Cu un acord privind competitivitatea industrială a UE în curs pentru următorul mandat, premierul belgian Alexander De Croo a invitat-o pe preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen în Anvers pentru a dezbate viitorul industriei chimice a UE.
O parte centrală a campaniei preşedintei Comisiei pentru un al doilea mandat priveşte creşterea competitivităţii industriale a Europei. Întâlnirea secretă din Anvers reprezintă un prim pas în eforturile acesteia de a realiza acest obiectiv, scrie Euractiv.
Întâlnirea, care va avea loc la uzina din Anvers a BASF, cea mai mare companie de produse chimice din lume, va aduce laolaltă peste 60 de jucători din industrie. Aceştia sunt în competiţie directă cu rivalii lor chinezi, fiind în acelaşi timp supuşi unor reglementări de mediu mai stringente.
În Anvers, asociaţia industriei chimice europene CEFIC va prezenta o listă de soluţii pentru problemele acesteia. Lista de probleme este lungă: reglementările din domeniu vor fi înăsprite, preţurile energiei rămân ridicate, iar reglementările legate de ambalaje ameninţă cererea pentru unul din produsele principale ale industriei.
Companiile chimice şi-au găsit un aliat în De Croo, care cere măsuri pentru industrie via un acord industrial de aproape un an. O altă cerere cheie a asociaţiei este aşteptată a privi un acces mai rapid la susţinere de stat.
Grupurile de mediu au criticat însă caracterul secret al întâlnirii. „Evenimentul evidenţiază o temere evidentă: prioritizarea profiturilor poluatorilor în detrimentul sănătăţii publice şi mediului“, a declarat Tatiana Santos, director în cadrul European Environmental Bureau.
Grupul de presiune Corporate Observatory Europe a declarat că apelurile pentru ajutor nefondate dau roade pentru industria chimică, adăugând că grupurile de mediu nu au fost invitate la întâlnire.
Într-o opine publicată pe EUobserver, Vicky Cann, cercetător în cadrul Corporate Observatory Europe, arată că pentru industria chimică, ca şi pentru alte sectoare care se bazeaz masiv pe combustibili fosili, acest acord industrial este rezultatul discursului de lobby ţesut ani la rând.
Potrivit acesteia, în timp ce industria ţine să concentreze dezbaterea pe aşa-numitele „poveri“ pe care le resimte, poverile create de criza poluării asupra comunităţilor şi biodiversetăţii sunt adesea trecute pe locul doi.
Iar în timp ce industria se plânge de posibilul impact asurpa vânzărilor şi profiturilor sale ale unei eventuale retrageri a substanţelor periculoase de pe piaţă, impactul avut asupra banilor publici de eforturile de soluţionare a crizei poluării nu este luat în seamă.
În schimb, politicienii UE au ales să îmbrăţişeze argumentele industriei se pare pentru câştiguri electorale, acuză Vicky Cann.
