În războiul global pentru tehnologia viitorului şi suveranitate, Germania se mândreşte cu cel mai puternic supercomputer din Europa, unul cuantic, făcut de o companie…americană.
Germania s-a lăudat recent cu cea mai puternică maşină de calcul din Europa, un uriaş computer cuantic bazat pe o tehnologie care după ce va deveni matură promite să ajute umanitatea să-şi rezolve cele mai arzătoare probleme sau să-şi îndeplinească cele mai îndrăzneţe dorinţe, cum ar fi tratamente pentru cancer, încălzirea globală şi zborul către stele. Computerul ar trebui să fie un semnal că Germania şi Europa după ea ţin pasul în cursa tehnologică globală. Însă la realizarea dispozitivului cuantic un rol vital l-a avut o corporaţie americană.
Toate superputerile lumii se întrec în a dezvolta şi perfecţiona tehnologia computerele cuantice, aparate cu putere şi viteză de calcul imense în comparaţie cu cele mai puternice supercomputere clasice ale prezentului. Explicat simplificat, computere cuantice manipulează particule subatomice pentru a face milioane de calcule în microsecunde. Acest lucru este posibil pentru că, spre deosebire de calculatoarele tradiţionale, la care unitatea informaţională, bitul, reprezintă ori 1, ori 0, închis sau deschis, la cumputerele cuantice unitatea computatională, qubitul (bitul cuantic), poate fi 1, poate fi 0 sau şi 1 şi 0 în acelaşi timp. Închis şi deschis în acelaşi timp.
Spre exemplu, un computer de 1 qubit poate realiza patru combinaţii diferite: 0 şi 1, 1 şi 0, 0 şi 0, 1 şi 1, toate în acelaşi timp. Acest concept, numit superpoziţie, permite crearea de spaţii de calcul mari, în care sarcinile pot fi procesate în paralel cu viteze mult mai mari decât la computerele clasice. Astfel, în teorie, ceea ce unui computer normal i-ar lua 10.000 de ani pentru a calcula, un computer cuantic poate face în 200 de secunde.
Pe scurt şi mai plastic spus, computerele cuantice sunt „supermaşini care în curând vor găsi rezolvare problemei încălzirii globale şi tratament pentru cancer încercând toate răspunsurile posibile în diferite universuri paralele”, după cum scrie pentru Quanta Magazine comentatorul de specialitate Scott Aaronson.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
