Şomajul din zona euro a atins 10,8%, cel mai ridicat nivel de la înfiinţarea uniunii monetare în 1999, potrivit datelor Eurostat, iar analiştii anticipează că situaţia se va înrăutăţi. Rata şomajului din Spania, deja cea mai ridicată din UE, ar putea depăşi 24% până la sfârşitul anului.
În cazul Portugaliei, stat care primeşte ajutor financiar de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, amploarea şomajului a surprins chiar şi pe oficialii Comisiei Europene. Instituţia a recomandat însă ca ajutoarele de şomaj să fie reduse şi mai mult, scrie EUobserver. Rata şomajului din Portugalia este de 15%, iar în Grecia, stat de asemenea supus unui tratament dur de austeritate, şomajul ar putea urca la 20% anul acesta, după ce în 2011 a atins nivelul record de 17,3%.
În Germania, însă, rata şomajului s-a redus de la 7,4% în februarie la 7,2% în martie, minimul de la reunificarea ţării, iar angajaţii din sectorul public vor beneficia de cea mai mare majorare salarială din ultimele două decenii, de 6,3%, până la finalul anului viitor. Creşterii i-ar putea urma măsuri chiar mai generoase pentru sectorul privat, notează Thomson Reuters. O economie germană puternică este ceea ce au cerut mulţi economişti, care văd în Germania "îngerul" păzitor al zonei euro, şi chiar alte state europene, în special Polonia, care beneficiază din plin de elanul economic al statului vecin.
Însă decalajul în creştere economică dintre nordul Europei şi ţările din sud nu face decât să-i încurajeze pe "doctorii" economici care prescriu ca remediu pentru rezolvarea problemelor din zona euro chiar destrămarea acesteia.
Vocile care plâng la o ureche surdă
Ministrul spaniol al finanţelor Luis de Guindos s-a plâns că ţara sa nu are de ales decât între soluţii din care pierde, pieţele financiare aşteptând ca guvernul să reducă deficitul bugetar, iar investitorii fiind alungaţi de austeritate. În contextul îngrijorărilor că perspectivele economice se înrăutăţesc, ministrul italian al industriilor Corrado Passera a declarat că Roma nu va mai tăia cheltuielile. Aceste voci nu au fost însă luate în seamă de cei mai mari jucători ai zonei euro, Germania şi BCE, care insistă pe austeritate pentru toată lumea şi reforme structurale, scrie The Wall Street Journal.
Richard Koo, economist-şef la banca japoneză Nomura, atrage atenţia că, într-un moment în care cererea din sectorul privat din unele state membre se prăbuşeşte, obsesia zonei euro că tăierea cheltuielilor publice nu va face decât să agraveze problemele, sugerând că tratatul fiscal prin care Germania vrea să întărească disciplina bugetară "va ucide pacientul".
"Recesiunea din unele ţări din zone euro ar putea deveni depresiune economică, exact ca în anii '30", a scris el într-o opinie publicată de Financial Times.
"Divorţul", soluţia pentru euro?
Celebrul economist Nouriel Roubini, supranumit Doctor Doom din cauza previziunilor sale în general pesimiste, compară zona euro cu un mariaj care nu mai funcţionează şi sugerează că uniunea monetară ar trebui să-şi accepte soarta şi să divorţeze, scrie CNBC. Roubini consideră că Grecia, Irlanda şi Portugalia va trebui să-şi restructureze datoriile, iar zonei euro îi lipsesc componentele esenţiale necesare pentru a deveni o uniune monetară de succes.
"Despărţirea ar putea fi grea, dar este mai bună decât împotmolirea într-un mariaj care nu funcţionează", scrie economistul alături de Arnab Das, directorul executiv al Roubini Global Economics. Autorii propun o înţelegere de divorţ prin care unele state precum Portugalia, Italia. Grecia, Spania şi Irlanda să părăsească uniunea, în care va rămâne doar un grup puternic. În acest fel se poate crea cadrul care va permite economiilor periferice să crească pe baza exporturilor şi nu a datoriei, iar celor centrale să se îndrepte spre cererea internă.
Înapoi în Germania, analiştii se tem că vaniturile mai mari ale populaţiei maschează un pericol cu potenţial letal. Bundesbank se aşteaptă ca inflaţia, în prezent de 2,1%, va accelera, iar majorarea salariilor o va amplifica.
În aceste condiţii, BCE va fi nevoită, probabil, să majoreze dobânzile, ceea ce ar avea un impact nociv asupra statelor periferice, dependente de finanţarea externă, şi ar lărgi decalajul dintre nord şi sud.
Salarii mai mari, dar şi taxe mai multe
Confruntată cu îmbătrânirea populaţiei şi cu o natalitate slabă, Germania trebuie să-şi regândească sistemul de finanţare a pensiilor. În aceste sens, un proiect guvernamental pe termen lung, care va fi prezentat după vacanţa de Paşti, prevede introducerea unei taxe pe veniturile contribuabililor cu vârste de peste 25 de ani pentru a acoperi cheltuielile cu persoanele vârstnice, potrivit ziarului Die Welt, preluat de La Tribune.
"Guvernul va prezenta o strategie demografică globală. Este vorba despre primul proiect interministerial şi pe termen lung prezentat de un guvern care ia în considerare îmbătrânirea populaţiei germane", arată Die Welt.
Nivelul taxei, care va viza toate tipurile de venituri, nu a fost încă stabilit, dar publicaţia sugerează că aceasta ar putea ajunge până la 1%.
"Rezervele financiare astfel create ar trebui să permită ajustarea dezechilibrelor dintre generaţii", notează Die Welt, care adaugă că taxa ar putea fi consfinţită în constituţie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
