În 2020, 13 companii din topul Forbes al celor mai mari 100 de companii private din Ucraina făceau agricultură. Dintre ele, doar trei erau neprofitabile. Cele 13 aveau în total 67.800 de angajaţi. Printre patronii celor mai mari companii agricole ucrainene se numără şase personaje care figurează în topul Forbes al celor mai bogaţi ucraineni. Aceştia sunt celebrii oligarhi. Andrii Verevschii era în 2020 cel mai bogat dintre ei, şi poate că încă mai este.
Oligarhul a fost un timp membru al parlamentului din partea Partidului Regiunilor, o formaţiune prorusă scoasă anul trecut în afara legii. Verevschii este fondatorul şi patronul celei mai mari companii agricole ucrainene, Kernel, cândva listată cu surle şi trâmbiţe pe bursa de acţiuni de la Varşovia şi retrasă recent de acolo pentru epurarea acţionariatului.
După cum arată Forbes, 2021 a fost un an bun pentru afacerile Kernel, de asemenea şi mare exportator agricol, preţurile ridicate ale gâului şi uleiului de floarea-soarelui mulţumindu-i pe acţionari. Dar în 2022 Rusia a invadat Ucraina. Peste 100.000 de utilaje agricole au fost distruse sau avariate, recolte şi produse procesate în cantitate de 4 milioane tone au fost distruse sau furate, silozuri cu o capacitate de stocare de 9 milioane tone au fost făcute inutilizabile, potrivit calculelor Facultăţii de Economie din Kiev.
Kernel şi-a menţinut cifra de afaceri în acel an la nivel apropiat de cel din 2021, potrivit datelor financiare ale companiei. Însă profitul bun s-a transformat în pierdere. Marja a devenit negativă. Companiile mari sunt mai rezistente în situaţii de criză deoarece îşi controlează mai bine şi pe o lungime mai mare lanţurile de aprovizionare şi de logistică. Au propriile silozuri, propriile utilaje, propriile camioane şi influenţă mai puternică asupra furnizorilor, negociază altfel cu băncile. Agricultura ucraineană este dominată de companiile mari.
Dar nu doar acestea fac afaceri în acest sector. În unele regiuni, fermele mici şi mijlocii contribuie cu până la 40% la producţie. Aşa cum se plâng fermierii din Europa de Est de preţurile mici ale cerealelor şi altor produse agricole ucrainene, la fel o fac şi fermierii ucraineni. Războiul adus de Rusia a provocat colaps economic, iar consumul s-a prăbuşit. Exportul a fost parţial blocat. Piaţa internă, suprasaturată, a absorbit din ce în ce mai puţine produse agricole, şi acelea la preţuri mici. Aceasta înseamnă presiuni mai mari pe producători să exporte, pe pieţe unde au o concurenţă acerbă, inclusiv din partea Rusiei, şi unde sunt dezavantajaţi de rutele de transport incerte şi de presiunile pe care le fac traderii internaţionali. Acasă, sunt alte presiuni.
Anul trecut, industria cerealelor din Ucraina a rămas neprofitabilă, în pofida îmbunătăţirii prognozelor pentru randament, notează Forbes. Recolta de floarea-soarelui a devenit din una profitabilă una aducătoare de pierderi. Neprofitabilitatea recoltei de grâu a crescut, iar pierderile fermelor din producţia de porumb s-au dublat. Costurile cu logistica au crescut, la fel şi cele cu forţa de muncă, probleme făcând şi lipsa de personal datorată mobilizării pentru război şi fugii populaţiei de distrugere, iar preţurile de vânzare au scăzut.
Fermele mici şi cele din zona frontului au avut cel mai mult de suferit, arată un studiu al guvernului de la Kiev. Din cauza distrugerilor cauzate de război, multe ferme, mai ales din cele mici, a trebuit să-şi reia afacerile de la zero. Nu au fost puţine cazurile în care fermierii şi-au deminat singuri câmpurile cum au putut. Uneori cu preţul vieţii. Sezonul de recoltare imediat de după începerea invaziei a fost cel mai dur. Însămânţarea de dinainte de război s-a făcut pe datorie, iar plata creditului ar fi trebuit să fie făcută din banii din noile recolte.
Dar culturile au rămas pe câmp. În 2023 activitatea şi-a revenit. Dar datoriile se acumulează. Carburanţii – Ucraina nu mai poate produce benzină sau motorină şi importă -, îngrăşămintele chimice, toate acestea sunt scumpe. Creditul este şi el mai scump. Un împrumut luat cu o dobândă de 11% în vremurile ce pace avea în toamna trecută o dobândă de 18,5%, potrivit platformei de ştiri online Suspilne.
Pe perioada războiului, statul a lansat programe de credite ieftine, spre exemplu cu dobânzi de la 5% la 13%. Problema, după cum a explicat un fermier, este că băncile sunt reticente să lucreze cu fermele mici. Ele preferă un contract mare în locul a sute de contracte mai mici. Închirierea utilajelor este şi ea scumpă. Adesea, pentru fermele mici rămase fără utilaje preţul închirierii acestora este mai mare decât valoarea recoltei.
În mod normal, pentru o firmă fără putere financiară, doi sau trei ani de pierderi înseamnă falimentul. În crize sunt şi oportunităţi. În cazul sectorului agricol ucrainean, legislaţia privind tranzacţiile cu terenuri agricole aduce acum oportunităţi de extindere doar companiilor mari, spun analiştii. Războiul aduce şi ceaţă birocratică la adăpostul căreia se fac abuzuri şi se încalcă legea. Danilo Hetmantsev, preşedintele comisiei de finanţe şi taxe a camerei superioare a parlamentului ucrainean, spune că o parte din terenurile agricole ale Ucrainei care în documente apar ca fiind necultivate sunt în realitate cultivate.
De acolo vine „grâul negru“, care este exportat, a explicat Hetmantsev într-un interviu pentru Liga.net. În aceste condiţii, pentru jumătate din grâul exportat nu se plătesc taxe. „Fermierul vine cu acest grâu. Este grâu negru, nu are origine. Îl înregistrează la o companie fictivă, îl încarcă pe vapor, vaporul pleacă, iar în străinătate grâul este vândut, cumpărat înapoi şi revândut de această companie fictivă. Banii nu ajung în ţară. Nu se plătesc taxe pentru aproximativ jumătate din grâu“, a spus Hetmantsev. O anchetă a Biroului de Securitate Economică a găsit că grâul cu origine nesigură reprezintă 20% din totalul exportat.
