Un exemplu este grupul auto german Daimler, care va investi cel puţin 500 de milioane de euro în construirea unei fabrici de motoare pentru marca sa Mercedes-Benz în Jawor, Polonia. Lista ţărilor analizate pentru proiect a inclus Ungaria, Slovacia şi România.
Până acum, companiile din sectoarele manufacturier, media, imobiliar şi al serviciilor financiare au ignorat tensiunile politicile şi criza constituţională din Polonia, ascensiunea extremismului în Slovacia, prăbuşirea guvernului din România şi efectele mai ample ale crizei migranţilor.
Rata de creştere economică cu mult superioară mediei UE, cheltuielile în creştere ale populaţiei şi rezervele încă neexploatate de talent şi clienţi din regiune continuă să atragă companiile şi investitorii occidentali nerăbdători să câştige expunere pe o piaţă în creştere.
Potrivit FMI, economiile statelor baltice şi ale Grupului de la Vişegrad, format din Polonia, Ungaria, Slovacia şi Cehia, ar urma să avanseze cu 3-3,5% în acest an. În România şi Bulgaria creşterea va fi uşor mai lentă, de 2,4%, dar peste media UE, estimată la 1,9%.
Deşi fundamentele economice par solide, iar randamentele investiţiilor sunt încă ridicate, motivele de îngrijorare sunt în creştere în cele 10 ţări care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 şi 2007 din cauza riscurilor politice.
Rezultatele celor mai recente alegeri semnalează o reorientare către dreapta populistă, naţionalistă în unele state.
Cel mai notabil eveniment a fost revenirea la putere a partidului conservator Lege şi Justiţie în Polonia. De departe cea mai mare economie a regiunii, Polonia este importantă dincolo de dimensiunea sa, aceasta putând influenţa felul în care Europa de Est este percepută.
Anul 2016 nici nu începuse bine, când agenţia de rating Standard & Poor’s a anunţat o retrogradare surprinzătoare a ratingului datoriei Poloniei, ţară considerată mult timp cea mai de succes economie a fostei Europe comuniste.
Decizia de fost determinată în parte de “erodarea semnificativă a sistemului de control şi echilibrare la nivel instituţional în Polonia”. În plus, Partidul Lege şi Justiţie a “iniţiat diverse măsuri legislative despre care credem că slăbesc independenţa şi eficienţa instituţiilor cheie”.
Potrivit unei surse implicate, ministerul polonez al dezvoltării economice organizează întruniri cu trei sau patru investitori în fiecare săptămână, în încercarea de a calma temerile şi de a explica intenţiilor noului guvern.
“Pentru investitorii străini, imaginea Poloniei este neclară. Majoritatea clienţilor vor claritate. Ar trebui să ne temem? se întreabă ei”, afirmă Wawrzyniec Smoczynski, managing director al Polityka Insight, o companie care oferă analize privitoare la Polonia multinaţionalelor, investitorilor şi băncilor.
“Noi spunem că depinde. Pentru multe sectoare, nu s-a schimbat nimic pentru că acestea sunt locale, nereglementate şi fără jucători deţinuţi de stat. Pentru altele, riscul politic a crescut exponenţial, însă mai sunt altele în care mediul s-a îmbunătăţit”.
Anterior, democraţia “iliberală” îmbrăţişată de Ungaria sub conducerea premierului Viktor Orban fusese privită drept o anomalie. Însă după ce noul guvern de la Varşovia a început să copieze unele dintre mişcările Ungariei, preluând controlul asupra unor instituţii importante şi cenzurând vocile din opoziţie, s-a profilat un adevărat trend.
Temerile persistă astăzi în cazul Ungariei, în pofida eforturilor Budapestei de a le tempera.
Ungaria şi Polonia nu sunt singurele ţări care oferă motive de îngrijorare. În Slovacia, partidul Smer al premierului socialist eurosceptic Robert Fico a pierdut voturi în alegerile din martie, însă a reuşit să formeze o coaliţie de patru partide care include partidul Naţional Slovac, de dreapta. Un grup neo-nazist a intrat de asemenea în parlament ca al cincilea cel mai mare.
Yves Lemay, managing director al diviziei de risc suveran al Moody’s, avertiza recent că “politicile neortodoxe” din Polonia şi Ungaria şi populismul din Slovacia şi Cehia au devenit “riscuri majore” pentru investitori.
Lăsând deoparte riscurile politice, regiunea înregistrează progrese în a-şi spori atractivitatea în faţa investitorilor.
Un accent cade pe crearea de suficiente startup-uri pentru a forma hub-uri în Europa centrală şi de est care pot rivaliza cu Londra, Berlin, Tel Aviv şi bineînţeles Silicon Valley ca parte a unui efort pe termen lung de a împinge economiile dincolo de dependenţa de producţie low-cost şi exporturi fizice.
Regiunea are 35.000 de startup-uri, potrivit lui Don Grantham, preşedinte al Microsoft pe regiune. Compania americană lucrează cu 9.000 dintre acestea.
“Ceea ce găsesc în Europa centrală şi de est comparativ cu vestul este disponibilitatea de a îmbrăţişa viitorul, de a îmbrăţişa oportunităţile”, spune Matt Brittin, director al Google în Europa.
Majoritatea ţărilor au adoptat planuri ambiţioase de guvernanţă digitală, încercând să urmeze exemplul Estoniei şi Letoniei care au trecut direct de la procesele birocratice din era sovietică la platforme online.
Ţările sunt dornice să le facă firmelor viaţa mai uşoară şi să-şi simplifice propriile canale de administraţie.
România găzduieşte centre de cercetare şi dezvoltare pentru companii ca HP şi Oracle cu peste 60.000 de angajaţi, număr aşteptat de analişti să înregistreze mai mult de o dublare la 150.000 în următorii cinci ani.
Dornică să urmeze modelul Poloniei, care a devenit în ultimul deceniu lider în furnizarea de servicii de tehnologie companiilor occidentale, România produce peste 100.000 de absolvenţi în domeniul IT în fiecare an. Acest lucru o va ajuta să-şi crească piaţa de servicii IT la un nivel estimate la 4 miliarde de euro până la sfârşitul deceniului.
