Business Internaţional

Lupta pentru ocuparea Bruxelles-ului: Ursula von der Leyen, nemţoaica în care liderii UE şi-au pus speranţa pentru şefia Comisiei Europene, are reputaţia unui politician dur, reformator, dar şi conciliator. A vizitat România în 2015 ca ministru al apărării german

Ursula von der Leyen, fostul ministru al apărării german, a cerut în 2011, când criza datoriilor din zona euro atingea apogeul, crearea „Statelor Unite ale Europei“

Ursula von der Leyen, fostul ministru al apărării german, a cerut în 2011, când criza datoriilor din zona euro atingea apogeul, crearea „Statelor Unite ale Europei“

Autor: Bogdan Cojocaru

17.07.2019, 00:07 539

Săptămâna aceasta, figura centrală de la Bruxelles este Ursula von der Leyen, unul din miniştrii cu cea mai mare vechime în guvernele cancelarului german Angela Merkel. Alegere de compromis a liderilor Uniunii Europene pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene, Von der Leyen a avut doar două săptămâni la dispoziţie pentru a-i convinge şi pe noii europarlamentari că este cea mai bună soluţie pentru cea mai puternică funcţie din instituţiile UE. Acasă, în Germania, fostul ministru al apărării şi aliat al lui Merkel are un scandal serios pe cap.

Conservatoarea de 60 de ani, mamă a şapte copii, deşi s-a născut la Bruxelles, iar tatăl său a ocupat funcţii importante în instituţii comunitare, cunoaşte culoarele puterii din capitala UE doar prin prisma NATO.

În urmă cu două săptămâni, afişa un entuziasm contagios pentru UE, dar nu putea prezenta niciun plan concret privind Uniunea. Însă liderii europeni au văzut ceva la ea. 

Von der Leyen vorbeşte fluent engleza şi franceza şi a dat dovadă mereu de încredere în sine pe scena internaţională, scrie Deutsche Welle. Este fidelă cancelarului Merkel, fiind de partea acesteia din 2005.

Despre Europa de Est ea spune că este o regiune importantă, mai ales pentru NATO. În această idee, a efectuat în 2015, ca ministru al apărării, vizite simbolice importante în România şi Cehia.

A criticat guvernul Ungariei pentru folosirea gazelor lacrimogene împotriva refugiaţilor în 2015, zicând că astfel de acţiuni ignoră demnitatea vieţii omului.

Cu toate acestea, anul trecut Ungaria a fost principalul client pentru tancuri germane, ţara est-europeană comandând 44 de tancuri de luptă Leopard şi 24 de sisteme de artilerie autopropulsate, potrivit The Trumpet. Anul acesta, Ungaria, membru al NATO, este cel mai mare importator de armament german.

Refugiaţii reprezintă una dintre cele mai arzătoare probleme ale UE, însă politicianul german nu a prezentat publicului o poziţie clară legată de aceasta. Însă Von der Leyen a mediat misiuni navale între Grecia şi Turcia în timpul crizei refugiaţilor şi a propus în 2016 pregătirea refugiaţilor sirieni în armata germană pentru a le permite acestora să-şi reconstruiască ţara mai târziu.

De asemenea, politicianul a cerut în 2017 tinerilor polonezi să susţină opoziţia. În Polonia la putere este partidul Lege şi Justiţie, considerat un perturbator al ordinii europene.

În ceea ce priveşte UE, Von der Leyen a cerut în 2011, când criza datoriilor din zona euro atingea apogeul, crearea „Statelor Unite ale Europei“. În 2016, ea a spus că „atunci când mă gândesc la Europa copiilor şi nepoţilor mei, nu văd o asociere slabă controlată de interesele naţionale ale câtorva state“. Ea crede că doar o UE puternică şi unită îşi poate proteja şi proiecta valorile şi regulile într-o lume globalizată. Dar este conştientă că o UE mai puternică nu este pe placul tuturor europenilor.

„Oamenii vor în primul rând să vadă că Europa îşi poate rezolva cu succes problemele privind securitatea, mediul şi politicile comune comerciale“, a spus politicianul german în 2017.

Ea crede că cooperarea dintre statele europene, inclusiv la nivel militar, trebuie să se îmbunătăţească într-o lume post-Brexit în condiţiile în care Marea Britanie a fost întotdeauna considerată un impediment pentru această direcţie. (Referindu-se la Brexit, în încercarea de a câştiga voturile europarlamentarilor, a promis că va extinde data limită deja extinsă pentru ieşirea Marii Britanii din UE.)

De aceea, fostul ministru german al apărării (a demisionat pentru a lupta mai bine pentru poziţia supremă din cadrul Comisiei Europene) sprijină centralizarea armatelor europene, dar cu statele individuale continuând să fie responsabile pentru forţele naţionale.

Cu alte cuvinte, ea cere ca statele europene să colaboreze mai degrabă pentru o „armată a europenilor“ decât pentru o „armată europeană“ - pentru o forţă militară care să nu concureze cu NATO.

„Armata noastră de europeni arată cum putem rămâne transatlantici deve­nind în acelaşi timp mai europeni.“

Ideea unei armate europene a căpătat forţă după încercările preşedintelui american Donald Trump de a consolida autoritatea Americii în alianţa militară cu preţul înstrăinării unor aliaţi de bază. În ceea ce priveşte SUA sub conducerea lui Trump, von der Leyen spune că „America reprezintă mai mult decât preşedintele ei“ şi că Trump cultivă incertitudine printre parteneri.

De asemenea, ea a respins criticile lui Trump la adresa Germaniei pentru că aceasta cheltuie prea puţin pe apărare şi a spus că bugetele dedicate cresc şi că cerinţa NATO ca fiecare stat membru să aloce 2% din PIB pentru apărare va fi respectată. Însă a recunoscut că „ştim că Germania trebuie să facă mai mult“.

Astfel, von der Leyen a adoptat un ton împăciuitor în ceea ce priveşte atitudinea lui Trump faţă de statele aliate din NATO.

Nemţoaica şi l-a făcut apropiat şi pe preşedintele Franţei Emmanuel Macron, sprijinind candidatura acestuia pentru conducerea partenerului tradiţional al Germaniei. Von der Leyen l-a descris pe Macron ca fiind un „apărător loial al idealului european care vrea să întărească familia europeană şi să o ducă în viitorî. Zvonurile spun că preşedintele Franţei a promovat-o pe von der Leyen pentru şefia Comisiei Europene.

În ceea ce priveşte Rusia, politicianul german spune că Germania trebuie să adopte o poziţie dură faţă de preşedintele rus Vladimir Putin - să nu se ploconească, să nu arate slăbiciune, dar să se angajeze la dialog pentru îmbunătăţirea relaţiilor. A descris anexarea Crimeei de către Rusia ca fiind ceva rău, dar a respins un răspuns militar, inclusiv prin furnizarea de arme Ucrainei. Însă ca reacţie la criza ucraineană, a pus capăt austerităţii de decenii din armata germană.

De altfel, politicianul are reputaţia de reformator, în special pentru rolul de ministru al familiei în perioada 2005-2009, când a iniţiat un program de asistenţă parentală („Elterngeld“) şi a supravegheat o expansiune la nivel naţional a programului de îngrijire a copiilor asigurând sprijin financiar substanţial din partea guvernului.

În 2009, von der Leyen, medic ca pregătire profesională, a devenit ministru al sănătăţii, iar după patru ani a fost adusă la şefia ministerului apărării, o zonă politică considerată un cimitir al carierelor politice promiţătoare. Însă von der Leyen a rămas la conducerea ministerului mai mult decât mulţi dintre cei 17 predecesori ai ei, toţi bărbaţi. Din această poziţie, a abordat rapid problemele armatei, una câte una.

Bundeswehr era şi încă este afectată de echipament depăşit şi defect, proiecte de înarmare prost gândite şi de o penurie de specialişti. Aplicând presiuni politice şi vorbind în public în numele Bundeswehr, ministrul a reuşit să obţină majorarea bugetului pentru apărare şi să stopeze reducerile de personal.

În timpul mandatului lui von der Leyen, politica de apărare a devenit un element marcant al politicii externe germane. Însă tot în timpul mandatului ei proiecte majore pentru armată au fost amânate şi au ieşit la lumină practici umilitoare şi activităţile de extremă dreapta din rândul militarilor germani. Din cauza acestor scandaluri, von der Leyen s-a distanţat de trupe, iar imaginea ei în ochii soldaţilor s-a degradat.

Treptat, s-a aflat şi că un viceministru din subordinea ei şi-a permis libertatea de a angaja la discreţie o mică armată de consilieri externi scumpi, uneori prin practici obscure. O comisie de investigaţie a parlamentului o va chema ca martor pe von der Leyen în acest caz. Fostul ministru, despre care nu există dovezi că ar fi implicat în aceste practici, a recunoscut că au fost făcute greşeli în ceea ce priveşte angajarea consultanţilor, dar a apărat folosirea lor spunând ce este nevoie de ei pentru reformele cuprinzătoare din minister.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO