au fost angajate fără licitaţie la “sugestia” UE
Banca arată, de asemenea, că din cauza lipsei de timp, a crizei creditării şi negocierilor prelungite cu instutuţiile UE a fost forţată să angajeze firmele de consultanţă care i-au fost “sugerate” fără licitaţie publică şi folosind o procedură rezervată în mod normal de lege contractelor de achiziţie de armanent. Prin această procedură, în afară de rezultatele testelor de stres, toate celelalte informaţii, precum metodologia folosită şi comisioanele plătite firmelor de consultanţă, au statutul legal al secretelor militare.
Vara trecută, mai mulţi economişti sloveni au semnat o petiţie în care cereau ca “metodologia credibilă” – expresie folosită de CE – să fie făcută publică. În schimb, condiţiile de testare şi procesul au fost negociate de banca centrală a Sloveniei şi de oficialii UE în spatele uşilor închise. Pentru a evalua opt bănci slovene, aproximativ 250 de consultanţi au petrecut patru luni în Slovenia. Aceştia, veniţi mai ales de la Londra, cunoşteau prea puţine despre instituţiile slovene şi limba vorbită în ţară.
Exerciţiul a fost executat cu ajutor masiv chiar de la banca centrală a Sloveniei, care efectiv şi-a repetat propria evaluate efectuată anterior.
Instituţia a estimat în octombrie că noile teste vor costa peste 21 de milioane de euro, preţ care nu acoperă orele suplimentare de lucru ale consultanţilor şi alte cheltuieli. Spre comparaţie, Spania, a cărei economie este de 40 de ori mai mare decât cea slovenă şi care are un sector bancar de 80 de ori mai mare, a plătit firmelor de consultanţă 31 de milioane de euro pentru un exerciţiu similar în 2012.
Firmele de consultanţă au avut un rol crucial în a determina cu cât vor contribui plătitorii de taxe pentru a repune băncile pe picioare. Diverse instituţii slovene au estimat necesarul de recapitalizare la doar 1,5 miliarde euro. Noile teste au ridicat suma la trei miliarde euro.
Potenţiale conflicte de interese
Contractele de consultanţă şi structura firmelor private ridică semne de întrebare privind posibile conflicte de interese. În 2012, firma de consultanţă European Resolution Capital Partners (ERCP) a fost angajată de ministerul sloven de finanţe - tot la recomandarea CE – pentru a ajuta Slovenia să înfiinţeze o “bad bank” (bancă rea, în traducere) şi să execute o analiză a calităţii activelor celor trei bănci de stat. Firma şi-a pronunţat verdictul după ce a primit acces la informaţii comerciale privilegiate. Acum, Ovington Capital, o unitate a ERCP, înfiinţează un fond de investiţii care va tranzacţiona activele “băncii rele” slovene. Cu alte cuvinte, firma de audit a stabilit preţurile activelor pe care acum le cumpără.
De asemenea, Oliver Wyman s-ar putea afla într-un conflict de interese cu unul din contractele încheiate cu banca centrală.
Slovenia este cea mai rezistentă ţară din zona euro la şocuri financiare
Panica apăruta anul acesta privind posibilitatea ca Slovenia să devină următorul Cipru a fost nefondată, situaţie dovedită nu doar de testele de stres, ci şi de alte analize. În decembrie, institutul de cercetare Lisbon Council şi cea mai veche bancă germană, Berenberg, au indicat în raportul lor comun Euro Plus Monitor că Slovenia este cea mai rezistentă ţară din zona euro la şocuri financiare.
“În vârful clasamentului este Slovenia, o ţară despre care s-a spus că este următorul candidat pentru un bailout internaţional după Cipru şi care se confruntă cu unele dintre cele mai mari costuri de finanţare din zona euro”, se arată în raport.
“Nivelurile datoriilor publice şi private sunt reduse, aşa cum este normal pentru un stat cu un PIB per capita modest. Slovenia are, se asemenea, un surplus de cont curent considerabil, iar sistemul bancar este mic în raport cu economia. Problemele Sloveniei pot fi gestionate, cu sau fără ajutor extern”, subliniază analiza.
Dar după multe alte standarde, Slovenia nu este cea mai sănătoasă economie din zona euro. Analişti internaţionali şi ai CE spun că companiile de stat şi faptul că statul controlează o mare parte din economie sunt cauzele problemelor. Dar motivul real sunt politicile economice orientate greşit de guvern. În anii de boom economic din perioada 2004-2007, când Slovenia a intrat în zona euro, ţara a fost inundată cu bani ieftini din uniunea monetară, iar guvernul a fost luat pe nepregătite. Executivul nu a răspuns prin contramăsuri precum scheme de economisire pentru răcirea economiei. În schimb, noii bani au fost luaţi cu împrumut, taxele au fost reduse, au fost demarate proiecte mari iar băncile au pus creditul la dispoziţia investitorilor.
Datoriile sectorului privat şi celui de stat s-au dublat la 33 miliarde euro în doar patru ani. Ironic, băncile de stat au fost, în aceşti ani, cele mai prudente. Cu toate acestea, CE, în recomandările macroeconomice făcute anul acesta, a insistat ca Slovenia să-şi privatizeze sectorul bancar. De asemenea, guvernul a promis că va vinde 15 alte companii de stat, cu activităţi variind de la telecomunicaţii la energie. Banii vor fi folosiţi pentru reducerea datoriei statului, ajunsă la 75% din PIB.
Datoria a crescut în parte din cauza recapitalizării bancare de trei miliarde euro calculată de firma Oliver Wyman. Cu atâta presiune, Slovenia nu are altă opţiune decât să vândă activele. În acest timp, investitori precum firma Marsh & McLennan – grup din care face parte Oliver Wyman, “ale cărei interese ar putea fi contrare celor ale clientului Slovenia”, vor avea oportunitatea de a pune mâna pe bijuteriile coroanei slovene la preţuri de chilipir.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
