Miracolul economiei germane a fost construit pe o fundaţie „de nisip” şi prin urmare trăinicia economiei este departe de a fi o certitudine pe termen lung, avertizează Marcel Fratzscher, unul dintre cei mai reputaţi economişti din Germania, scrie Irish Times.
Fragilitatea economiei germane se vede în faptul că unul dintre cei mai mari exportatori de autovehicule la nivel mondial şi-a lăsat propria infrastructură rutieră să se degradeze până la un nivel periculos, mai ales în vestul ţării, explică Fratzscher, şeful institutului german de cercetare economică DIW în cartea sa „Iluzia germană”. Fratzscher a condus şi departamentul de analiză a politicilor internaţionale din Banca Centrală Europeană.
Economistul susţine că Germania ar trebui să nu-şi mai urmărească propriul interes, ci binele comun european. Acest lucru înseamnă renunţarea la trei iluzii proprii. Prima este că viitorul economic al Germaniei este sigur deoarece ţara a implementat reformele necesare în urmă cu zece ani. A doua este că vecinii din UE care ezită să aplice reforme sunt o piatră de moară agăţată de gâtul Germaniei, iar a treia este că ţara va găsi creşterea economică doar în afara Europei.
Fratzscher afirmă că de fapt lucrurile stau exact invers şi că Berlinul va trebui să accepte responsabilităţi pe măsura dimensiunii economiei, inclusiv să acţioneze ca un „motor al creşterii” în Europa. Revenirea economică a Germaniei bazată pe exporturi a adus ţara într-o poziţie de forţă economică şi politică, din care a putut dicta termenii pachetelor de salvare pentru ţările lovite de criză. Dar faptul că Germania nu se sincronizează cu vecinii săi este valabil şi pentru politicile economice. Fratzscher atrage atenţia că boom-ul exporturilor germane nu a fost dublat şi de o creştere a importurilor, spre nemulţumirea statelor vecine. Iar Germania este singurul dintre statele europene mari care susţine fervent că datoria şi cheltuielile publice ar trebui reduse imediat şi nu pe termen lung.
Dar Fratzscher consideră că a vedea bugetul echilibrat al Germaniei ca o consecinţă naturală a reformelor din domeniul fiscal este o dovadă de miopie. Mai mulţi factori au jucat un rol decisiv în echilibrarea bugetului Germaniei, printre care dobânzile pentru datoria suverană a Germaniei, aflate la minime istorice. Şi în loc să investească în infrastructura care se degradează, pe care Fratzscher o vede ca fiind călcâiul lui Ahile al economiei, politicienii germani au cheltuit miliarde de euro pentru a da bani în plus unei categorii de contribuabili care se pensionează anticipat.
