Cartea porneşte de la recesiunea care a lovit economia mondială în 2007-2009 şi care a făcut clar liderilor europeni că sistemul bancar „este fragil pentru că se bazează prea mult pe datorie şi că este slab reglementat”.
Acum anumite ţări din zona euro încep să îşi depăşească dificultăţile. Grecia, Portugalia şi Irlanda ies încet la suprafaţă. Însă a rămas cale lungă de bătut pâna la stabilizarea întregii regiuni.
Turbulenţele economice puternice au deschis ochii guvernelor din statele-membre cu privire la fragilitatea sistemelor economice, la ineficienţa regimului fiscal şi costurile unitare exagerate cu forţa de muncă.
Autorii sunt de acord că disfunctionalităţile din zona euro afectează întreaga UE.
În lipsa unor reglementări instituţionale şi de politică riguroase, criza din zona euro are forma unei crize de integrare financiară, provocate de un dezechilibru între statelemembre.
Una dintre concluziile autorilor este că omogenitatea fiscală în cele 18 state ale zonei eiro este necesară dar la fel de necesară ar putea fi o coordonare fiscală mai amplă care să aibă în vedere potenţialele şocuri la care este predispusă fiecare ţară în parte. Textul atrage atenţia asupra discrepanţelor dintre ţările cu economii dezvoltate din UE şi economiile emergente care ar putea fi reduse cu ajutorul fondurilor europene oferite celor care au nevoie. Autorii evidenţiază importanţa majoră a echilibrării pieţelor financiare pentru a proteja mai bine economia în cazul unei noi crize.
