Jack Welch, cel mai mare manager american al secolului XX, a murit la 84 de ani. El a dezvoltat conglomeratul industrial General Electric în zona de servicii financiare, ceea ce i-a adus sfârşitul când a venit criza. Acum, cunoscutul gigant american încearcă să îşi revină după prăbuşirea din ultimii 4 ani

Jack Welch, directorul executiv din timpul celei mai bune perioade din istoria General Electric, a murit la vârsta de 84 de ani. Welch fost CEO în cadrul GE din 1981 până în 2001, perioadă în care valoarea companiei a crescut de la 12 la 410 miliarde de dolari, conform CNBC.

Welch a murit duminică acasă, înconjurat de soţie şi familie. Cauza decesului a fost un blocaj renal, spune soţia.

Sub conducerea lui Welch, GE a devenit a doua cea mai valoroasă companie, după Microsoft. În această perioadă, Welch a câştigat titlul de „managerul secolului”, însă în ultimii ani averea acestuia a avut extrem de mult de suferit.

Cât timp a fost la conducere, Welch a extins gigantul industrial spre servicii financiare şi de consultanţă. GE Capital Bank a fost fondat doar la 7 ani după ce a venit la cârmă. Printre cele mai importante achiziţii se numără RCA – părintele NBC – şi firma de brokeraj Kidder Peabody.

De altfel, Welch a simplificat birocraţia din interiorul conglomeratului, dându-le mână liberă managerilor să facă orice fel schimbări pe care le consideră benefice companiei.

Welch a inventat termenul de „curbă a vitalităţii”, în care managerii sunt clasaţi în trei categorii. Grupul „A”, adică primii 20%, este „plin de pasiune şi determinat să pună lucrurile în mişcare”. Grupul „B”, 70%, este esenţial în ceea ce priveşte buna funcţionare a companiei şi trebuie încurajaţi să se alăture grupului „A”. La final, este grupul „C”, al „celor care trebuie să plece”, spunea Welch în 2001 în cartea sa, ”Jack: Straight From the Gut”.

Potrivit cărţii, forţa de muncă din companie a scăzut de la 411.000 la 299.000 în primii ani ai acestuia la conducere.

Revista Fortune îl oferea în 1999 lui Welch titlul de „managerul secolului”.

„Chiar dacă a acţionat cu ceea ce a părut a fi o agresivitate de tip blitzkrieg, a regretat câţiva ani mai târziu că nu s-a mişcat mai repede. Dobândind una dintre comorile mediului de afaceri american, spunea el, nu i-a fost frică să dea greş. Nu numai că nu a dat greş, dar a transformat-o şi i-a multiplicat valoarea mult peste aşteptările generale”, spunea revista la sfârşitul secolului trecut.