Pe scurt, economia Marii Britanii regresează atât de mult încât oamenii le iau roboţilor locurile de muncă. Iar Angola, o ţară unde jumătate din populaţia de 34 de milioane de oameni trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi, a cerut guvernului de la Londra să vină cu o strategie pentru a-şi proteja cetăţenii de criza fără precedent a costului vieţii.
Bere, ouă, şoferi români, instalatori polonezi. Lista penuriilor din Marea Britanie se măreşte pe zi ce trece. Băncile de alimente lucrează la capacitate maximă fără a reuşi să asigure mâncare tuturor celor care apelează la ele. Salariile cresc în cel mai rapid ritm din ultimii 20 de ani, dar şi costul vieţii urcă mai rapid ca niciodată în ultimii 40 de ani. Când britanicii au ales cu o majoritate la limită să părăsească Uniunea Europeană li s-a prezis că se vor confrunta cu crize groaznice de tot felul. Nu s-a întâmplat aşa, dar apoi a venit pandemia cu penurii de tot felul, iar acum criza energiei întreţine o criză a costului vieţii care face din Marea Britanie cea mai săracă ţară din Europa de Vest.
Profesii întregi, cum ar fi profesorii şi asistentele medicale, organizează proteste nemaivăzute de generaţii. Dar seminţele declinului actual au fost semănate cu mulţi-mulţi ani în urmă, iar lăstarul crizei de astăzi a fost hrănit cu o serie de decizii neinspirate. Marea Britanie a ales finanţele, distrugându-şi industria în numele reformei şi modernităţii, a ales austeritatea şi distrugerea de locuri de muncă în locul investiţiilor şi închiderea economiei în locul deschiderii către lume, tendinţă acutizată după Brexit, scrie The Atlantic.
